Cum putem prezice următoarea criză financiară

Criza financiară din 2007-2008, a fost un accident imprevizibil, aţi putea crede. Dar Didier Sornette şi Observatorul său de crize financiare au lansat din timp o serie de semnale de avertizare pentru sistemele instabile, în dezvoltare, urmărind momentul în care orice bulă e pe cale să explodeze. (A observat că asta se întâmplă din nou, chiar acum).

Cândva trăiam într-o economie,

caracterizată de creştere financiară şi prosperitate.

Această perioadă a fost numită Marea Moderaţie-

ideea eronată a multor economişti,

politicieni şi bănci centrale,

că am devenit o nouă lume,

cu creştere economică şi prosperitate fără sfârșit.

Asta se vedea prin creşterea accelerată şi stabilă a PIB-ului,

inflaţie scăzută şi controlată,

şomaj redus

şi instabilitate financiară scăzută.

Marea criză din 2007-2008,

a distrus această iluzie.

Câteva sute de miliarde de dolari de pierderi în sectorul financiar

s-au transformat în 5.000 miliarde de dolari de pierderi

din PIB-ul modial

şi aproape 30.000 miliarde de dolari de pierderi

la bursa mondială.

S-a considerat că această criză

a fost o mare surpriză

venită din senin,

ca şi cum ar fi fost mânia zeilor.

Nimeni nu şi-a asumat responsabilitatea.

După ce am reflectat,

am creat Observatorul de crize financiare.

Scopul nostru era să diagnosticăm în timp real

bulele financiare

şi să identificăm în avans timpul lor critic.

Care e fundamentul ştiinţific al acestui Observator financiar?

Am creat o teorie, numită „regi-dragoni".

Regii-dragoni reprezintă evenimente extreme

dintr-o categorie aparte.

Sunt speciali. Sunt aberanți.

Sunt generaţi de mecanisme speciale

care-i fac previzibili,

poate chiar controlabili.

Să considerăm seria cronologică a preţurilor financiare,

un anumit stoc, stocul perfect,

sau un indice mondial.

Aveţi suişuri şi coborâşuri.

O bună măsură a riscului pieţei financiare

sunt aceste decalaje

reprezentând cel mai rău caz,

când ai cumpărat pe un vârf şi ai vândut pe o vale.

Vedeți statisticile,

frecvenţa apariţiei acestor mari decalaje,

reprezentată în grafic.

E interesant că 99%

din decalajele de mărimi diferite

pot fi reprezentate printr-o lege universală,

reprezentată aici de linia roşie.

Mai interesant e că încă mai sunt aberații, excepţii,

aflate deasupra liniei roşii,

cel puţin 100 de ori mai frecvente,

decât le-ar putea prezice extrapolarea,

după calibrarea celor 99%

decalaje rămase.

Sunt datorate unor dependenţe tranzitorii,

astfel încât o pierdere e urmată de altă pierdere,

urmată de altă pierdere, urmată şi ea de alta.

Aceste tipuri de dependenţe sunt în mare parte ignorate

de instrumentele standard de gestionare a riscurilor,

care le ignoră şi le confundă cu şopârle

când ar trebui să le vadă ca pe nişte regi-dragoni.

Mecanismul unui rege-dragon

e o maturare lentă spre instabilitate,

care e bula,

punctul culminant al bulei fiind adesea criza.

E similar cu încălzirea lentă a apei în aceste recipiente,

atingând punctul de fierbere,

când se produce instabilitatea apei

şi se transformă în aburi.

Acest proces neliniar,

nu poate fi prezis de tehnicile standard,

e reflectarea unui comportament emergent colectiv,

fundamental endogen.

Prin urmare, cauza crizei

rezidă în instabilitatea interioară a sistemului,

cauzată de oricare mică perturbare posibilă.

Poate unii dintre voi v-aţi gândit

că asta nu se leagă de conceptul de lebădă neagră,

de care aţi auzit vorbindu-se frecvent.

Lebăda neagră e o pasăre rară,

pe care o vezi o singură dată şi care îţi zdruncină credinţa,

conform căreia toate lebedele sunt albe,

aşa că ea capturează ideea de imprevizibil,

de necunoaştere, căci evenimentele extreme

sunt fundamental necunoscute.

Nimic nu poate fi mai departe

de conceptul de regi-dragoni pe care îl propun,

care e exact contrariul, adică evenimentele extreme

pot fi cunoscute şi previzibile.

Aşa că ne putem îndrăzni

de a face predicţii despre ele.

Să lăsăm regele dragon să ardă conceptul de lebădă neagră.

(Râsete)

Multe semnale de avertizare timpurie

sunt prezise de această teorie.

Mă axez pe unul din ele:

Creşterea super-exponenţială cu feedback pozitiv.

Ce înseamnă?

