Este reală telechinezia? - Emma Bryce

Vizionați lecția completă: http://ed.ted.com/lessons/is-telekinezie real-emma-Bryce

Telechinezia, capacitatea de a manipula materia numai cu mintea, este o caracteristică specifică unora dintre cele mai emblematice personaje fictive, între care Neo, Yoda și desigur Carrie. Dar este oare adevărată această capacitate mentală? Emma Bryce supune telechinezia verificării științifice.
Lecția de Emma Bryce, animație de Delphine Burrus.

Când infamul personaj ficțional
Carrie White,

a lăsat sala de bal a liceului în flăcări

și a generat teroare în oraș,

s-a bazat pe puterile sale telechinetice,

capacitatea de a manipula obiecte
folosind doar puterea minții.

Deși Carrie este doar un film
bazat pe o carte de ficțiune,

credința în telekinezie
nu este deloc o ficțiune.

Timp de secole, oamenii au susținut
că au puterea

de a controla mișcarea obiectelor
folosindu-și doar mintea.

Levitația, deschiderea ușilor
cu puterea gândului

și îndoirea lingurilor
sunt toate exemple intrigante.

Apare în Matrix unde Neo
îngheață gloanțele în aer,

o abilitate pe care Yoda
o aduce la perfecțiune.

Este însă telechinezia reală
sau doar o ficțiune

ca și Carrie, Yoda și Neo
la un loc?

Pentru a investiga, trebuie să evaluăm
pretențiile telechinetice

prin perspectiva științifică,
folosind metode științifice.

Telechinezia face parte din disciplina
numită parapsihologie,

prin care cercetătorii studiază
fenomenele parapsihice.

Parapsihologii consideră
că activitatea lor e știință,

însă alți oameni de știință
nu sunt de acord.

Să începem cu câteva observații de bază.

Observația nr.1:

Deși există o mulțime de relatări
despre telechinezie,

nu există dovezi științifice că e reală.

Niciun studiu făcut cu metode științifice

și repetat în condiții de laborator,

nu poate atesta
că telechinezia e adevărată.

În 1930, Joseph Banks Rhine,
numit părintele parapsihologiei,

a testat în laborator
dacă oamenii pot folosi telechinezia

pentru a face un zar
să cadă așa cum vor ei.

Ulterior, rezultatele
nu au putut fi reproduse,

și pentru că reproducerea e
cheia verificării unei ipoteze,

asta a fost o problemă.

Pe lângă experți,

există și nenumărați telechinezi
autoproclamați

dar toți au fost
fie descoperiți a fi ipostori,

fie nu pot demonstra în situații
în care nu dețin control total,

sugerând că manipulează situația
pentru a obține rezultatele dorite.

Există multe premii oferite în ascuns
de diverse organizații

oricărui poate dovedi că abilitățile
parapsihice, ca telechinezia, sunt reale,

dar aceste bogății rămân nerevendicate.

Observația nr. 2:

În investigarea telechineziei,

nu există un consens
cu privire la ce anume e măsurat.

Acționează unde cerebrale puternice
ca cele ale lui Yoda?

Deoarece nu există un consens,
e greu de aplicat un standard de cercetare

necesar în toate domeniile științifice

pentru a testa validitatea ipotezelor.

Observația nr.3:

Scopul științei este
cunoșterea necunoscutului,

însă în istoria cercetării știintifice,

în mod categoric

noile descoperiri au contrazis
dogma existentă,

și chiar au dat peste cap
întregi ramuri ale științei.

Asemenea descoperiri trebuie
demonstrate cu multă prudență

pentru a face față scepticismului.

În cazul telechineziei,

ideea contrazice știința existentă,

dar e lipsită de dovezi clare
în favoarea ei.

Universul nostru e controlat
și explicat prin legi fizice,

iar una dintre legi afirmă că undele
cerebrale nu pot controla obiecte

întrucât nu au nici forța,
nici nu ajung atât de departe

încât să influențeze ceva
din afara craniilor noastre.

Fizica ne mai spune că singurele forțe
care pot influența obiecte de la distanță

sunt cele magnetice și gravitaționale.

Cel mai apropiat lucru de telechinezie
pe care știința îl poate explica

este folosirea gândurilor
pentru a controla un braț robotic.

Pacienților paralizați
după un accident vascular cerebral,

cercetătorii le-au implantat mici fire
în regiunea ce controlează mișcarea,

iar apoi i-au instruit să se concentreze
pe mișcarea brațului robotic

care acționează ca o extensie
a minții lor și funcționează.

E uimitor, însă nu e telechinezie.

Gândurile pacienților nu sunt
lucruri vagi, nedetectabile.

Sunt semnale cerebrale măsurabile,

transmise prin fire unui robot.

Știința poate măsura,
testa și explica mișcarea,

iar astfel am arătat
că acest tip de control mental e real.

Știința e un proces lent de acumulare

a dovezilor pro sau contra unei ipoteze.

Adunând dovezi,

vedem care turn e mai înalt,

iar în cazul telechineziei
nu e cel care arată că există.

Unii spun că acest fenomen mistic
nu se încadrează în granițele științei.

În regulă, dar atunci,

telechinezia devine
o chestiune de crez personal.

Dacă un lucru nu poate
fi evaluat științific,

atunci nici nu poate fi descris
ca fiind științific.

Așa că rezultatele cercetării noastre

arată că oricât de mult
ne-am dori să credem

că forța chiar există în noi,

argumentele în favoarea telechineziei
rămân slabe.

Ne pare rău, Neo, Carrie și Yoda,
abilitățile voastre sunt uimitoare,

dar deocamdată își au locul doar în filme.