De ce nu a fost de la început Legea Drepturilor în Constituția SUA?

Urmăriți lecția completă: http://ed.ted.com/lessons/why-wasn-t-the-bill-of-rights-originally-in-the-us-constitution-james-coll

Când vă gândiți la Constituția SUA, care este prima idee care vă vine în minte? Libertatea de exprimare? Dreptul de a purta arme? Aceste pasaje sunt citate atât de des încât este greu să ne imaginăm vreun document fără ele. Însă lista ce cuprinde libertățile civile cunoscute ca Legea Drepturilor nu era inclusă în textul original și a fost adăugată după trei ani. De ce? James Coll se întoarce la originile Constituției pentru a afla acest lucru.

Lecție de James Coll, animație de Augenblick Studios.

Gândește-te o clipă la Constituția SUA.

Care e prima idee care îți vine în minte?

Libertatea de exprimare?

Protecția juridică de percheziții ilegale?

Dreptul de a deține ame?

Aceste pasaje sunt citate atât de des

încât de-abia ne putem imagina
un document fără ele,

însă exact asta asta au făcut
autorii Constituției.

Lista ce cuprinde libertățile civile
cunoscute ca Legea Drepturilor

nu era inclusă în textul original

și a fost adăugată după trei ani.

Înseamnă că autorii
nu le-au luat în considerare?

Răspunsul se află chiar
la originile Constituției.

Chiar înainte de primele focuri de armă
ale Revoluției Americane,

cele treisprezece colonii au lucrat
împreună într-un guvern provizoriu

intitulat Congresul Continental.

În timpul războiului în 1781,

Articolele Confederației
au fost ratificate

ca fiind primul guvern
cu adevărat național.

Fondarea unei noi națiuni se dovedește
a fi mai ușoară decât administrarea ei.

Congresul nu a avut puterea să facă
ca statele să se conformeze legilor lor.

Când guvernul național s-a dovedit
incapabil să strângă fonduri,

să impună tratate externe

sau să suprime rebeliunea,

era clar că este nevoie de o reformă.

Așa că în mai 1787, toate statele
cu excepția Rhode Island

au trimis delegați în Philadephia
pentru o convenție constituțională.

Majoritatea acestor delegați au dorit
introducerii noii constituții naționale

pentru a crea un guvern
federal mai puternic.

Datorită compromisurilor în aspecte
precum reprezentarea statului,

a competenței de impozitare

și modul de alegere a președintelui,

propunerea lor a câștigat treptat sprijin.

Însă textul final elaborat în septembrie

trebuia aprobat
de convențiile ținute de state.

Așa că în următoarele luni

ratificarea va fi dezbătută
în rândul tinerei națiuni.

Printre cei care au militat
pentru noul document

au fost conducătorul de stat
Alexander Hamilton,

James Madison

și John Jay.

Împreună au prezentat
argumente filozofice elocvente

pentru pozițiile lor
într-o serie de 85 de eseuri

cunoscute astăzi sub numele
de Federalist Papers.

Însă alții au considerat că
Constituția era exagerată

și că o autoritate mai centralizată

va întoarce statele la tirania
de care tocmai scăpaseră.

Acești anti-federaliști au fost
deosebit de îngrijorați

de aparenta lipsă de protecție
a libertăților individuale din text.

Pe măsură ce convențiile au continuat,

mulți dintre acești critici au trecut
de la a se opune în întregime Constituției

la adăugarea unei declarații
explicite de drepturi.

Deci, care a fost problema
Federaliștilor cu această idee?

În timp ce adversarii lor
îi acuzau de despotism,

urmărind să mențină puterea
absolută în guvernul central,

adevăratele lor motive
erau mai degrabă practice.

Schimbarea Constituției după ce
a fost deja ratificată de unele state

ar putea complica întregul proces.

Mai important, Madison considera că
drepturile oamenilor erau deja garantate

printr-un proces democratic

iar adăugarea unor dispoziții suplimentare
ar fi riscat o interpretare eronată.

Unora le-a fost teamă că a crea
o listă explicită de lucruri pe care

guvernul nu le poate face
ar însemna că poate face orice altceva.

După ce primele cinci state
au ratificat repede Constituția

dezbaterea s-a încins foarte tare.

Massachusetts și alte câteva state

ar fi ratificat doar dacă puteau
să-și propună propriile amendamente.

Federaliștii de la putere au recunoscut
necesitatea unui compromis

și au promis să le acorde
atenția cuvenită.

Odată ratificată de cele nouă state
a intrat în cele din urmă în vigoare,

iar aceștia și-au respectat promisiunile.

În cadrul unei reuniuni
a primului Congres al Statelor Unite,

reprezentantul James Madison

a propus chiar acele amendamente

pe care anterior le considerase
a fi inutile.

După dezbateri și revizuiri

prima dată în cadrul Congresului,

apoi în state,

zece amendamente au fost ratificate
pe 15 decembrie 1791,

la trei ani după ce Constituția SUA
a devenit lege.

Astăzi, fiecare frază, cuvânt și semn
de punctuație din Legea Drepturilor

e încă considerat fundamental
pentru libertățile americanilor,

chiar dacă autorii originali
nu le-au luat în calcul.