Ironia mortală a prafului de puşcă - Eric Rosado

Întreaga lecţie la: http://ed.ted.com/lessons/the-deadly-irony-of-gunpowder-eric-rosado
La jumătatea secolului IX, chimiştii chinezi, care munceau din greu la o poţiune a imortalităţii, au descoperit praful de puşcă. Ei au aflat în curând că această pudră uşor inflamabilă era departe de elixirul căutat -- ei au folosit-o la bombele împotriva invadatorilor mongoli, iar restul este istorie. Eric Rosado ne povesteşte cum praful de puşcă a cauzat distrugeri în lume, în ciuda frumuseţii focului de artificii.

Lecţie de Eric Rosado, animaţie de Zedem Media.

Tuturor ne place focul de artificii --

luminile, culorile

şi desigur zgomotul.

Dar istoria focului de artificii

nu se rezumă doar la sărbătoare.

Cu mutl timp înainte de apariţia lor,

chimiştii din China au inventat un ingredient cheie

care să propulseze lumini pe cer.

Numim acea invenţie praful de puşcă.

Povestea începe în China antică

la jumătatea secolului IX

unde toţi chimiştii

încercau să creeze o poţiune a imortalităţii.

În loc de asta, ei au creat pudra inflamabilă

care le-a ars multe case.

Ei au realizat repede că acest praf,

denumit de ei medicina focului,

era exact opusul a ceea ce

încercaseră să obţină.

Atunci,

Chinezii nu şi-au dat seama

cum să-l facă să explodeze;

era doar inflamabil

iar armatele îl foloseau

să facă săgeţi de foc

şi chiar aruncătoare de flăcări.

După ce au descoperit proproţiile

ingredientelor pentru a crea o bombă,

au început să folosească şi mai mult pudra,

foloseau focul de artificii să îndepărteze spiritele rele,

iar bombele ca să se apere

împotriva invaziei mongole.

Aceştia au fost cei care,

au răspândit invenţia prafului de puşcă

în lume.

După atacurile Chinezilor,

au învăţat cum să producă pudra

şi au adus-o cu ei

în cuceririle din Persia şi India.

William din Rubruck,

un ambasador european al mongolilor,

a fost cel care a adus praful de puşcă

înapoi în Europa prin 1254.

De acolo, inginerii şi inventatorii militari

au creat tot felul de arme distructive.

De la bombe la puşti, la tunuri,

praful de puşcă şi-a lăsat amprenta în lume

într-un mod teribil,

în contrast cu minunatele urme

pe care le lasă în aer.

Deci, praful negru de puşcă propulsează

artificiile în aer?

Aţi văzut desenele animate

în care o urmă de praf de puşcă este aprinsă

şi duce la un butoi de explozibil.

Când focul ajunge la butoi,

se aude o detunătură mare.

Dar de ce nu explodează traseul?

Pentru că pudra care arde

eliberează energie şi gaze.

În timp ce traseul arde,

acestea sunt eliberate în aer.

Dar când praful de puşcă

e în butoi,

energia şi gazele nu pot ieşi

şi se acumulează până când --

BOOM!

Dispozitivul focului de artificii are

o singură priză, orientată în sus

pentru a direcţiona această energie explozivă.

Fitilul aprinde praful de puşcă

şi energia iese

cel mai uşor din cutie,

eliberând focurile de artificii pe cer.

Flacăra îşi face loc

prin cofrajul artificiului

şi aceeaşi reacţie apare

deasupra capetelor noastre.

Deci, deși alchimiştii chinezi

nu au găsit elixirul vieţii veşnice,

au găsit ceva

care avea să influenţeze civilizaţia,

ceva care a cauzat

multe tragedii în istoria umană

şi care totuşi ne dă speranţe

când ne uităm în sus de sărbători

la cerul colorat.