Mae Jemison despre predarea artelor și științelor împreună

Mae Jemison este astronaut, doctor, colecționar de artă, dansatoare...Povestind din propria ei educație și din timpul ei petrecut în spațiu, ea face un apel la profesori să predea atât artele cât și științele, atât intuiția cât și logica într-una singură- pentru a crea gânditori cutezători.

Ceea ce vreau să fac azi este să petrec

puțin timp vorbind despre niște lucruri care

mi-au dat puțină

neliniște existențială, în lipsa unui cuvânt mai bun,

în ultimii ani, și

practic, aceste trei citate

spun ceea ce se întâmplă acum.

''Când Dumnezeu a creat culoarea mov,

Dumnezeu doar scotea în evidență,'' Alice Walker

a scris în ''Culoarea Mov,'' și

Zora Neale Hurston a scris în

''Melodii de praf pe un drum,''

''Cercetarea reprezintă o curiozitate oficială.

Este iscoditoare și curioasă cu un scop.''

Și apoi în final,

când mă gândesc la viitorul apropiat,

știți voi, avem această atitudine, ei bine,

ce s-o întâmpla, s-o întâmpla. Corect?

Și asta merge mai departe cu Motanul Chesire

spunând, ''Dacă nu-ți pasă

unde vrei să ajungi,

nu contează prea mult pe ce drum o apuci.''

Dar eu cred că are importanță

pe ce drum mergem, și ce drum urmăm,

pentru că atunci când mă gândesc la proiectul din

viitorul apropiat, ceea ce iau în considerație sunt

problemele importante, ceea ce este cu adevărat

crucial și vital este ceea ce avem noi nevoie

pentru a revitaliza artele și științele

chiar acum în 2002.

(Aplauze)

Dacă am descrie viitorul apropiat

circa 10, 15, 20 de ani de acum încolo,

asta înseamnă că ceea ce facem noi azi

va fi deosebit de important,

pentru că în anul 2015,

și anii 2020, 2025, lumea

societatea noastră va fi construită pe

cunoașterea de bază și ideile abstracte,

descoperirile pe care le facem azi,

toate aceste lucruri minunate pe care

le auzim aici la conferința TED

pe care le luăm de bune în viață

chiar acum, sunt de fapt cunoștințele

și ideile care au apărut

prin anii '50, '60 și '70.

Acesta este substratul pe care îl exploatăm

azi, fie că este internetul,

ingineria genetică, scanere laser,

rachete ghidate, fibre optice, televiziune de

înaltă definiție, cu senzor, tele-detecție

din spațiu și minunatele

fotografii de teledetecție pe care le vedem în

format 3D, programe TV precum Tracker,

și Enterprise, unitățile de rescriere CD,

ecranul plat, Suite Otis al lui Alvin Ailey,

sau ''Revoluția ta nu va fi între aceste coapse''

a lui Sarah Jones, care

apropos, a fost interzisă de reglementările FCC,

sau SKA, toate aceste lucruri

fără cauză, aproape fără excepție,

sunt bazate cu adevărat pe idei

și abstract și creativitate

cu ani înainte,

așa că trebuie să ne întrebăm pe noi înșine,

cu ce contribuim noi la acea moștenire

chiar acum? Și când mă gândesc la asta,

sunt chiar îngrijorată. Să fiu sinceră,

îmi fac griji. Sunt sceptică

că facem prea mult din nimic.

Suntem, într-un sens, pe punctul de a eșua

în viitor. Suntem intenționat,

întârziați în mod conștient.

Suntem rămași în urmă.

Frantz Fanom, care a fost un psihiatru

din Martinica, a spus, ''Fiecare generație

trebuie, din obscuritate relativă,

să-și descopere misiunea, și să și-o împlinească sau să o trădeze.''

Care este misiunea noastră? Ce trebuie

să facem? Cred că misiunea noastră este

să facem pace, să reintegrăm

știința și artele, pentru că există

chiar acum o schismă

în cultura populară. Știți voi,

oamenii au această idee conform căreia

știința și artele sunt separate.

