Kim Gorgens:Protejarea creierului de comoții

Neuropsihologistul Kim Gorgens justifică o protejare mai bună a creierelor noastre împotriva riscului de comoție -- cu un argument convingător pentru folosirea căștilor la copii.

Așa, un lucru distractiv s-a întâmplat

în timp ce încercam să devin

un strălucit neuropsihologist de talie mondială.

Am avut un copil.

Și asta nu înseamnă

că am încercat vreodată să devin

un strălucit neuropsihologist de talie mondială.

Îmi pare rău TED.

Am devenit rezonabil de isteață,

dar îndoielnic de talie mondială.

Una dintre prietenele mele de la doctorat, Marie,

a zis, "Kim, mi-am dat seama.

Nu e vorba că tu ești mai neurotică decât oricine,

ci doar că ești mai onestă

despre cât de neurotică ești."

Așa că în spiritul deschiderii totale,

am adus să vă arăt niște poze.

Ooooo.

O să spun doar atât, iulie.

(Râsete)

Zzzzzzip

pentru siguranță.

Aripioare de apă --

un deget de apă.

Și în final, îmbrăcat

pentru un drum de 90 minute cu mașina la Copper Mountain.

Deci vă dați seama cam cum stau lucrurile.

Deci, copilul meu, Vander,

are opt ani acum.

Și, împotriva faptului că a moștenit

inabilitatea mea atletică,

joacă fotbal european.

Este interesat de fotbal american.

Vrea să învețe cum să conducă o bicicletă cu o roată.

Deci de ce să mă îngrijorez?

Pentru că asta este ce fac. Asta este ce predau.

Ceea ce studiez. Ceea ce vindec.

Și știu că copiii se lovesc în fiecare an.

De fapt, mai mult de patru milioane de oameni au o comoție în fiecare an,

și aceste numere sunt numai pentru copii sub 14 ani

care au ajuns în camere de urgență.

Și când copiii au o comoție,

zicem că le sună clopoțelele în cap,

dar despre ce vorbim de fapt?

Hai să aruncăm o privire.

Așadar. Este îndoielnic "Starsky și Hutch" . Da.

Deci un accident de mașină.

64 km pe oră într-un obstacol fix --

Forță de 35 G.

Un boxer de categorie grea

te pocnește direct în față --

58 G.

O să ne mai uităm o dată, în caz că v-a scăpat.

Deci uitați-vă în partea dreaptă a ecranului.

Ce ziceți?

Câte G?

Aproape.

72.

Ar fi o nebunie să știți,

103 G.

Forța medie a impactului unei ciocniri

este 95 G.

Acum, când copilul din dreapta nu se ridică,

știm că a avut o comoție.

Dar ce se întâmplă cu copilul din stânga,

sau sportivul care părăsește terenul de joc?

Cum știm

dacă au avut o comoție?

Cum știm

că legea care cere să fie extrași din joc,

eliberați să se întoarcă la joc,

li se aplică?

Definiția comoției

nu implică de fapt pierderea cunoștinței.

Implică numai o schimbare a stării de conștiență,

și asta poate să însemne un mare număr de simptome,

incluzând senzația de amețeală sau încețoșare,

să auzi un țiuit în ureche,

să fii mai impulsiv sau agresiv decât de obicei.

Deci, date fiind toate astea plus faptul că sunt teribil de neurotică,

cum reușesc să dorm?

Pentru că știu

că creierele noastre sunt rezistente.

Sunt concepute să se refacă

dintr-o leziune.

Dacă, Doamne ferește,

cineva dintre noi, plecând în seara asta de aici ar avea o comoție,

cei mai mulți dintre noi ne-am recupera total

cam între câteva ore

până la câteva săptămâni.

Dar copiii sunt mult mai vulnerabili la accidente craniene.

De fapt, sportivii de liceu au șanse de trei ori mai mari

să susțină leziuni catastrofice

relativ chiar și la colegii lor de aceeași vârstă,

și le ia mai mult

să scape de toate simptomele.

După prima leziune,

riscul să o aibă și pe a doua

este exponențial mai mare.

De acolo, riscul lor de a avea a treia leziune,

este încă și mai mare și așa mai departe.

Și asta e partea cea mai alarmantă:

nu înțelegem complet

impactul pe termen lung al leziunilor multiple.

