Cum obții aptitudini utile jucând jocuri video | Liz Fiacco | TEDxChapmanU

Liz Fiacco, antreprenor creativ, designer de jocuri și co-fondator al Fallstreak Studio, vine în apărarea jocurilor video, în măsura în care acestea ne ajuta să ne dezvoltăm abilități transferabile care pot face diferența pentru noi în lumea reală.

În spiritul ideilor care merită răspândite, TEDx este un program de evenimente locale, organizate independent, care aduc oamenii împreună pentru a împărtăși o experiență TED. La un eveniment TEDx, TEDTalks video și audio se combină pentru a suscita discutii profunde și conexiune într-un grup mic. Aceste evenimente locale, organizate independent, sunt marca TEDx, unde x = eveniment TED organizat independent. Conferința TED oferă orientări generale pentru programul TEDx, dar evenimentele individuale TEDx sunt auto-organizate. * (* Sub rezerva anumitor reguli și regulamente)

Cu atât de multe lucruri
de învățat și experimentat în lume,

cum poate cineva să devină
un idol, un geniu sau un nonconformist?

Cred că majoritatea
dintre noi pot asocia asta

mai mult cu „Demon Cat”
din „Adventure Time”

unde avem cunoștințe aproximative
despre toate lucrurile.

Din fericire, cunoașterea unui subiect
te poate ajuta să stăpânești un altul

sau măcar să obții un avans.

Așadar, numele meu e Liz Fiacco

și am absolvit chiar aici,
la Chapman University,

anul trecut cu o diplomă în Arte Vizuale
și Dezvoltarea de Jocuri.

După absolvire, am fondat o companie
numita Fallstreak Studio

și lucrez împreună cu partenerii
la crearea unui joc numit Axel.

Am reușit să obținem 20.000 $
prin donații pe Kickstarter,

dar nu am fi putut face asta

fără foarte multă muncă și dedicare.

Vedeți voi, am studiat
animație și film timp de 4 ani,

concentrându-mă pe povestit,

iar apoi m-am trezit

înconjurată de toți acești
oameni de afaceri.

Și eram puțin în afara
zonei mele de comfort.

Din fericire, cred că toți de aici
au experimentat o perioadă

când au învățat ceva în afara orelor

care a devenit util
într-o situație neașteptată.

De exemplu, când ești
copil și prăjești bezele,

îți dai seama că poți
întreține focul suflând în el

și că poţi stinge un foc

aruncând cu apă sau nisip.

Asta e foarte bine
pentru prăjitul bezelelor,

dar când ajungeți la chimia din liceu

și studiați reacții de combustie,

dintr-o dată înțelegeți de ce
oxigenul este necesar focului.

Aveți aceste cunoștințe înnăscute.

Dar nu vă gândeați la chimie
atunci când prajeați nalbe.

Asta dacă nu aveați parinți
tocilari care să va spună asta.

Așa că am folosit această abilitate,

aceste aptitudini transferabile
după ce am absolvit

pentru a-mi integra
educația în animație

în lumea antreprenoriatului.

Unul dintre primele lucruri
care m-au surprins inițial

în legătură cu lumea afacerilor
a fost faptul că toți mă întrebau:

„care e piața ta?”

și reacția mea era
să spun: „cineva, vă rog,

cumpărați-mi produsul! Vă rog!”

Dar ei nu voiau să audă asta.

Așa că, atunci când făceam
filmul pentru Kickstarter,

am realizat că atunci când afaceriștii
mă întrebau care era piața noastră

era ca atunci când regizorii ne întrebau
cine este audiența noastră.

Iar acest lucru a clarificat
totul pentru mine.

De atunci pot lua decizii mai bune
despre cum să construiesc,

să promovez si să monetizez jocul nostru.

Așadar, aptitudinile transferabile
sunt incredibil de utile

dar destul de imprevizibile.

Nu prea poți ști când o aptitudine
pe care ai învățat-o într-un loc

te va ajuta în altă situație.

În plus, toată lumea
are experiențe diferite,

așa că sunt greu de împărtășit.

Dacă spui cuiva despre aceste
aptitudini transferabile,

acea persoană nu va experimenta
același lucru.

Dar este un instrument de învățare
atât de puternic

încât trebuie să existe o metodă
de a-l integra în rutina zilnică.

Și la asta cred că jocurile video
chiar ies în evidență.