Ne gândim la ele ca lucruri

separate și diferite, și această idee

a fost introdusă probabil cu secole în urmă,

dar acum devine cu adevărat critică,

pentru că noi luăm decizii despre

societatea noastră în fiecare zi,

și dacă continuăm să gândim că artele

sunt separate de științe,

și continuăm să gândim că este drăguț să spunem,

''Nu înțeleg nimic despre asta,

Nu înțeleg nimic despre cealaltă''

atunci vom avea probleme.

Acum știu că nimeni de aici de la TED

nu crede în modul ăsta. Noi toți deja știm

că ele sunt foarte conectate, dar intenționez

să vă anunț că unii oameni

din lumea exterioară, credeți sau nu,

ei cred că este elegant când ei spun,

''Știți voi, oamenii de știință și știința nu sunt

creativi. Poate că oamenii de știință sunt ingenioși,

dar ei nu sunt creativi.

Și apoi avem această tendință, consilierii

în carieră și mai mulți oameni spun lucruri

de genul, ''Artiștii nu sunt analitici.

Sunt ingenioși, poate,

dar nu sunt analitici, '' și

când aceste concepte stau la baza învățăturii noastre

și ceea ce credem noi despre lume,

atunci avem o problemă, pentru că

noi oferim sprijin pentru orice.

Acceptând această dihotomie,

chiar dacă este în spirit de glumă, când

încercăm să o cuprindem în lumea noastră,

și încercăm să construim fundația noastră

pentru lume, încurcăm viitorul,

pentru că, cine nu vrea să fie creativ?

Cine vrea să fie ilogic?

Talentul ar dispărea din fiecare din aceste domenii

dacă spuneți că trebuie să alegeți între ele.

Atunci ei se vor îndrepta către ceva

unde ei cred, ''Ei bine, pot fi creativ

și logic în același timp.''

Acum eu am crescut în anii '60 și o să recunosc,

de fapt, copilăria mea s-a petrecut în anii '60,

și am fost un fel de ''vreau să fiu hipiot'' și mereu

am resimțit faptul că nu am fost chiar

suficient de matură pentru a fi hipiot.

Și știu că sunt oameni aici,

tânăra generație care vrea să fie hippie,

dar oamenii vorbesc despre anii '60 tot timpul,

și ei vorbesc despre anarhia

care a fost acolo. Dar eu când mă gândesc la

anii '60, ceea ce am învățat din ei a fost

faptul că există speranță pentru viitor.

Am crezut că fiecare poate participa.

Acolo existau idei, minunate, incredibile

care pătrundeau mereu ,

și multe dintre lucrurile grozave sau la modă azi

sunt bazate pe unele din acele concepte,

fie că este vorba, știți voi, de oameni încercând să

folosească prima directivă din Star Trek

fiind implicați în lucruri, sau din nou că

țesutul tridimensional și

faxurile despre care am citit în

revistele săptămânale, că tehnologia

și ingineria tocmai atunci începeau.

Dar anii '60 m-au lăsat cu o problemă.

Vedeți voi, întotdeauna am presupus că voi merge

în spațiu, pentru că am urmat toate acestea,

dar de asemenea am iubit artele și științele.

Vedeți voi, când mă maturizam

devenind o domnișoară și adolescentă,

îmi plăcea să desenez și să fac haine pentru câini

și îmi doream să fiu un designer de modă.

Am urmat arta și ceramica. Iubeam dansul.

Lola Falana. Alvin Ailey. Jerome Robbins.

Și de asemenea am urmat avidă programele

Gemini și Apollo.

Am avut proiecte științifice și tone de cărți

de astronomie. Am urmat matematică și filosofie.

M-am întrebat despre infinit

și teoria Big Bang.

Și când m-am dus la Stanford,

M-am găsit pe mine însămi, în anul doi,

la inginerie chimică, jumătate dintre prieteni

au crezut că studiez știință politică și

artele , ceea ce era destul de adevărat

pentru că eu eram Președintele Uniunii Studenților de culoare

și am făcut lucruri importante în alte domenii,

și m-am găsit jonglând ultimul trimestru

cu procesele de separarea a ingineriei chimice,

clase de logică, rezonanță magnetică nucleară

spectroscopie, și de asemenea producând

și coregrafiind o producție de dans,

și eu a trebuit să fac luminile și

munca de design, și încercam să îmi dau seama,

dacă mă duc la New York

să încerc să devin un dansator profesionist,

sau să mă duc la școala medicală?

