Tehnologia formei variabile va schimba modul în care lucrăm

Cum va arăta lumea când vom lăsa în urmă tastatura şi mouseul? San Follmer, designer de interfeţe, construieşte viitorul cu echipamente care materializează informaţia sub degetele voastre, pe măsură ce lucrați cu ea. În această prezentare puteţi vedea prototipul unei mese 3D cu formă variabilă, al unui telefon care se transformă în brăţară, al unui game controller deformabil şi altele care ar putea schimba modul în care trăim şi lucrăm.

Am evoluat cu ajutorul uneltelor
şi uneltele au evoluat cu noi.

Strămoşii noştri au creat aceste
topoare de mână acum 1,5 milioane de ani,

modelându-le să se plieze
nu numai pe scopul uneltei,

dar şi pe mâna lor.

De-a lungul timpului,

uneltele au devenit din ce în ce
mai specializate.

Aceste unelte pentru sculptat
au evoluat conform scopului lor

şi fiecare are o formă diferită,
potrivită funcţiei.

Ele canalizează
dexteritatea mâinilor noastre,

pentru a manipula lucrurile
cu precizie mult mai mare.

Pe măsură ce uneltele devin
din ce în ce mai complexe,

avem nevoie de instrumente de comandă
mai complexe pentru a le controla.

Designerii au devenit experţi
în crearea interfeţelor

care ne permit să manipulăm parametri
în timp ce facem unele lucruri,

de exemplu facem fotografii
şi schimbăm focalizarea

sau diafragma.

Computerul a schimbat fundamental
modul în care privim uneltele

pentru că e dinamic.

Poate face un milion de lucruri diferite

şi să ruleze un milion
de aplicaţii diverse.

Totuşi computerele au
aceeaşi formă fizică statică

pentru toate aceste aplicaţii diferite

şi aceleaşi elemente statice de interfaţă.

Cred că asta e o problemă fundamentală,

pentru că nu ne permite
să interacţionăm prin mâinile noastre

şi nu captează
complexa noastră dexteritate.

De aceea cred că avem nevoie
de noi tipuri de interfeţe,

care pot captura aceste abilităţi
complexe pe care le avem

şi care pot să ni se adapteze fizic

şi să ne permită să interacţionăm
în feluri noi.

Asta am făcut la Media Lab din cadrul MIT

şi acum la Stanford.

Împreună cu colegii mei,
Danile Leithinger şi Hiroshi Ishii,

am creat inFORM.

Interfaţa iese efectiv din ecran

şi o poţi manipula fizic,

sau poţi vizualiza informaţii 3D fizic

şi să le atingi, să le simţi,
să le înţelegi în feluri noi.

Poţi interacţiona prin gesturi
şi deformări directe

ca să modelezi argila digitală.

Elementele interfeţei pot
răsări din suprafaţă

şi se pot schimba la cerere.

Pentru fiecare aplicaţie

forma fizică poate fi
adaptată aplicaţiei.

Cred că asta reprezintă un nou mod

în care putem interacţiona cu informaţia,

făcând-o palpabilă.

Întrebarea e: cum putem folosi interfaţa?

Planificatorii urbani şi arhitecţii
construiesc machete

ale oraşelor şi clădirilor
pentru a le înţelege mai bine.

Împreună cu Tony Tang, la Media Lab,
am creat o interfaţă în inFORM

pentru a permite planificatorilor urbani
să proiecteze şi să vadă oraşe întregi.

Acum te poţi plimba în jurul ei,
dar e dinamică, e palpabilă

şi poţi şi interacţiona direct,

poţi vedea diferite reprezentări,

de exemplu informaţii
despre populaţie sau trafic,

în planul fizic.

De asemenea, credem că aceste ecrane
cu formă variabilă chiar pot schimba

modul în care colaborăm
la distanţă cu alţi oameni.

Când lucrăm împreună în aceeaşi încăpere,

nu mă uit doar la faţa ta,

ci în acelaşi timp gesticulez
şi manipulez obiecte

Asta e greu de facut
când foloseşti unelte ca Skype.

Folosind inFORM,
poţi să ieşi din ecran

şi să manipulezi lucruri la distanţă.

Am folosit pinii ecranului
pentru a reprezenta mâinile oamenilor,

permiţându-le să atingă
şi să manipuleze obiecte la distanţă.

De asemenea, poti manipula
şi colabora la seturi de date 3D,

poţi gesticula în preajma lor
şi le poţi manipula.

Asta permite oamenilor să colaboreze
la aceste noi tipuri de informaţii 3D

într-un mod mai complex decât
ar fi posibil cu unelte tradiţionale.

Poţi introduce obiecte existente,

care vor fi captate de o parte
şi transmise către cealaltă parte,

sau poţi avea un obiect
care e legat între două locuri,

astfel, când mișc o minge într-o parte,

mingea se mişcă şi în cealaltă parte.

Facem asta captând
utilizatorul de la distanţă

cu o cameră tridimensională
de genul Microsoft Kinect.

Poate vă întrebaţi
cum funcţionează toate astea.

În mare, e vorba de 900
de actuatoare liniare

care sunt conectate
la aceste legături mecanice

ce permit ca mişcarea de aici de jos
să fie transmisă pinilor de deasupra.

