Secretul tabu pentru o sănătate mai bună

Caca și urina noastră au superputeri, dar noi nu le valorificăm la adevăratul potențial. Molly Winter ne înfruntă ideile preconcepute şi ne cere să privim ceea ce ajunge în toaletă ca pe o resursă, una care poate ajuta în lupta împotriva schimbărilor climatice, poate încuraja inovaţia şi chiar ne poate ajuta să economisim bani.

Când călătoresc
în interes de serviciu

încerc să aflu de unde
vine apa mea de băut

și unde mi se duc caca și pipi.

(Râsete)

Asta mi-a adus porecla de
„Prințesa Caca” în familie

și a stricat multe vacanțe,
pentru că nu e ceva normal.

Dar gândindu-ne unde se duce totul,
este primul pas în activarea

super-puterilor ascunse
în caca și pipi nostru.

(Râsete)

Da.

Și dacă le folosim bine,

putem trăi mai sănătos
și mai frumos.

Priviți acest peisaj
din Santa Fe, New Mexico.

Remarcați ce cuvinte și sentimente
vă vin în minte.

Acest teren a fost udat
cu apă menajeră tratată.

Asta schimbă ceva pentru voi?

Îmi imaginez că da.

Și este în regulă.

Ce simțim despre asta

va determina exact
cât de inovatori putem fi.

Vreau să vă povestesc cum funcționează,

dar ce cuvinte să folosesc?

Pot folosi cuvinte vulgare
cum ar fi căcat și pișat

și bunica mea
nu se va uita la acest video.

Sau pot folosi cuvinte copilărești precum
caca și pipi. Eh.

Sau pot folosi cuvinte stiințifice ca
excremente și fecale. Hmm.

Voi folosi o combinație.

(Râsete)

E tot ce am.
(Râde)

Deci, într-o suburbie

caca și pipi și apa de la spălat,
se duc la o stație de epurare

chiar în mijlocul comunității.

Arată mai mult ca un parc,
decât ca o stație de epurare.

Caca, sub toate acele straturi de balast

– neatingând pe nimeni –

oferă hrană solidă
pentru acele plante de mlaștină.

Apa curată, curată,
care iese la celălalt capăt,

merge pe sub pământ
ca să ude curtea fiecărei persoane.

Deci chiar dacă sunt în deșert,

își creează propria oază.

Această abordare se numește
Managementul Integrat al Apei

sau holistic sau circuit închis.

Oricum vreți să-i spuneți,

intră în conflict cu modul în care
ne gândim la salubrizare,

adică: strânge, tratează și îndepărtează.

Dar așa facem lucrurile un pic mai bine.

Proiectăm pentru refolosire
încă de la început

pentru că totul este refolosit,

doar că acum planificăm asta.

Deseori, asta ne oferă spații
foarte frumoase.

Dar cel mai important lucru
în acest sistem

nu este modul în care funcționează,

ci ce simți despre el.

Îl vrei în curtea ta?

De ce nu?

Am devenit curioasă să aflu
răspunsul la o întrebare.

De ce nu vedem mai multă
inovație în salubrizare?

De ce nu este acest lucru
noul normal?

Îmi pasă atât de mult
de această întrebare,

încât lucrez pentru un ONG numit Recode.

Dorim să accelerăm adoptarea

unor proceduri sustenabile
de construcție și dezvoltare.

Ne dorim mai multă inovație.

Dar de multe ori,
întregi categorii de inovație

– unele care ne pot ajuta
să trăim mai frumos –

se dovedesc a fi ilegale.

Regulile și legile din zilele noastre
au plecat de la premisa

că cele mai bune practici
vor ramâne bune practici,

cu îmbunătățiri progresive,
pentru totdeauna.

Dar inovația nu este mereu treptată.

Se pare că ceea ce credem
despre o nouă tehnică

se strecoară în tot ceea ce facem:

cum vorbim despre ea,

ce îi sfătuim pe ceilalți să studieze,

glumele noastre, regulile noastre...

În ultimă instanță,
determină cât de inovatori putem fi.

Acesta este primul motiv pentru care
nu inovăm în salubrizare.

Ne simțim inconfortabil
să vorbim despre salubrizare,

de aceea am fost poreclită
„Prințesa Caca” atât de des.

