De ce e atât de amuzant să fii speriat? - Margee Kerr

Vizionați lecția completă: http://ed.ted.com/lessons/why-do-we-like-to-scare-ourselves-margee-kerr

Chiar în această clipă, undeva, oamenii stau la coadă ca să fie speriaţi, fie cu o cursă nebună sau un film horror. De fapt, doar în octombrie 2015, cam 28 de milioane de oameni au vizitat o casă bântuită în S.U.A.. Te-ai putea întreba: Ce poate fi amuzant la a te speria? Margee Kerr analizează, din punct de vedere biologic şi psihologic, ce face ca frica să fie atât de distractivă.

Lecție de Margee Kerr, animație de Meduzaz animation studio.

Undeva în acest moment,
oamenii stau la rând pentru a fi speriaţi,

fie cu o cursă nebună sau un film horror.

De fapt, doar în octombrie 2015,

cam 28 de milioane de oameni au vizitat
o casă bântuită în S.U.A.

Însă mulţi consideră asta
un comportament derutant,

întrebându-se,

,,Ce poate fi atât de amuzant
în a te speria?"

Frica are o reputaţie proastă,
dar nu e chiar aşa.

Pentru început, frica te poate face
să te simţi chiar bine.

Când o ameninţare ne declanşează
mecanismul de criză,

trupurile noastre se pregătesc de pericol

eliberând substanţe ce schimbă modul
de funcţionare al creierului şi corpului.

Acest răspuns automat resetează
sistemele ce ajută la supravieţuire.

Fac asta asigurându-se
că avem destulă energie,

şi că suntem imuni la durere,

oprind sistemele non-esenţiale,
precum gândirea critică.

Fără durere şi plini de energie,

în timp ce nu ne mai batem capul
cu obişnuitele griji,

toate astea sună grozav,

poate pentru că acest răspuns
e similar, însă nu chiar identic

cu ceea ce experimentăm
în stările de excitare pozitive,

precum entuziasm, bucurie,
și chiar şi în timpul sexului.

Diferenţa stă în context.

Dacă suntem în pericol, ne concentrăm
pe supravieţuire, nu pe distracție.

Dar când declanşăm acest răspuns
de excitare într-un cadru sigur,

putem să ne bucurăm în mod natural
de plăcerea de a fi speriat.

De asta cei ce se dau în montagne russe
trec de la urlet la râs în câteva clipe.

Corpul tău e deja într-o stare de euforie.

Reclasifici doar experienţa.

Şi chiar dacă răspunsul la ameninţare
e universal,

studiile arată diferenţe
de la un individ la altul

privind modul în care funcţioneză
substanţele asociate acestui răspuns.

Aşa se explică de ce unii sunt
mai predispuşi la teribilism ca alţii.

Alte diferenţe fizice normale explică

de ce unii iubesc ameţeala provocată
de urcarea şi apoi coborârea bruscă,

dar urăsc senzaţia de gol în stomac
de pe un montagne russe abrupt,

sau de ce unii țipă de plăcere
într-o casă bântuită,

dar sunt terifiaţi dacă sunt duşi
într-un cimitir real.

Frica provoacă mai mult
decât o euforie plăcută, naturală.

Putem câştiga un plus de stimă de sine
făcând lucruri de care ne temem.

Ca orice provocare personală,

fie că e alergarea la un cross
sau terminarea unei cărţi lungi,

când ajungem la sfârşit,

ne simţim oarecum împliniţi.

Asta e adevărat chiar dacă ştim
că nu suntem în real pericol.

Poate creierul noastru ştie
că zombii nu există,

însă corpul îl contrazice.

Frica o simţim cu adevărat,

aşadar când reuşim să supravieţuim,

satisfacţia şi sentimentul împlinirii
sunt de asemenea reale.

Asta e o mare adaptare evolutivă.

Cei care au avut combinaţia
perfectă dintre curaj şi raţiune

pentru a şti când să depășească frica
şi când să se retragă

au fost răsplătiţi cu supravieţuire,

noi surse de hrană,

şi noi pământuri.

În sfârşit, frica apropie oameni.

Emoţiile pot fi contagioase,

şi când îţi vezi prietenul
strigând şi râzând,

te simţi obligat să faci la fel.

Asta deoarece înțelegem
prin ce trec prietenii noştri,

retrăind experienţa noi înşine.

De fapt, părţile creierului ce sunt active
când prietenul nostru strigă

sunt active în noi când îl privim.

Asta nu numai că intensifică
experienţa noastră emoţională,

dar ne și apropie
de cei cu care suntem.

Sentimentul de apropiere
atunci când suntem speriaţi

e impulsionat şi de oxitocină,
hormon eliberat în situaţii de criză.

Frica e o experienţă emoţională puternică,

şi orice lucru care provoacă
o reacţie puternică

va fi stocat foarte bine în memorie.
.

N-ai vrea să uiţi
ce-ţi poate face rău.

Deci, dacă amintirea vizionării
unui film horror cu prietenii e pozitivă

şi te lasă cu un sentiment de satisfacţie,

atunci o să vrei să tot repeți experiența.