Fiecare operă de artă pe care ți-ai dorit s-o vezi vreodată -- la îndemană și ușor de căutat

Cum arată un Big Bang cultural? Pentru Amit Sood, directorul Institutului Cultural și al Proiectului de Artă Google, este o platformă online unde oricine poate explora în detaliu și aproape pe viu cele mai mari colecții de artă și artefacte din lume. Alăturați-vă lui Sood și artistului rezident Cyril Diagne într-o demonstrație uluitoare de experimente de la Institutul Cultural și aruncați o privire spre viitorul captivant al accesibilității la artă și cultură.

Lumea e plină de obiecte incredibile

și de o bogată moștenire culturală.

Când avem acces la ele,

suntem dați peste cap, ne îndrăgostim.

Dar, de cele mai multe ori,

populația lumii trăiește
fără acces real la artă și cultură.

Care ar putea fi conexiunile
când începem să ne explorăm moștenirea,

locurile minunate
și arta din această lume?

Înainte de a începe această prezentare,

vreau doar să punctez
câteva aspecte administrative.

Mai întâi, nu sunt un expert
în artă sau cultură.

Am ajuns aici din greșeală,
dar ador acest lucru.

În al doilea rând,
tot ce urmează să vă arăt

aparține unor uimitoare muzee,
arhive și fundații

cu care suntem parteneri.

Nimic din acestea
nu aparține Google.

Și, în cele din urmă,
ceea ce vedeți în spatele meu

este disponibil chiar acum
pe telefoanele mobile

și pe laptopuri.

Aceasta este platforma noastră
unde puteți explora

mii de muzee și obiecte
la îndemână,

în cele mai mici detalii.

E uimitoare diversitatea conținutului.

Dacă am avea doar picturi europene,

dacă am avea doar artă modernă,

cred că ar fi cam plictisitor.

De exemplu, luna asta am lansat
canalul „Black History”

cu 82 de expoziții despre arta și cultura
din comunitatea respectivă.

Avem şi obiecte uimitoare din Japonia,

centrate în jurul meșteșugurilor,
numite „Fabricat în Japonia”.

Iar una dintre expozițiile mele favorite,

cea care de fapt mi-a dat
ideea acestui discurs,

este – nu mă așteptam să devin
un fan al păpușilor japoneze,

dar sunt, grație acestei expoziții,

care m-a învățat despre meșteșugul
inspirat de sufletul acestei păpuşi.

Credeți-mă, este foarte palpitant.

Credeți-mă pe cuvânt.

Așadar, să continuăm.

Un lucru pe care am vrut
să-l expun pe această platformă,

pe care îl puteți încerca cu copiii
și prietenii voștri acum

este că puteți călători virtual
prin aceste instituții uimitoare.

Una din ideile noastre recente
a fost cu Muzeul Guggenheim din New York,

unde vă puteți face o idee
despre ce înseamnă

să fii chiar acolo.

Puteți merge la parter

și, evident, majoritatea
ați fost deja acolo,

și puteți vedea ce capodoperă
arhitecturală este.

Imaginați-vă această accesibilitate
pentru un puști din Bombay

care studiază arhitectura

și care încă n-a avut șansa
să meargă la Guggenheim.

Puteți să vă uitați la obiectele
din Muzeul Guggenheim,

puteți să intrați în ele
și așa mai departe.

Sunt o mulțime de informații acolo.

Dar nu acesta este scopul
discursului meu de astăzi.

Asta deja există.

Ce avem acum reprezintă baza
unui viitor extraordinar,

când vine vorba de artă și cultură

și accesibilitatea la artă și cultură.

Așa că am venit azi pe scenă
însoțit de bunul meu prieten și artist,

rezident la biroul nostru
din Paris, Cyril Diagne,

care e profesor de design interactiv

la Universitatea ECAL
din Lausanne, Elvetia.

Cyril și echipa noastră de ingineri

încercăm să găsim aceste conexiuni
și să vizualizeze câteva dintre ele.

O să fiu mai rapid acum.

Obiectul pe care îl vedeți
în spatele meu – să fie clar:

întotdeauna originalul e mai bun.