Al doilea motiv este:

noi credem că problema
e rezolvată aici în SUA.

Dar nu-i așa.

Aici în SUA, încă ne îmbolnăvim
din cauză că bem căcat din apa menajeră.

Șapte milioane de oameni
se îmbolnăvesc anual.

900 mor în fiecare an.

Și nu avem o abordare holistică
pentru a îmbunătăți situația.

Deci nu o rezolvăm.

Unde locuiesc, în Portland, Oregon,

nu pot sa înot cu Echo
în sezonul ploios,

pentru că uneori deversăm
apă menajeră netratată în râu.

Apa de ploie și apa menajeră
merg la aceeași stație de epurare.

Prea multă ploaie face râul să se reverse.

Portland nu e singurul.

40% dintre orașe declară

că deversează apă netratată
sau parțial tratată în râuri.

E păcat și că, în acest statu-quo,

jumătate din rahatul și urina noastră
vor fertiliza terenuri agricole.

Cealaltă jumătate e incinerată
sau merge la groapa de gunoi.

Mi se pare că este păcat,

pentru că „treburile” noastre
sunt bogate în nutrienți.

E comparabil cu bălegarul de porc;

noi suntem omnivori, ei sunt omnivori.

Gândește-te că rahatul și urina ta
sunt un cocktail sanătos pentru un pom.

(Râsete)

O altă problemă este
că transferăm rapid în râuri

toate medicamentele pe care luăm.

O stație obișnuită de epurare
poate elimina cam jumătate

dintre medicamentele din apă.

Cealaltă jumătate trece
direct în cealală parte.

Gândiți-vă ce poate face
un cocktail de medicamente

– hormoni, steroizi, Vicodin –

unui pește,

unui câine,

unui copil.

Aceasta nu e doar o problemă de controlat.

Dacă reușim să rezolvăm asta,
putem crea o resursă

care să rezolve multe alte probleme.

Vreau să vă ajut
să vă obișnuiți cu ideea,

deci imaginați-vă lucrurile
pe care vi le arăt, aceste tehnologii,

și o atitudine care spune,

„Vom refolosi acest lucru,
să proiectăm astfel încât să fie frumos.”

– antrenament avansat la oliță.

(Râsete)

Cred că sunteți pregătiți.

Cred că noi suntem pregătiți
pentru antrenamentul avansat la oliță.

Există trei motive pentru a începe de azi.

Numărul unu:

ne putem fertiliza propria mâncare.

Fiecare dintre noi face caca sau pipi

cât să ne fertilizăm jumătate
sau chiar toată mâncarea,

în funcție de dieta noastră.

Acel caca maroniu din toaletă,
este maroniu din ce cauză?

Chestii moarte, bacterii.

Acela e carbon.

Carbonul, dacă îl punem în sol,

va lega celelalte minerale
și nutrienții de acolo.

Bum! Mâncare mai sănătoasă.

Și iată! Oameni mai sănătoși.

Îngrășămintele chimice,
prin definiție, nu conțin carbon.

Imaginați-vă dacă am putea muta
tot bălegarul animal și uman în sol,

nu ne-am mai baza pe îngrășăminte
din combustibili fosili,

și nu am mai extrage minerale de departe.

Imaginați-vă câtă energie am economisi.

Unii dintre noi sunt îngrijorați

că poluanții industriali
pot contamina acest ciclu.

Asta poate fi rezolvat.

Dar trebuie să ne depășim disconfortul
de a vorbi despre caca și pipi,

pentru a putea vorbi calm
despre cum vrem să le refolosim

și ce lucruri nu vrem să refolosim.

Și apropo:

dacă ne schimbăm abordarea
față de salubrizare,

putem începe să încetinim
schimbarea climatică.

Vă amintiți de carbonul din caca?

Dacă îl adăugăm în sol,

va începe să absoarbă dioxidul de carbon
pe care îl eliminăm în aer.

Și asta ar putea încetini
încălzirea globală.

Vreau să vă arăt niște suflete curajoase

care au avut curajul să îmbrățișeze
antrenamentul avansat la oliță.

Acești oameni din New Mexico:

de ce au făcut-o?

„Pentru că locuiesc în deșert?”
„Pentru că economisesc?”

