Desene care arată frumuseţea şi fragilitatea Pământului

Compoziţiile la scară largă ale Zariei Forman, descriind gheţari care se topesc, iceberguri care plutesc în apă cristalină şi valuri înspumate, explorează momente de tranziţie, turbulenţă şi linişte. Alătură-te ei în timp ce vorbește despre procesul meditativ al creaţiei artistice şi motivaţia din spatele muncii sale.
„Desenele mele celebrează frumusețea a tot ceea ce putem pierde", afirmă ea. „Sper că vor folosi drept mărturie a peisajelor sublime în evoluție."

Misiunea vieții mele este

să transmit prin munca mea
urgența schimbării climatice.

Am călătorit la nord de Cercul Polar
ca să surprind povestea

topirii ghețarilor

și la sud de Ecuator ca să documentez
mările care se ridică.

Recent, am vizitat coasta înghețată
a Groenlandei

și insulele Maldive,

făcând legătura între două părți diferite,
dar la fel de amenințate

ale planetei noastre.

Desenele mele explorează momente
de tranziție, turbulență

și liniște în peisaj,

permițând privitorilor
să se lege emoțional

de un loc pe care poate
n-ar avea șansa să îl viziteze.

Aleg să transmit frumusețe
în loc de devastare.

Dacă puteți trăi sublimitatea
acestor peisaje,

poate că vă vor inspira să le protejați.

Psihologia comportamentală ne spune
că trecem la acțiune

și luăm decizii bazându-ne,
în primul rând, pe emoții.

Studii au arătat că arta are un impact
mai mare asupra emoțiilor noastre

decât o știre înfricoșătoare.

Experții prezic veri arctice fără gheață

deja din 2020.

Nivelul mărilor probabil va crește
cu 60 cm până la 3 metri

până la sfârșitul secolului.

Mi-am dedicat cariera aducerii la lumină
a acestor proiecții

cu ajutorul unui mediu accesibil,

care ne mișcă înr-un fel în care
statisticile nu o fac.

Procesul meu de creație începe
călătorind în locuri

aflate în fruntea schimbării climatice.

La fața locului fac mii de fotografii.

Înapoi în studio,

lucrez din memorie și din fotografii

pentru a crea compoziții la o scară largă

câteodată și peste 3 metri.

Desenez cu pasteluri moi, uscate precum
cărbunele, dar colorate.

Eu îmi consider compozițiile desene,
dar alții le numesc picturi.

Nu îmi place atunci când mi se spune
"pictoriță cu degetele".

(Râsete)

Nu folosesc alte unelte

și mereu mi-am folosit
degetele şi palmele

pentru a a manipula pigmentul pe hârtie.

Pentru mine, desenul este o formă de
meditaţie.

Îmi linişteşte mintea.

Nu percep ceea ce desenez

ca gheață sau apă.

În schimb, imaginea este
simplificată

în formele de bază de culoare și formă.

Când lucrarea este completă,

pot să văd compoziţia în totalitatea ei,

ca un iceberg plutind în apă

sau ca un val înspumat.

În general, o lucrare
de mărimea asta îmi ia cam,

după cum vedeţi, 10 secunde.

(Râsete)

(Aplauze)

De fapt, îmi ia 200 - 250 de ore pentru
ceva de mărimea asta.

Desenez de când am putut să
ţin în mână un creion.

Mama mea era artistă
și crescând,

aveam mereu materiale pentru artă
peste tot în casă.

Pasiunea mamei pentru fotografie

a propulsat-o spre cele mai
izolate regiuni ale Pământului,

iar eu şi familia mea am fost norocoşi

să o putem însoţi și să o sprijinim
în aceste aventuri.

Am călărit cămile în Africa de Nord,

am călătorit în sănii trase de câini
lângă Polul Nord.

În august 2012, am condus
prima mea expediţie,

împreună cu un grup de artişti şi
intelectuali în nord-vestul Groenlandei.

Inițial, mama mea trebuia
să conducă expediţia.

Începusem să o planificăm împreună

pentru că doream să mergem împreună,

când i s-a descoperit o tumoare pe creier.

Cancerul i-a acaparat trupul şi mintea
foarte repede

şi a murit şase luni mai târziu.

În timpul bolii ei, totuși,

dedicaţia ei față de expediţie nu s-a
clătinat, aşa că am făcut promisiunea

să continui ultima ei călătorie.

Pasiunea mamei mele pentru zonele arctice

a avut un ecou în experienţa
mea în Groenlanda

şi am simţit puterea

şi fragilitatea peisajului.

Dimensiunea icebergurilor

te face să te simți umil.

Câmpurile de gheaţă prind
viaţă prin mişcare şi sunet

într-un mod în care nu mă aşteptam.

Am mărit scara compoziţiilor mele

pentru a da aceeaşi senzaţie de
veneraţie pe care am simţit-o.

Grandoarea gheţii este evidentă

și la fel este şi vulnerabilitatea ei.

Din barca noastră,

vedeam cum gheaţa se topeşte
sub soarele dogoritor.

Am avut şansa să vizităm multe
comunităţi inuite

care se confruntă cu provocări
uriaşe în prezent.

Localnicii mi-au povestit
despre zone vaste

care nu mai îngheaţă ca înainte.

Fără gheaţă, zonele lor de vânătoare
şi recoltat

sunt micşorate drastic,

ameniţându-le modul de viaţă
şi supravieţuirea.

Topirea gheţarilor în Groenlanda

este printre cei mai mari factori ce
duc la creșterea nivelului mărilor,

care deja au început să „înece”

unele insule joase din lume.

La un an după călătoria mea în Groenlanda,
am vizitat Insulele Maldive,

cea mai joasă şi plată ţară din lume.

Acolo am colecţionat
imagini şi inspiraţie

pentru noi lucrări:

desene ale unor valuri
lovindu-se de coasta unei naţiuni

care poate ajunge complet sub ape
în timpul acestui secol.

Evenimente devastatoare se întâmplă
în fiecare zi

la scară globală şi personală.

Când eram în Groenlanda,

am împrăştiat cenuşa mamei
peste gheaţa care se topea.

Acum ea este o parte a peisajului
pe care l-a iubit atât de mult,

deși, la fel şi el se schimbă
şi ia o formă nouă.

Printre multele daruri
primite de la mama mea

a fost capacitatea de a mă
concentra pe lucrurile pozitive,

nu pe cele negative.

Desenele mele celebrează frumuseţea
a ceea ce putem pierde.

Sper că vor folosi drept mărturie
a unor peisaje sublime în evoluție,

documentând tranziţia şi inspirând
comunitatea globală

să treacă la acţiune pentru viitor.

Mulţumesc!

(Aplauze)