În caz că lumea crede
că încerc să copiez originalul.

Deci, mai departe.

Obiectul pe care îl vedeți în spatele
meu este Venus din Berekhat Ram.

E unul din cele mai vechi
obiecte din lume,

găsit pe Înălțimile Golan
acum aproximativ 233 de mii de ani,

și care se află în prezent la
Muzeul Israel din Ierusalim.

și e printre cele mai vechi
obiecte de pe platforma noastră.

Să mărim imaginea.

Vom începe de la acest obiect.

Ce-ar fi dacă ne-am depărta

și am încerca să realizăm
propriul nostru big bang cultural?

Cum ar arăta acesta?

Iată cu ce ne ocupăm zi de zi
la Institutul Cultural:

primim de la instituții
peste 6 milioane de artefacte

pentru a face aceste conexiuni.

Prin ele puteți călători în timp

și puteți înțelege mai multe
despre societatea noastră.

Le puteți privi din perspectiva
planetei noastre

și încercați să vedeți
cum ar arăta ea fără frontiere,

dacă doar am organiza arta și cultura.

Putem să le aranjăm
în funcție de perioadă,

ceea ce, pentru tocilarul din mine,
este fascinant.

Puteți petrece ore în șir
privind fiecare decadă

și contribuția acelei decade
și a acelor ani

în artă, istorie și cultură.

Ne-am dori să petrecem ore
arătându-vă fiecare decadă,

dar acum nu avem timp.

Așa că puteți face acest lucru
pe telefonul dumneavoastră.

(Aplauze)

Dacă nu vă deranjează să păstrați
aplauzele pentru mai târziu,

nu vreau să pierd timpul,

fiindcă vreau să vă arăt
multe lucruri grozave.

Așadar, foarte repede:

puteți trece de aici mai departe
la altă idee foarte interesantă.

În spatele acestei imagni frumoase,

în spatele acestei vizualizări,

care este scopul,
cum o putem folosi?

Următoarea idee ne-a venit
în urma discuțiilor

pe care le-am avut
la muzee cu curatorii,

de care, apropo, m-am îndrăgostit,

fiindcă își dedică întreaga viață
încercând să spună aceste povești.

Unul dintre curatori mi-a spus:
„Amit, cum ar fi dacă ai putea

să creezi un loc
cu un curator virtual,

unde toate aceste
șase milioane de obiecte

să fie expuse astfel încât
să putem vedea conexiunile dintre ele?”

Puteți petrece mult timp, credeți-mă,
uitându-vă la diferite obiecte,

încercând să înțelegeti de unde provin.

Este o experiență nebună, gen Matrix.

(Râsete)

Mergând mai departe,

să-l alegem pe faimosul Vincent Van Gogh,

care este foarte bine reprezentat
pe această platformă.

Grație diversității instituțiilor
cu care colaborăm,

avem peste 211 imagini detaliate
ale uimitoarelor opere ale acestui artist,

organizate într-o frumoasă imagine.

Pe măsură ce Cyril mărește imaginea,

puteți vedea toate autoportretele,

puteți vedea natura moartă.

Aș vrea să vă atrag atenția
asupra unui exemplu rapid,

care este foarte potrivit:

„Dormitorul”.

Există trei variante ale acestei opere –

una la Muzeul Van Gogh din Amsterdam,

una la Orsay în Paris

și una la Art Institute din Chicago,

care, de fapt, actual reunește

toate cele trei opere,

cred că pentru a doua oară.

Dar ele sunt reunite digital și virtual
pentru oricine dorește să le privească

într-un mod total diferit,

în care nu stați la rând
împingându-vă cineva de la spate.

Haideți să călătorim prin
„Dormitor” foarte repede,

ca să experimentați ce facem
cu fiecare obiect în parte.

Ne dorim ca imaginile
să vorbească cât se poate de mult

pe o platformă digitală.

Și tot ce vă trebuie este
un calculator legat la internet.

(Aplauze)

Cyril, mărește imaginea repejor.