Nu e atât de complicat în comparaţie
cu ce se întâmplă la CERN,

dar ne-a luat mult timp
să îl construim.

Am pornit cu un singul motor,

un singur actuator liniar,

şi a trebuit să proiectăm
o placă electronică pentru a-l controla.

Apoi a trebuit sa facem
o mulţime din astea.

Problema când ai
900 bucăţi de ceva,

e că trebuie să faci
fiecare pas de 900 de ori.

Asta înseamnă că am avut
multă treabă de făcut.

Aşa că am organizat
un fel de clacă în Media Lab

am adus studenţi şi i-am convins
să facă „cercetare”

(Râsete)

şi am stat nopţile până târziu
urmărind filme, mâncând pizza

şi înşurubând mii de şuruburi.

Cercetare.

(Râsete)

Oricum, cred că
eram entuziasmaţi de lucrurile

pe care inFORM le-a făcut posibile.

Folosim din ce în ce mai mult dispozitive
mobile pentru a interacţiona din mers.

Dar dispozitivele mobile,
ca şi computerele,

sunt folosite pentru
multe alte aplicaţii.

Le folosim ca să vorbim la telefon,

să navigăm pe net, pentru jocuri,
să facem fotografii

sau un milion de alte lucruri.

Dar ele au aceeaşi formă fizică statică

pentru fiecare dintre aceste aplicaţii.

Am vrut să vedem cum putem
lua câteva din interacţiunile

dezvoltate pentru inFORM

şi să le portăm pe dispozitive mobile.

La Stanford, am creat acest ecran
cu margine haptică,

un dispozitiv mobil
cu o matrice de actuatori liniari

care îşi schimbă forma,

aşa că puteţi simţi la mâna
unde aţi ajuns când citiţi o carte.

Puteţi simţi în buzunar
noi tipuri de senzaţii tactile

mai complexe decât vibraţiile.

Butoanele pot apărea pe părţi
şi îţi permit să decizi

unde vrei să fie poziţionate.

În cazul jocurilor
poţi avea butoane fizice.

Am putut face asta

încorporând în dispozitiv
40 de actuatoare liniare mici

şi asta îţi permite nu numai să le atingi,

dar şi să le împingi înapoi.

Am căutat şi alte moduri de a cre
schimbări de formă mai complexe.

Folosind acţionarea pneumatică,
am creat un dispozitiv ce se transformă.

Pleci de la ceva ce aduce a telefon

şi ajungi la o brăţară.

Împreună cu Ken Nakagaki,
la Media Lab,

am creat creat o versiune nouă
cu rezoluţie mare,

care printr-o matrice de servomotoare,
se transformă dintr-o brăţară interactivă

într-un dispozitiv tactil,

într-un telefon.

(Râsete)

Suntem interesaţi şi să căutăm moduri

prin care utilizatorii să poată
deforma interfeţele

ca să le transforme în
dispozitivele pe care le doresc.

Poţi modela ceva ca un
controler pentru jocuri,

şi sistemul va înţelege ce formă este

şi va comuta pe modul respectiv.

Unde duce asta?

Cum evoluăm de aici?

Cred că acum suntem

în noua eră a Internetului Lucrurilor,

în care avem computere peste tot,

le avem în buzunare,
sunt pe pereţii noştri,

sunt în aproape toate aparatele pe care
le veţi cumpăra în următorii 5 ani.

Ce-ar fi dacă am înceta
să ne gândim la dispozitive

şi ne-am gândi la mediul ambiant?

Cum putem avea mobilă inteligentă

sau camere inteligente sau
sau ambiente inteligente?

Sau oraşe care să ni se poată adapta fizic

şi să ne permită noi moduri
de colaborare cu alţi oameni

şi tipuri noi de sarcini?

Pentru Milan Design Week,
am creat TRANSFORM,

care e o versiune interactivă a acestor
ecrane, de mărimea unei mese,

care poate muta obiecte
pe suprafaţă, de exemplu,

ca să îţi aducă aminte să îţi iei cheile,

dar se poate transforma
pentru diferite moduri de interacţiune.

Daca vrei să lucrezi,

se transformă pentru
a-ţi pregăti mediul de lucru.

Dacă pui un dispozitiv pe ea,

crează toate facilităţile necesare

şi aduce alte obiecte
ca să te ajute să-ţi atingi scopurile.

În concluzie,

cred că trebuie să gândim
un mod nou, fundamental diferit

de a interacţiona cu computerele.

Avem nevoie de computere
care ni se pot adapta fizic,

care se pot adapta la modul
în care vrem să le folosim

şi care chiar să preia
bogata dexteritate a mâinilor noastre

şi abilitatea de a gândi informaţia
spaţial, facând-o palpabilă.

Privind în perspectivă, cred că trebuie
mers mai departe, dincolo de dispozitive,

să gândim noi moduri
prin care putem apropia oamenii

şi să ne difuzăm informaţiile în lume,

să gândim ambiente inteligente
ce ni se pot adapta fizic.

Cu asta, închei.

Mulţumesc foarte mult.

(Aplauze)