Da, dar, cel mai important,
sunt obişnuiţi

să considere ce se duce
în closet drept o resursă.

Iată o casă obișnuită
din Portland, Oregon.

Această casă e specială
pentru că are o toaletă ecologică

care, în timp, transformă tot rahatul
și urina lor, în îngrășământ pentru sol.

Apa menajeră, apa de la duș
se duce sub pământ

într-o serie de bazine cu mulci,

și apoi irigă acea livadă din vale.

Când s-au dus să ceară autorizaţie,

treaba asta nu era permisă în Oregon.

Dar era permisă în alte
cinci state învecinate.

A fost prima campanie de schimbare a legii
realizată de Recode, organizația mea.

Iată un exemplu unde abordarea
Managementului Integrat al Apelor

a fost cea mai ieftină.

Iată 3 case dintr-un cartier rezidențial
din centrul orașului Portland,

care nu deversează în canalizare.

Cum?

Apa de la spălat e refolosită
pentru WC,

răcirea sistemelor mecanice,
irigarea solului.

Când clădirea a folosit temeinic toată apa

– adică s-a făcut caca în ea –

e tratată chiar acolo,
la cele mai înalte standarde,

folosind plante și bacterii,

apoi se infiltrează în pânza freatică
de dedesubt.

Și totul a fost mai ieftin

decât îmbunătăţirea sistemului
de canalizare înconjurător.

Iată ultimul motiv de entuziasm
față de această schimbare:

putem economisi mulți bani.

Aceasta a fost prima autorizație
de acest tip din Oregon.

Oameni curajoși și deschiși au discutat
și s-au simțit confortabil să spună:

„Da, căcatul ăla are rost.”

(Râsete)

„Hai să facem așa!”

(Aplauze)

Știți?

Continui să prezint exemple

în care toți refolosesc
totul la fața locului.

De ce?

Ne uităm la infrastructura învechită
– și chiar e veche –

și la costul îmbunătăţirii ei:

trei sferturi din cost sunt țevile
care șerpuiesc prin orașul nostru.

Deci pe măsură ce reconstruim și renovăm,

ar putea fi mai logic să tratăm
și să refolosim totul la fața locului.

San Francisco a înțeles logica alocării
de reduceri pentru fiecare gospodărie

care refolosește apa menajeră
și apa de ploaie

pentru irigarea curții,

pentru că economia de apă la nivelul
comunității ar fi proporțional de mare.

Dar de ce erau aceste proiecte
atât de inovative?

Partea cu banii, da.

Dar și mai important,

s-au simțit confortabil cu acest
antrenament avansat la oliță.

Imaginați-vă cum ar fi
să îmbrățișăm inovația în salubrizare

în același mod în care am făcut-o
pentru energia solară, de exemplu.

Gandiți-vă: energia solară
a fost neobișnuită și scumpă.

Acum, mai mult ca niciodată,
face parte din rețeaua noastră electrică.

Și asta creează rezilienţă.

Acum avem surse de energie precum soarele,

care nu variază în funcție de
dramele noastre pământești.

Ce duce această inovație mai departe?

Noi.

Noi vorbim despre energie.

E la modă să vorbești despre energie.

Unii vorbesc despre problema
resurselor finite

sursa de energie a zilelor noastre.

Îi încurajăm pe cei mai buni
și mai iscusiți dintre noi să lucreze

la rezolvarea aceastei probleme:
panouri solare, baterii mai bune, tot.

Haideți să vorbim despre sursa
apei noastre de băut,

unde se duc caca și urina noastră.

Dacă am putea depăși
disconfortul cauzat de subiect,

am putea crea ceva
care să aducă o mină de aur.

De fiecare dată când trageți apa,

vreau să vă gândiți.

„Unde se duc caca și pipi ale mele?”

„Vor fi utilizate cu folos?”

(Râsete)

„Sau se vor pierde într-un râu?”

Dacă nu știți, interesaţi-vă!

Dacă nu vă place răspunsul,

găsiți un mod de a le spune
celor ce aduc schimbarea

că aveți antrenament avansat la oliță
și sunteți gata pentru a refolosi.

Modul în care vă simțiți

va determina exact
cât de inovatori putem fi.

Vă mulțumesc frumos.

(Aplauze)