Jocurile sunt mediul perfect
pentru a șlefui aptitudinile transferabile

pentru că de multe ori când te gândești
la o abilitate dobândită într-un joc video

te gândești că abilitatea
respectivă trebuie să fie

foarte folositoare pentru a obține
un anumit pokemon,

dar nu e foarte utilă
în viața cotidiană.

Dar dacă te gândești la un joc
precum Rock Band,

dacă înveți cum să bați tobele
în Rock Band,

într-un final o să înveți
și cum să faci ritmuri sincopate

și o să înveți niște tehnici
de bază de tobe,

ceea ce este chiar drăguț.

Puterea acestor jocuri provine din
ciclurile lor rapide de predare și test.

Un jucător învață ceva, apoi
trebuie să pună în practică imediat

și este testat iar și iar.

Unul dintre cele mai bune jocuri,
Portal, este de fapt 70% tutorial.

Așadar atunci când te învață ceva,
nu e plictisitor,

predatul printr-un joc video
este incredibil de convingător.

În plus, printr-un joc video
poți învăța din greșeli.

Probabil am pierdut...
probabil am murit de sute de ori

încercând să câștig
Donkey Kong Country Returns.

Dacă picam sute de teste
în școală, aș fi suferit.

Dar din fericire, în jocurile video
poți învăța din greșeli.

În plus, cu tehnologia de astăzi,
jocurile video pot simula

sisteme extrem de complexe.
Și sunt interactive

ceea ce înseamnă că elevii sau jucătorii
pot schimba chestii din aceste sisteme

și apoi pot vedea repercursiunile
acțiunilor lor în lume.

Așadar, ai toate aceste puteri
în jocurile video,

dar nu poți obține
o aptitudine transferabilă

decât dacă mecanica din joc
reflectă aptitudini si conținuturi reale.

Ca în cazul jocului Risk. Iubesc să joc
Risk și sunt foarte competitivă.

Pentru a fi bună la Risk
trebuie să înțeleg harta,

să știu unde sunt toate țările,
să cunosc granițele,

iar aceste cunoaștințe
pentru a fi competitivă la Risk

m-au ajutat când învățăm
geografia lumii.

Un exmplu mai viu este jocul Foldit.

Foldit este un joc
despre crearea de proteine,

chestii la care oamenii
de știință chiar lucrează.

Dar acesta este un joc puzzle
și este foarte distractiv,

iar oamenii chiar au reușit
să creeze proteina,

după câteva săptămâni
de la lansarea jocului,

la care oamenii de știință
lucrau de ani întregi.

Asta e destul de tare
și înseamnă multă putere.

De asemenea, jocurile te ajută
să descoperi lucruri singur, prin mecanică

poți descoperi strategii și tehnici

și înțelegi de ce asta este important.

De exemplu, tot cu jocul Risk simt
că am avut o experiență personală

aflând de ce lui Napoleon i-a fost atât de
greu să-și mute trupele la est spre Rusia.

Este imposibil.

Deci da, aptitudinile transferabile
sunt incredibil de importante

dar, istoric, au fost folosite
doar accidental,

sau neinventiv.

Și dacă suntem conștienți de ele,

le putem face mult mai puternice.

Le putem insera în jocurile pe care
le facem sau în alte conținuturi media.

Așadar, încurajați profesorii
să privească jocurile

ca pe mai mult decât o distracție.

Încercați să găsiți acele idei și concepte
din realitate și învățați din ele

pentru a aduce acel conținut în clase.

Pentru că jocurile nu sunt
neapărat educaționale,

ca Risk, nu te gândești la el
ca la un joc educativ.

Și Foldit este mai mult un joc puzzle.

Totuși este o experiență valoroasă în ele.

Așadar, căutând constant conexiuni

poți folosi aptitudinile transferabile

Pentru că dacă toți avem
câteva experiențe incoerente,

vom ajunge toți ca Demon Cat
din Adventure time:

vom avea cunoștințe aproximative
despre foarte multe lucruri.

Dar folosind aptitudinile transferabile,
aceasta ar putea fi diferența

dintre a fi cunoscător și geniu.

Așa că vă îndemn pe toți să mergeți

și să creați experiențe
care pot fi transferabile

pentru voi și pentru ceilalți.

Și pentru a realiza că acum
avem oportunitatea să obținem

vaste experiențe transferabile
prin intermediul jocurilor video

și prin asta, oportunitatea
de a crea o întreagă generație

de idoli, genii și nonconformiști.

Vă mulțumesc!

(Aplauze)