S-ar putea să fiți familiari cu această cercetare

care a fost facută de LNF.

Pe scurt,

această cercetare sugerează

că între jucătorii retrași din LNF

cu trei sau mai multe comoții legate de sport,

numărul de incidente de început prematur de demență

este mult mai mare decât pentru restul populației în general.

Deci, ați văzut cu toții asta -- New York Times, ați văzut-o.

Ceea ce s-ar putea să nu știți

este că această cercetare a fost condusă

de nevestele celor din LNF care au spus,

"Nu este ciudat că soțul meu de 46 de ani

își uită mereu cheile?

Nu este ciudat că soțul meu de 47 de ani

își pierde mereu mașina?

Nu este ciudat că soțul meu de 48 de ani

uită cum să ajungă acasă

cu mașina, din strada din fața casei?

Așadar s-ar putea să fi uitat să menționez

că fiul meu este singur la părinți.

Deci va fi extrem de important

să fie în stare cândva să mă conducă el pe mine.

Deci cum garantăm siguranța copiilor noștri?

Cum putem 100%

să garantăm siguranța copiilor noștri?

Dați-mi voie să vă spun cu ce soluție am venit.

(Râsete)

Dacă aș putea.

Băiețelul meu e acolo și se gândește, "Ea nu glumește.

Clar nu glumește."

Deci cu toată seriozitatea,

ar trebui oare băiatul meu să joace fotbal?

Ar trebui oare copilul tău să joace fotbal? Nu știu.

Dar știu că sunt trei lucruri pe care le puteți face.

Primul, să studiați.

Trebuie să vă familiarizați cu problemele despre care vorbim azi aici.

Există câteva surse grozave.

CDC are un program, "Prevenire".

Este la CDC.gov.

"Prevenire" este specific despre comoții la copii.

A doua este o resursă de care personal sunt foarte mândră.

Doar ce am lansat acest program în ultimele două luni --

Copii din Colorado cu accidente craniene.

Aceasta este o resursă grozavă pentru studenți atleți,

profesori, părinți, profesioniști,

personal sportiv și antrenori.

Este un loc bun pentru început

dacă aveți întrebări.

Al doilea lucru este să vorbim deschis.

Cu doar două săptămâni în urmă,

o propunere de lege introdusă de senatorul Kefalas

care ar fi cerut

ca sportivii sub 18 ani

să poarte cască când merg pe bicicletă

a murit în comisie.

A murit în mare parte

din cauză că nu avea votanții de partea ei,

lipsea implicarea părţilor interesate.

Acum nu sunt aici ca să vă spun ce fel de legislație

ar trebui să susțineți sau să nu susțineți,

dar o să vă spun că, dacă ceva e improtant pentru voi,

cei care iau deciziile trebuie să știe.

Vorbiți deschis și cu antrenorii.

Întrebați ce fel de echipament de protecție se găsește.

Care este bugetul pentru echipament de protecție?

Cât e de vechi?

Poate vă oferiți să conduceți o activitate de adunare de fonduri

ca să cumpărați echipament nou.

Ceea ce ne aduce la îmbrăcați-vă;

purtați cască.

Singurul mod de a preveni un rezultat nefericit

este să prevenim acel prim accident să se întâmple.

De curând, unul din studenții mei, Tom,

Tom a spus,

"Kim, am decis să port o cască de bicicletă

când vin la ore."

Și Tom știe că puțina spumă din casca de bicicletă

poate reduce forța G de impact la jumătate.

Acum am crezut că face asta

din cauză că am eu această cruciadă convingătoare pro cască,

bine, această revelație a lui Tom.

După cum s-a dovedit, Tom și-a dat seama că o cască de 20 de dolari

este un mod bun de a proteja o educație superioară de 100.000 de dolari.

(Râsete)

Deci, ar trebui Vander să joace fotbal?

Nu pot să spun nu,

dar pot să garantez

că de fiecare dată când pleacă de acasă

copilul ăsta va purta cască --

de exemplu până la mașină,

sau la școală,

Deci fie sportiv, elev,

copil super-protejat, mamă neurotică,

sau orice altceva,

ăsta e copilul meu, Vander,

care vă aduce aminte

să aveți grijă de creier.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)