Scuzați-mă, suntem în direct,

trebuie să-i dați lui Cyril un pic de --

iar asta e disponibil
pentru fiecare obiect:

artă modernă, artă contemporană,
Renaștere -- tot ce vreți,

chiar și sculptură.

Uneori nu știți ce vă poate atrage

la o operă de artă sau la un muzeu
sau la o descoperire culturală.

Pentru mine, personal,
a fost o adevărată provocare

deoarece când am decis ca asta
să ocupația mea de bază la Google,

mama nu prea m-a susținut.

Îmi iubesc mama,

dar s-a gândit că îmi irosesc viața
cu chestiile astea de muzeu.

Pentru ea, un muzeu este locul
unde mergi când pleci în vacanță,

îl bifezi si gata, nu-i așa?

Mi-au trebuit aproape
patru ani și jumătate

să o conving pe minunata
mea mamă indiană

că, de fapt, merită efortul.

Și am reușit când, într-o zi,
am realizat că îi place aurul.

Așa că am început să-i arăt
toate obiectele care conțineau aur.

Iar primul lucru
pe care mi l-a spus a fost:

„Cum putem să cumpărăm toate astea?”

(Râsete)

Evident, salariul meu nu este atât de mare

așa că i-am spus:
„Nu putem face asta, mamă.

Dar poți să le explorezi virtual.”

Acum mama, de fiecare dată
când ne întâlnim, mă întreabă:

„Mai ai ceva aur sau argint
în proiectul tău? Poți să-mi arăți?”

Aceasta este ideea
pe care încerc s-o ilustrez.

Nu contează cum intri în asta,

din moment ce intri.

Odată intrat, te prinde.

Trecând foarte repede mai departe,

există un fel de idee jucăușă,

care ilustrează punctul de acces,

și am să trec foarte repede prin asta.

Cu toții știm că este uimitor să vedem
opera de artă personal.

Dar știm și că mulți dintre noi
nu pot face asta,

iar pentru cei care își permit
să o facă, este complicat.

Așadar – Cyril, putem să încărcăm
călătoria artistică, cum s-o numim?

Nu avem un nume potrivit pentru asta.

Dar, în fond, avem în jur de
1.000 de instituții uimitoare,

din 68 de țări.

Dar să începem cu Rembrandt.

Am avea timp pentru un singur exemplu.

Dar grație diversității,

avem cam 500 de opere uimitoare
ale lui Rembrandt

din 46 de instituții și 17 țări.

Să zicem că în următoarea vacanță

doriți să o vedeți pe fiecare dintre ele.

Iată itinerariul vostru:

probabil veți călători 53.000 km,

veți vizita 46 de instituții
și, doar ca să știți,

probabil veți elibera
10 tone de emisii de bioxid de carbon.

(Râsete)

Dar rețineți, e vorba de artă,

așa că puteți găsi
o justificare într-un fel.

Mergând rapid mai departe,

există ceva un pic mai tehnic
și mai interesant.

Tot ce v-am arătat până acum folosește
metadate pentru a face conexiuni.

Dar evident că astăzi
avem ceva senzațional

despre care vorbește toată lumea,
și anume învățare automatică.

Așa că am hotărât să scăpăm
de toate aceste metadate

și să vedem ce poate face
învățarea automatică,

doar pe baza recunoașterii
vizuale a întregii colecții.

Am obținut această hartă
foarte interesantă,

aceste grupuri care nu au
niciun punct de referință,

ci grupează lucrurile
doar pe bază vizuală.

Fiecare grup este el însuși
o descoperire de artă pentru noi.

Dar ce vreau să vă arăt foarte repede

este acest uimitor grup de portrete

pe care le-am găsit în muzee
din toată lumea.

Dacă poți mări un pic mai mult, Cyril.

Ca să vă arătăm,
puteți călători prin portrete.

Practic, puteți alege să călătoriți
prin natură, prin cai

și o grămadă de alte grupuri.

Când am văzut toate aceste portrete

am zis „Am putea să facem
ceva amuzant pentru copii,

sau să facem ceva nostim

pentru ca oamenii să fie
interesați de portrete?”

