Louie Schwartzberg: Natură. Frumusețe. Gratitudine.

Minunățiile naturii pot fi ușor trecute cu vederea – dar nu și prin lentilele lui Louie Schwartzberg. Uimitoarele sale filmări în timp acompaniate de impresionantele cuvintele ale călugărului benedictin Fratele David Steindl-Rast, sunt o meditație pe tema gratitudinii pentru fiecare zi de viață. (Filmat la TEDxSF.)

După terminarea facultății la UCLA,
m-am stabilit în nordul Californiei,

într-un orășel numit Elk

de pe coasta Mendocino.

Nu aveam telefon, nici TV, dar era poșta SUA.

Pe-atunci viața era bună, după cum vă amintiți.

Mergeam la magazinul mixt pentru o ceașca de cafea

și un cub de zahăr brun și îmi trimiteam filmul

la San Francisco și iată, la două zile,

ajungea înapoi pe pragul ușii mele,

ceea ce era cu mult mai convenabil decât a înfrunta

traficul Hollywoodului. (Muzică)

N-aveam mulți bani,

dar aveam timp și sentimentul de beatitudine. (Muzică)

Așa că m-am apucat de filmare în timp.

Îmi lua o lună să filmez

o rolă de patru minute, atât puteam să-mi permit.

Filmez flori continuu,

non-stop, 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână,

de peste 30 de ani și de priveliștea

dansului lor nu mă satur niciodată.

Frumusețea lor ne inundă cu aromă, culoare, atingere.

De-asemenea asigură o treime din alimentele noastre.

(Muzică)

Frumusețea și seducția sunt pentru natură
mijloace de supraviețuire

pentru că dacă ne îndrăgostim de ceva îl și protejăm.

Ne deschide sufletul și ne face să ne dăm seama

că suntem parte inseparabilă a naturii.

În natură suntem de-asemenea interconectați cu toții

pentru că e clar

că totul e conectat într-un tot unitar.

Când îmi văd imaginile, de multe ori oamenii exclamă:

„Oh, Dumnezeul meu!” V-ați întrebat vreodată
ce înseamnă asta?

„Oh” înseamnă că v-a captat atenția,

v-a făcut prezenți, atenți.

„Meu” înseamnă că vă conectează cu ceva

din adâncurile sufletului.

Creează o poartă pentru ca vocea internă să răsune

și să fie auzită. Iar „Dumnezeu”?

Dumnezeu e călătoria personală râvnită de toți,

inspirația, conexiunea cu un univers

care celebrează viața.

Știați că 80 la sută

din informația recepționată vine prin ochi?

Și dacă se compară energia luminoasă
cu o scală muzicală,

spectrul vizibil cu ochiul liber e doar o octavă,

chiar la mijloc?

Cum să nu fim recunoscători creierului

că din acest impuls electric al energiei luminoase

creează imagini pentru ca noi să explorăm lumea?

Și cum să nu fim recunoscători inimii

pentru faptul că poate înregistra aceste vibrații

pentru ca noi să putem simți

plăcerea și frumusețea naturii?

(Muzică)

Frumusețea naturii e un dar

ce cultivă apreciere și gratitudine.

(Muzică)

Am un dar pe care vreau să vi-l ofer azi,

un proiect la care lucrez, numit Fericirea Revelată.

Ne dă o licărire din această perspectivă,

din punctul de vedere al unui copil și a unui vârstnic

din această lume.

Copilul: Când mă uit la TV,

sunt doar emisiuni -- o lume nereală.

Când explorezi,

extinzi imaginația pe care o aveai,

iar când ai mai multă imaginație

te face să vrei să aprofundezi

ca să vezi lucruri mai multe și mai minunate,

cum ar fi o cărare,
care te poate duce la o plajă

sau ceva, și poate fi minunat.

(Muzică)

Vârstnic: Crezi că e doar o altă zi din viața ta?

Nu e doar o altă zi. E ziua ce ți s-a dată

astăzi.

Ți s-a dat. E un dar.

E singurul dar pe care îl ai chiar acum,

iar singurul răspuns potrivit

este gratitudinea.

Dacă nu faci altceva decât să cultivi acest răspuns

pentru marele dar unic al fiecărei zi în parte,

dacă înveți să răspunzi

ca și cum asta ar fi prima

și ultima ta zi de viață,

atunci această zi a trecut pentru tine foarte bine.

Începe prin a-ți deschide ochii și a te minuna

că ai ochi pe care-i poți deschide,

că există acea cavalcadă incredibilă
de culori ce ni se oferă

pentru pura noastră satisfacție.

Privește cerul.

Privim atât de rar cerul.

Observăm atât de rar cât de diferit

e de la un moment la altul, cu acel
dute-vino constant al norilor.

Ne gândim doar la vreme

și chiar și cu vremea, nu ne gândim

la multiplele nuanțe ale ei.

Ne gândim doar că vremea e bună sau rea.

În această zi, chiar acum, vremea e unică,

poate o vreme ce nu va mai fi

niciodată.

Formațiunea de nori de pe cer nu va mai fi niciodată

așa cum e acum.

Deschide-ți ochii! Privește!

Privește la fața oamenilor pe care îi întâlnești.

Fiecare are o poveste incredibilă,

o poveste pe care nu o poți pătrunde
niciodată în întregime,

nu doar o poveste proprie,
ci și povestea înaintașilor.

Cu toții ne întoarcem departe

și în acest moment, în această zi,

toți oamenii pe care-i întâlnești,
toată acea viață de generații

din atât de multe locuri din întreaga lume

converge și se întâlnește cu tine aici,

precum apa dătătoare de viață.
Trebuie doar să-ți deschizi inima și să bei.

(Muzică)

Deschide-ți inima pentru incredibilele daruri

pe care ni le dă civilizația.

Apeși un întrerupător și e lumină.

Deschizi robinetul și curge apă caldă sau rece,

și apa potabilă.

E un dar pe care multe milioane de oameni

nu-l vor experimenta niciodată.

Acestea sunt doar câteva din imensele daruri

pentru care ne putem deschide inima.

Vă doresc să vă deschideți inima

tuturor acestor binecuvântări
și să le lăsați să curgă prin voi,

astfel ca fiecare om pe care-l veți întâlni azi

să fie binecuvântat de voi,

doar de privirea voastră,

de zâmbetul vostru,

de atingerea voastră,

de simpla voastră prezență.

Fie ca gratitudinea să se reverse,

în binecuvântare peste tot în jurul tău.

Și atunci vei fi avut cu-adevărat o zi bună. (Muzică)

(Aplauze)

Louie Schwartzberg: Mulțumesc.

Mulțumesc foarte mult. (Aplauze)