Imaginaţi-vă că aveţi o investiţie

care vă aduce în primul an un profit de 5%,

în al doilea 10%, în al treilea 20%,

iar în anul următor 40%. Nu e fabulos?

Asta se numeşte creştere super-exponenţială.

O creştere standard exponenţială

corespunde unei rate de creştere constante, să zicem de 10%.

Ideea e că de multe ori în timpul unei bule,

există feedback-uri pozitive, care pot reveni de mai multe ori,

astfel încât creşterile anterioare se măresc,

şi măresc creşterea următoare

prin această creştere exponenţială,

care e tranşantă, nu durabilă.

Ideea e că soluţia matematică

a acestei clase de modele, prezintă singularităţile unui timp finit,

însemnând că există un timp critic

când sistemul va eşua, va schimba regimul.

Ar putea fi o criză financiară, o stagnare, sau altceva.

Ideea e că timpul critic,

informaţia despre timpul critic

e conţinută la începutul creşterii super-exponenţiale.

Am aplicat această teorie din timp,

acesta fiind primul nostru succes

în diagnosticarea rupturii elementelor cheie de pe rachetă.

Folosind emisiile acustice, acel mic zgomot,

pe care-l emite o structură când e stresată,

revelând avaria care se petrece,

e un fenomen colectiv de feedback pozitiv;

mai multă avarie crează şi mai multă avarie,

astfel că puteţi prezice,

cu o anumită probabilitate,

când va avea loc ruptura.

A avut atâta succes,

încât e folosit în faza iniţială pentru a ajusta zborul.

Poate şi mai surprinzător e că aceeaşi teorie

se aplică biologiei şi medicinei,

naşterii şi crizelor epileptice.

Din a 7-a lună de sarcină,

mama începe să simtă contracţii episodice ale uterului,

semne ale maturării spre instabilitate,

dând naştere copilului,

regele-dragon.

Dacă măsuraţi semnalul precursor,

puteţi identifica din timp

problemele pre- şi post-maturare.

Crizele de epilepsie, de asemenea, sunt de durate diferite,

iar cînd creierul intră într-o stare supercritică,

aveţi regi-dragoni cu un grad de predictabilitate

care pot ajuta pacienţii să facă faţă bolii.

Am aplicat teoria multor sisteme,

alunecărilor de teren, prăbuşirilor de gheţari,

chiar şi dinamicii prezicerii succesului:

superproducţii, videoclipuri Youtube, filme etc.

Dar cea mai importantă aplicare e în finanţe

şi această teorie clarifică, spun eu,

cauza profundă

a crizei financiare prin care am trecut.

Îşi are rădăcinile în 30 ani de o istorie de bule,

începând în 1980 cu bula mondială,

care a explodat în 1987

şi urmată de multe alte bule, dintre care

cea mai mare a fost bula internet a „noii economii” în 2000,

care a explodat în acelaşi an,

bulele imobiliare în multe ţări,

bulele derivatelor financiare de pretutindeni,

bulele de la bursele de mărfuri de pretutindeni,

bulele de mărfuri şi toate bulele de datorii şi credite,

bule, bule, bule.

Am avut o bulă mondială.

Aceasta e o metodă de supraevaluare mondială a tuturor pieţelor,

care exprimă ceea ce eu numesc

iluzia unei maşini perpetue de bani,

care s-a stricat subit în 2007.

Problema e că vedem acelaşi proces,

în special prin relaxarea cantitativă,

al unei idei de maşini perpetue de bani din zilele noastre

care să facă faţă crizei începute în 2008

în Statele Unite, Europa şi Japonia.

Acest lucru are implicaţii profunde

în înţelegerea eşecului relaxării cantitative,

precum şi a măsurilor de austeritate,

atâta timp cât nu atacăm centrul,

cauza structurală a ideii de maşină perpetuă de bani.

Acestea sunt revendicări mari.

De ce m-aţi crede?

Probabil pentru că în ultimii 15 ani,

am ieşit din turnul nostru de fildeş

şi am început să publicăm ex-ante—

accentuez termenul „ex-ante”, care înseamnă „dinainte”—

înainte ca criza să confirme

existenţa bulei exceselor financiare.

Iată câteva din marile bule

prin care am trecut recent.

Fiecare din ele are o poveste interesantă.

Să vă spun una sau doua poveşti

care au de-a face cu bule masive.

Am auzit cu toţii de miracolul chinezesc.

Iată expresia bursei de mărfuri

pentru o bulă masivă,

un factor de 3,
300% în doar câţiva ani.

În spetembrie 2007,

am fost invitat ca lector la o conferinţă de management

a unui fond macro speculativ

şi am expus în timpul conferinţei o previziune,

cum că până la sfârşitul anului 2007,

această bulă va schimba regimul.

Ar putea însemna o criză, cu siguranţă, de scurtă durată.

Cum credeţi că au reacţionat managerii foarte inteligenţi,

motivaţi şi informaţi ai fondului speculativ macro

la auzul previziunii?