Pentru că încă n-am vazut

copii cu adevărat încântați
când merg la o galerie de portrete.

Am vrut să fac ceva în acest sens.

Așa că am creat ceva
numit „potrivire de portrete”.

Este destul de clar,

așa că îl las pe Cyril
să-și arate frumoasa lui față.

Practic, ce se întâmplă este că
în funcție de cum își mișcă capul,

îl potrivim cu diferite portrete
din muzeele lumii.

(Aplauze)

Nu știu ce părere aveți,

dar le-am arătat
nepotului și surorii mele,

iar reacția a fost fenomenală.

Tot ce m-au întrebat a fost
„Când mergem să le vedem?”

Și, apropo, dacă suntem drăguți,

Cyril, poți să zâmbești
și să găsești unul fericit?

Oh, perfect.

Apropo, asta e fără repetiție.

Felicitări, Cyril. Bună treabă.

OK, să mergem mai departe,
altfel consumăm tot timpul cu asta.

(Aplauze)

Deci arta și cultura
pot fi distractive, așa-i?

Pentru ultimul nostru experiment rapid –

le numim pe toate “experimente” –

ultimul nostru experiment
revine la învățarea automatică.

Vă arătăm grupuri vizuale,

dar dacă i-am cere mașinii
să denumească aceste grupuri?

Cum ar fi dacă le-ar putea eticheta,
fără să folosească metadate?

Avem un fel de motor de căutare

cu care am reușit să potrivim,
cred, în jur de 4.000 de etichete.

De fapt nu am facut nimic special aici,

doar am încărcat colecția

și am găsit categorii interesante.

Putem începe cu cai,
o categorie foarte clară.

V-ați aștepta să vedeți
că mașina a pus

imagini cu cai, nu-i așa?

Asta a și făcut,
dar observați că aici

este o imagine abstractă

pe care a reușit să o recunoască
și să o includă în grupul cailor.

Avem de asemenea
un cap uimitor în chip de cal.

Fiecare are o etichetă care spune
de ce a fost inclus în această categorie.

Să mergem la altă categorie care
mi se pare foarte nostimă și interesantă,

fiindcă nu înțeleg cum a apărut.

Se numește „Doamnă în așteptare”.

Cyril, mergi foarte repede,

veți vedea că avem
aceste uimitoare imagini

cu doamne așteptând sau pozând,

cred, nu prea înțeleg.

Am încercat să întreb
cunoscuții de la muzeu

„Ce e asta? Ce se petrece aici?”

Și este fascinant.

Revenind foarte repede la aur,

am vrut să caut aur

și iată cum a etichetat
mașina tot aurul.

De fapt nu l-a etichetat ca aur.

Trăim vremuri populare.

L-a etichetat ca “bling-bling”.

(Râsete)

Sunt dur cu Cyril,
fiindcă mă mișc prea repede.

În fond, aveți aici
tot bling-bling-ul

din muzeele lumii
etichetat pentru dumneavoastră.

În fine, pentru a încheia acest discurs
și aceste experimente,

ceea ce sper să simțiți după acest
discurs este fericire și emoție.

Și ce vedem
când vedem fericire?

Dacă privim toate obiectele

etichetate cu „fericire”,

v-ați aștepta la fericire, presupun.

Dar a apărut ceva
foarte fascinant și interesant,

această operă a lui Douglas Coupland,

prietenul și rezidentul nostru, numit

„Mi-e dor de creierul meu
dinainte de internet”.

Nu știu de ce mașina simte că îi lipsește
creierul dinainte de internet

și de ce l-a încadrat aici

dar gândul este foarte interesant.

Uneori mi-e dor de creierul meu
dinaintea internetului

dar nu când explorez
online arta și cultura.

Așa că scoateți-vă telefoanele,
computerele

și vizitați muzee.

Un apel rapid la toți uimitorii

arhivari, istorici, curatori

care stau în muzee
și păstrează toată cultura.

Noi putem măcar să ne luăm
doza zilnică de artă și cultură

pentru noi și copiii noștri.

Mulțumesc.

(Aplauze)