Pot plantele să comunice între ele? - Richard Karban

Vizionează lecția completă: http://ed.ted.com/lessons/can-plants-talk-to-each-other-richard-karban

Pot plantele să vorbească între ele? Cu siguranță nu pare așa. Plantele nu au sisteme senzoriale complexe sau nervoase precum au animalele și par să fie destul de pasive, încălzindu-se la soare și răspunzând instinctiv la fluxurile de energie, precum apa și lumina. Dar, pe cât de ciudat sună, plantele pot comunica între ele. La fel ca animalele, plantele produc multe tipuri de semnale chimice ca răspuns la mediul înconjurător și le pot transmite între ele, în special când sunt atacate. Richard Karban vă explică cum.

Lecție de Richard Karban, animație de Yukai Du.

Pot plantele să vorbească între ele?

Cu siguranță nu pare așa.

Plantele nu au sisteme senzoriale complexe
sau nervoase, precum au animalele

și par să fie destul de pasive,

încălzindu-se la soare

și răspunzând instinctiv la fluxurile
de energie, precum apa și lumina.

Dar, pe cât de ciudat sună,
plantele pot comunica între ele.

La fel ca animalele, plantele produc
toate tipurile de semnale chimice

ca răspuns la mediul înconjurător

și le pot transmite între ele,

în special când sunt atacate.

Aceste semnale au două căi:

prin aer

și prin sol.

Când frunzele sunt vătămate,

fie de insecte flămânde sau de
o mașină cotropitoare de tuns iarba,

eliberează nori
de substanțe chimice volatile.

Ele sunt răspunzătoare pentru
mirosul de iarbă proaspăt tăiată.

Anumite tipuri de plante,
precum salvia sau fasolea de Lima

sunt capabile să preia
acele semnale din aer

și să își regleze corespunzător
chimia internă.

Într-un experiment, frunze de salvie
au fost intenționat vătămate de insecte

sau de oameni de știință
înarmați cu foarfece.

Pe parcursul verii,

alte ramuri ale aceleiași plante de salvie

au fost mâncate mai puțin
de insectele care hoinăreau

și la fel s-a întâmpla
cu ramurile vecine,

sugerând că și-au crescut apărarea
împotriva insectelor.

Chiar și mișcând aerul de deasupra
unei plante tăiate către o alta

a făcut a doua plantă
mai rezistentă împotriva insectelor.

Aceste semnale din aer cresc
probabilitatea supraviețuirii răsadurilor

și au făcut plantele adulte să producă
mai multe ramuri și flori noi.

Dar de ce și-ar avertiza o plantă
vecinii de pericol,

în special dacă concurează pentru resurse?

Ei bine, ar putea fi o consecință
accidentală a unui sistem de auto-apărare.

Plantele nu pot muta informația
prin corpurile lor atât de ușor ca noi,

în special dacă apa este insuficientă.

Deci, plantele se pot baza
pe substanțele chimice din aer

pentru a primi mesaje
de la o parte a plantei la alta.

Plantele din apropiere pot
trage cu urechea la acele semnale,

ca și cum ți-ai auzi vecinul că strănută
și că se aprovizionează cu medicamente.

Plante diferite transmit acele atenționări
folosind diferite limbaje chimice.

Plante individuale de salvie
aflate pe aceeași câmpie

eliberează seturi ușor diferite
de chimicale de avertizare.

Modul în care este făcut acest amestec
influențează eficiența comunicării.

Cu cât sunt mai asemănătoare
amprentele chimice a două plante,

cu atât mai ușor pot ele comunica.

O plantă va fi mai sensibilă
la semnalele emise de propriile frunze.

Dar, deoarece aceste substanțe chimice
par să fie moștenite,

precum tipurile de sânge uman,

plantele de salvie comunică
mult mai ușor

cu plante înrudite, decât cu cele străine.

Dar, uneori, chiar și alte specii
pot beneficia.

Roșia și planta de tutun pot descifra
semnalele de avertizare ale salviei.

Plantele nu trebuie să se bazeze exclusiv
pe acele transmisii din aer.

De asemenea, semnalele pot călători
sub suprafața solului.

Majoritatea plantelor au o relație
simbiotică cu ciupercile,

care colonizează rădăcinile plantelor
și le ajută să absoarbă apă și nutrimente.

Aceste filamente fungide
formează rețele extinse

care pot conecta plante separate,

formând o super autostradă subterană
pentru mesaje chimice.

Când o roșie răspunde împotriva manei

prin activarea genelor și enzimelor
care luptă împotriva bolilor,

molecule de semnalizare produse
de propriul sistem de imunitate

pot călători către o plantă sănătoasă

și să o stimuleze
să-și activeze sistemul imunitar.

Aceste avertizări în avans
cresc șansa plantei de supraviețuire.

De asemenea, plantele de fasole
trag cu urechea la sănătatea celorlalte

prin intermediul acestor canale fungide.

O infestație cu afide la o singură plantă

stimulează planta vecină să crească
producția de compuși care resping afidele

și atrag viespi care le mănâncă.

Dacă priviți comunicarea
ca pe un schimb de informații,

atunci plantele comunică activ.

Ele trimit, primesc și răspund la semnale

fără a face un zgomot

și fără creier, nas, dicționare
sau Internet.

Și dacă putem învăța să vorbim cu ele
în condițiile lor,

am putea câștiga o nouă unealtă puternică
pentru protecția culturilor

și speciilor vulnerabile.

Totul te face să te întrebi:
ce altceva mai omitem?