Ei câştigaseră până acum miliarde,

navigând pe această bulă.

Mi-au spus: „Didier,

poate că piaţa e supraevaluată,

dar uiţi ceva.

În august 2008 vin Jocurile Olimpice la Beijing

şi e clar că guvernul chinezesc

controlează economia

şi face tot ce poate

pentru a evita orice val şi pentru a controla bursa de mărfuri”.

La 3 săptămâni după prezentarea mea,

pieţele au pierdut 20%

şi au trecut printr-o fază de instabilitate,

de perturbări şi o pierdere pe piaţă de 70%

până la sfârşitul anului.

Cum ne putem înşela atât de mult la nivel colectiv,

neînţelegând sau ignorând ştiinţa faptului că

odată ce instabilitatea se instalează

şi sistemul e matur,

orice perturbare îl face aproape imposibil de controlat?

Piaţa chinezească a falimentat, dar şi-a revenit.

În 2009 am descoperit că această bulă nouă, mai mică,

e temporară,

aşa că am publicat din nou o previziune din timp,

susţinând că până în august 2009, piaţa se va corecta

şi nu va continua pe acest drum.

După ce au citit previziunea, criticii noştri au spus:

„Nu, aşa ceva nu-i posibil.

Guvernul chinezesc şi-a învăţat lecţia.

Vor controla,

vor să beneficieze de creştere".

Poate criticii nu şi-au învăţat lecţia trecută.

Criza a avut loc. Piaţa s-a corectat.

Aceiaşi critici au spus atunci:

„Ah, da, dar v-aţi publicat previziunile.

Voi aţi influenţat piaţa.

Nu a fost o previziune”.

Poate că sunt eu foarte puternic.

Asta e interesant.

Arată că e imposibil

să dezvoltăm o ştiinţă a economiei,

pentru că suntem fiinţe sensibile care anticipează

şi există o problemă a profeţiilor care se împlinesc.

Aşa că am inventat un nou mod de a face ştiinţă.

Am inventat experimentul bulei financiare.

Ideea e următoarea: monitorizăm pieţele

şi identificăm excesele, bulele.

Ne facem treaba şi scriem un raport

în care includem previziunea noastră referitoare la timpul critic.

Nu publicăm raportul. E ţinut secret.

Dar cu ajutorul tehnologiilor moderne de criptare,

avem o funcţie hash, publicăm o cheie publică

şi 6 luni mai târziu, publicăm raportul

şi urmează apoi adeverirea.

Toate sunt făcute într-o arhivă internaţională

ca să nu fim acuzaţi doar de publicarea succeselor.

Permiteţi-mi să vă tachinez cu o analiză foarte recentă.

Pe 17 mai 2013, în urmă cu 2 săptămâni,

am realizat că bursa de mărfuri americană

urma o cale nesustenabilă

aşa că am publicat asta pe site-ul nostru pe 21 mai,

anticipând o schimbare de regim.

În ziua următoare, piaţa a început să-şi schimbe regimul.

Aceasta nu e o criză.

E doar al 3-lea, 4-lea act

al unei bule masive în formare.

La nivel global

vedem acelaşi lucru.

Oriunde ne uităm e vizibil:

în biosferă, atmosferă, ocean,

arătând aceste traiectorii super-exponenţiale,

care caracterizează o cale nesustenabilă

şi anunţă o fază de tranziţie.

Diagrama din dreapta

arată o frumoasă compilare de studii,

sugerând într-adevăr că există o posibilitate neliniară

de tranziţie neliniară în doar câteva decenii.

Prin urmare, bule sunt peste tot.

Pe de o parte, e interesant,

ca profesor, care vânează bule şi ucide dragoni,

cum mă numește uneori mass-media.

Putem într-adevăr ucide dragonii?

Am studiat recent împreună cu colaboratorii

un sistem dinamic,

în care regii-dragonii pot fi văzuţi ca bucle mari

şi am reuşit să aplicăm mici perturbări la timpul potrivit,

care au suprimat aceşti dragoni, când controlul era activat.

„A guverna înseamnă a prevedea”.

Guvernarea e arta de a planifica şi prezice.

Nu e poate asta

una din cele mai mari lacune ale omenirii,

care are responsabilitatea de a conduce societatea şi planeta

către durabilitate în faţa

provocărilor şi crizelor?

Teoria regilor-dragoni ne dă speranţe.

Învăţăm că majoritatea sistemelor au puncte de previzibilitate.

E posibil să dezvoltăm diagnostice timpurii ale crizelor,

ca să fim pregătiţi să luăm măsuri,

să ne asumăm responsabilităţi,

pentru ca extreme şi crize

ca marea criză din 2008 sau criza europeană,

să nu ne mai ia vreodată prin surprindere.

Vă mulţumesc.

(Aplauze)