TEDxDubai - Loy Machedo - Piatra judecăţii

Loy Machedo vorbeşte despre cum îi judecăm pe ceilalţi atunci când teama şi prejudecata preiau controlul asupra inimilor şi sufletelor.

Câţi copii sunt

în această sală?

Puteţi ridica mâna?

Aş vrea să dedic această prezentare

fiecărui copil din sală,

inclusiv copilului din voi

şi copiilor din întreaga lume.

Aşa că aş vrea să fiţi atenţi

la această persoană care stă aici

Ce înseamnă să fii diferit?

Pentru a afla răspunsul la această întrebare profundă,

am decis să-l întreb pe cel mai mare

dintre guru -

Google.com

Am tastat întrebarea

şi voila! am primit răspunsul.

Totuşi, aveam o problemă

pentru că am primit în jur de

410.786.434 pagini drept răspuns.

Cum avem puţin timp

voi comprima totul într-o singură propoziţie

precum acest număr.

Şi acesta este rezultatul.

Cand ai CCS:

două sau mai multe culturi, credinţe, stiluri de viaţă,

sau când ai IOP:

idei, opinii, percepţii

atunci ai de-a face cu diferenţe.

Acum, dacă vă uitaţi la mine,

am câteva tatuaje pe corp,

doar unul foarte extins.

Aţi putea crede că sunt diferit de voi,

dar sunt la fel ca voi.

Mănânc, dorm, râd, plâng.

Câţi dintre voi faceţi acest lucru?

Mashallah, suntem la fel.

De asemenea am această pasiune de a citi cărţi,

a scrie articole şi a sta pe Facebook.

Câţi dintre voi faceţi asta?

Mashallah, suntem la fel.

Şi ghiciţi ce, am şi câteva visuri.

Aş vrea să am părul lung,

deşi nu prea pare să funcţioneze.

Aş vrea să schimb vieţile multor oameni.

Şi când voi muri, aş vrea să mor repede.

Câţi dintre voi ar vrea asta?

În regulă, mai puţine mâini.

Însă când oamenii se uită la mine,

asta le este expresia.

(Râsete)

Intru în magazin

şi ei sunt -

- iar eu sunt ceva de genul

"Ooo, relaxează-te, fii calm, omule."

Oamenii mi-au dat

câteva nume minunate.

Permiteţi-mi să vă enumăr câteva:

fumător, beţiv, chiar dependent de droguri,

tipul care conduce un Harley,

gangster, luptător,

fratele lui Underaker şi un ciudat al heavy metal-ului.

Mda.

Şi primul pe listă pe care l-am primit

este acesta:

(Hohot)

Ar trebui să vedeţi oamenii

când urcă în lift şi mă văd.

Văleu!

Acum, spre dezamăgirea voastră,

nu fumez, nu beau,

nu am un Harley,

în schimb, ador să mă joc cu copiii.

Iubesc copiii şi ei adoră să se joace cu mine.

Dar ar trebui să îi vedeţi pe părinţi

când mă văd

alături de copiii lor.

Sunt ceva de genul

„Ămm, hai să-l luăm de aici."

Hei, care e diferenţa?

Care e diferenţa?

Sunt un orator, scriitor,

sunt o persoană care adoră lectura.

Sunt la fel ca voi.

Să uităm de mine.

Câţi alţi oameni judecăm

chiar înainte de a-i cunoaşte?

V-aţi gândit vreodată la asta?

Chestia amuzantă e

că experienţele

m-au ajutat să inventez o noua teorie:

că acest lucru doare.

Doare când îi judeci pe ceilalţi.

Doare când privezi pe cineva

de visurile lor,

de ţelurile lor,

sau chiar de o promovare

pentru că îi incadrezi în diverse categorii.

Şi doare

când îi înveţi pe copiii tăi

ceva ce nu-i adevărat.

Datorită experienţelor din viaţa mea,

am inventat această teorie

şi apropo, deţin drepturile de autor.

O numesc Teoria Ouălor a lui Loy.

În ceea ce priveşte această teorie profundă,

noi, oamenii suntem ca ouăle.

Avem forme, mărimi şi culori diferite.

Unii sunt foarte mari,

alţii medii, iar alţii foarte mici.

Însă teoria mea susţine:

Noi ouăle, suntem toate egale!

Aplaudaţi.

(Aplauze)

Mulţumesc.

Nu, prezentarea mea nu s-a terminat.

Unul dintre ei tocmai s-a ridicat, relaxează-te.

Deci, după cum spuneam,

noi ouăle suntem toate egale.

Dacă vreţi o dovadă, faceţi asta.

Spargeţi un ou.

Ce vedeţi?

Acelaşi lucru în interior.

Însă sunt câţiva oameni aici

care categorizează fiinţele umane

ca pe ouă,

regiune sau ţară.

Separă oamenii în două categorii -

de bună calitate, de proastă calitate.