Acum, mama mea m-a ajutat să-mi dau seama

care dinte ele.(Râsete)

Dar când am fost în spațiu,

când am fost în spațiu am avut un număr

de lucruri cu mine acolo. Am dus un poster

cu Alvin Ailey, pe care vă puteți da seama

acum, că îmi place compania dansului.

Un poster al lui Alvin Ailey cu Judith Jamison

care executa dansul ''Cry'', dedicat tuturor

femeilor de culoare de pretutindeni. O statuie Bundu,

care era de la Societatea Femeilor

din Sierra Leone, și un certificat pentru

studenții de la Școala Publică din Chicago pentru a munci

la îmbunătățirea științei și matematicii,

și prietenii m-au întrebat,

''De ce ai luat aceste lucruri cu tine?''

Și a trebuit să răspund,

''Pentru că reprezintă creativitatea umană,

creativitatea care ne-a permis nouă, care ne

era cerută pentru a concepe și a construi

și a lansa naveta spațială, izvorăște din

aceeași sursă ca și imaginația și

analiza ei ne-a trebuit pentru a sculpta o statuie Bundu,

sau ingeniozitatea care a trebuit să proiecteze,

coregrafieze și să pună în scenă ''Cry.''

Fiecare dintre ele sunt diferite

manifestații, incarnații ale creativității,

avatare are creativității umane,

și asta este ceea ce avem pentru a împăca

în mințile noastre, cum se potrivesc aceste lucruri împreună.

Diferența dintre arte și științe

nu este analitică vs intuitivă, corect?

E=MC pătrat a cerut

o săritură intuitivă, și apoi a trebuit

să faceți analiza la urmă.

Einstein a spus, de fapt, ''Cel mai frumos

lucru pe care îl putem experimenta este misterul.

Este sursa tuturor artelor adevărate și științei.''

Dansul ne cere nouă să ne exprimăm și să dorim

să exprimăm triumful în viață, dar apoi tu

trebuie să îți dai seama, exact

ce mișcare trebuie să fac pentru a mă asigura

că o să iasă corect?

Diferența dintre arte și științe

nu este de asemenea constructivă vs.

distructivă, corect? Mulți oameni

consideră științele distructive.

Trebuie să separați lucrurile.

Și da, fizica sub-atomică

este distructivă. Practic tu încerci

să desparți atomii pentru a înțelege

ce este înauntru lor. Dar sculptura, din

ceea ce am înțeles de la marii sculptori,

este distructivă, pentru că vezi o bucată

și îndepărtezi ceea ce nu

ar trebui să fie acolo.

Biotehnologia este constructivă.

Aranjarea orchestrală este constructivă.

Deci, de fapt noi folosim tehnicile

constructive și distructive în tot.

Diferența între știință

și artă nu constă în faptul că sunt

părți diferite ale aceleiași monede, chiar,

sau chiar părți diferite

ale aceluiași continuu, dar mai degrabă

sunt manifestări ale aceluiași lucru.

Diferite stări cuantice ale unui atom?

Sau poate dacă vreau să vorbesc mai la nivelul secolului 21

aș putea spune că sunt diferite rezonanțe

armonice ale corzilor.

Dar o să lăsăm asta deoparte. (Râsete)

Ele izvorăsc din aceeași sursă.

Artele și științele sunt avatare ale

creativității umane. Este încercarea noastră

ca oameni să construim un înțeles

al universului, al lumii înconjurătoare.

Este încercarea noastră să influențăm lucruri,

universul intern al nostru

și extern nouă.

Științele, pentru mine, sunt manifestări

ale încercării noastre de a exprima

sau a împărtăși înțelegerea noastră,

experiența noastră, de a influența universul

extern nouă.

Nu se bazează pe noi ca indivizi.

Este universul, experimentat

de fiecare, și artele manifestă

dorința noastră, încercarea noastră de a împărtăși

sau influența pe alții prin experiențele

care sunt specifice nouă ca indivizi.

Dați-mi voie să o spun sub o altă formă:

știința oferă un înțeles

al unei experiențe universale, și

artele oferă un înțeles universal

al unei experiențe personale.

Asta trebuie să avem în minte,

că ele toate sunt parte din noi, ele

sunt parte dintr-un continuu.