Cumpără unul şi primeşti două gratuit.

Ce-i în neregulă cu aceşti oameni?

Încercaţi să faceţi asta.

Daţi-i unui copilaş o duzină de ouă

de culori diferite.

Pentru acel copil, un ou este doar un ou.

Şi nimic n-a fost mai evident pentru mine

decât atunci când am fost la aeroport

aşteptând avionul, visând cu ochii deschişi,

reflectând la acele gânduri romantice.

Şi atunci s-a întâmplat.

Ceva a început să mă zgârie pe mână.

M-am uitat în jos şi am văzut asta.

O fetiţă a crezut

că sunt o carte de colorat ambulantă.

(Râsete)

(Aplauze)

şi ea chiar începuse să mă coloreze.

Am decis să îi arăt figura mea nervoasă.

Şi i-am arătat --

Ea s-a uitat la mine.

Şi apoi mi-am zis că trebuie să îi spun.

„E în regulă, relaxează-te.

Ce-ar fi să colorezi asta?"

Şi ea a fost foarte bucuroasă.

A început să urce tot mai sus.

Înainte să-mi dau seama,

doi dintre prietenii ei au venit in fugă

şi toţi trei au început să mă coloreze.

Acum, imaginaţi-vă asta,

un individ mare tatuat şi trei copilaşi

colorându-l.

De fapt, mulţi oameni

au făcut poze pe gratis.

Dar nu m-au judecat.

Ceea ce-i bine la copii,

pentru ei totul are de-a face

cu uimirea şi curiozitatea.

Ei nu judecă niciodată pe nimeni.

Aţi încercat să-i daţi unui copil o carte?

Copilul va răsfoi paginile,

va încerca s-o citească.

Dacă nu e posibil, va încerca să o mănânce.

Dar un copil nu judecă niciodată o carte după copertă.

Chiar mă întreb:

de ce noi adulţii pierdem acest simţ al trăsnăilor?

De fapt, în pauză --

Ali eşti aici? Ali, unde eşti?

Ali e pe aici?

În regulă, sunt câţiva Ali!

Ali mi-a pus această întrebare minunată.

Şi îi admir curajul pentru asta.

Mi-a zis, „Hei, amice,

când începi să arăţi aşa

cum te aştepţi ca lumea să nu te judece?"

De câtă publicitate e nevoie

pentru a ne schimba părerile

sau de a ne crea opinii despre ceilalţi?

Încercaţi să faceţi asta.

Strângeţi un grup de copii,

aşezaţi-i aici.

De culturi, comunităţi, religii diferite.

Aşezaţi-i aici.

Şi faceţi acelaşi lucru cu adulţi.

Veţi vedea o diferenţă aici

şi veţi vedea o diferenţă aici.

Motivul este

că cineva acolo undeva vă dă informaţii

care nu sunt adevărate.

E mai comod să ne ascundem

în zona noastră de confort

şi să-i judecăm pe ceilalţi.

Consider că fiecare fiinţă umană de aici

este egală.

Cred că

atunci când categorizăm persoanele în funcţie de CCS

culturi, credinţe, stiluri de viaţă,

sau chiar în funcţie de IOP,

idei, opinii şi percepţii

comiteţi un păcat.

Chiar şi atunci când judecaţi pe cineva cu tatuaje.

Dragii mei prieteni, asta-i doar culoare.

Când voi muri, o să fiu la doi metri sub pământ

şi mulţi dintre voi mă veţi însoţi.

Deci de ce această diferenţiere

între mine şi oricine altcineva?

Aici aş putea trage o concluzie.

Vă transmit tuturor acest mesaj:

ne-am născut diferiţi,

avem părinţi diferiţi,

dar suntem toţi la fel.

Suntem cu toţii fraţi şi surori.

Avem cu toţii două braţe,

ochi, urechi, nas şi gură.

Arătăm toţi la fel.

Indiferent că suntem din Est, Vest, Nord sau Sud.

Dacă suntem cu toţii la fel,

de ce urâm, de ce ne luptăm și de ce plângem?

Haideţi, în schimb, să ne rugăm unii pentru alţii

sub acest cer albastru minunat.

În fiecare zi, binecuvântează pe cei din jur

în briza răcoroasă a verii şi în căldura soarelui.

Uitaţi-vă la oricine

prin ochii unui copil.

Păstraţi-vă unii pe alţii aproape

prin rugăciuni puternice, dar totuşi blânde.

Faceţi acei paşi de bebeluş ca şi cum aţi merge.

Faceţi acest lucru mărunt.

Nu va mai fi niciun război.

Vom cânta cântece de victorie.

Haideţi să devenim copii,

acesta-i mesajul pe care-l aduc.

Pentru acest copil, voi toţi,

fiecare persoană de aici,

fiecare copil din lume

este cu adevărat

frumuseţea lucrurilor mărunte.

(Aplauze)