Nu sunt doar uneltele, nu sunt doar

științele, știți voi, matematica

și lucrurile cu numere și statistica,

pentru că am auzit, foarte multe pe această

scenă, oamenii au vorbit despre muzică

ca ținând de matematică. Corect? Artele nu doar

folosesc lut, nu sunt singurele care folosesc lut,

lumină și sunete și mișcare.

Ele folosesc de asemenea analiză.

Așa că oamenii ar putea spune, bine,

încă îmi place acea parte, intuitiv vs. analitic,

pentru că fiecare vrea să facă

chestia cu intuiția, sau creativitatea, corect?

Noi toți am fost acuzați că suntem

raționali sau sentimentali la un moment dat

în viață, depinde cu cine

nu am fost de acord. (Râsete)

Știți voi, oamenii spun intuitiv, știți

e ca și cum ați fi în comuniune cu natura,

în legătură cu voi înșivă și relațiile voastre.

Analitic: vă puneți mintea la treabă, și

o să vă spun un mic secret. Voi toți

știți asta, dar câteodată oamenii

folosesc această idee de analiză, cum că lucrurile sunt

în afara noastră, a fi spuse, că acesta

este ceea ce suntem pe cale de a eleva

ca cele mai adevărate, importante științe, corect?

Și apoi aveți artiștii, și voi toți

știți că asta este de asemenea adevărat,

artiștii vor spune lucruri despre oamenii de știință

pentru că ei spun că ei sunt prea concreți,

sunt deconectați de lume.

Dar, noi chiar am avut asta aici pe scenă,

așa că nu vă purtați ca și cum nu ați ști

despre ce vorbesc. (Râsete)

Am avut oameni vorbind despre Pământul Plat

Societate și aranjori de flori, așa că există

această întreagă dihotomie care continuă

să existe , chiar dacă noi știm mai bine.

Și oamenii spun că noi trebuie să alegem ori una ori alta.

Dar ar fi cu adevărat naiv să alegem

doar una, nu-i așa?

Intuitiv vs. analitic?

Asta este o alegere prostească. Este stupidă,

la fel ca și cum ai încerca să alegi între

a fi realist sau idealist.

Ai nevoie de ambele în viață. De ce fac oamenii

asta? O să citez

un biolog molecular, Sydney Brenner,

care are 70 de ani așa că este îndreptățit să spună asta. El a zis,

''Este întotdeauna important să facem diferența

între castitate și impotență.''

Acum...(Râsete)

Vreau să împărtășesc cu voi

o mică ecuație, bine?

Cum înțelegerea științei

și artelor se potrivește în viețile noastre

și ce se întâmplă și lucrurile

despre care vorbim aici

la conferința despre design, și asta este

un mic lucru pe care l-am descoperit, înțelegerea

și resursele noastre și voința noastră

ne-a produs nouă rezultatele.

Înțelegerea noastră este știința noastră, artele noastre,

religia noastră, felul în care percepem universul

din jurul nostru, resursele noastre, banii noștri,

forța noastră, mineralele noastre, acele lucruri

care sunt afară în lumea cu care

trebuie să lucrăm.

Dar mai important, acolo este voința noastră.

Aceasta este viziunea noastră, aspirațiile noastre

ale viitorului, speranțele noastre, visele noastre,

luptele noastre și temerile noastre.

Succesele și eșecurile influențează

ce facem cu fiecare dintre ele, și pentru mine,

proiectarea și ingineria, artizanatul și

munca calificată, reprezintă toate lucrurile care contribuie la

obținerea rezultatelor noastre,

care reprezintă calitatea noastră umană a vieții.

Unde vrem noi să fie lumea?

Și ghiciți ce?

Indiferent de cum privim noi asta, fie că

privim artele și științele ca fiind separate

sau diferite, ambele sunt influențate

acum și ambele au probleme.

Am făcut un proiect numit Văzând Viitorul:

Știință, Inginerie, și Educație, și

cercetează cum să descoperi

cea mai buna utilizare a fondurilor guvernelor.

Avem o grămadă de oameni de știință în toate stadiile

carierei lor. Ei au venit la Colegiul

Dartmouth, unde predam eu, și ei

au vorbit cu teologi și finanțatori,

despre care sunt unele probleme ale

finanțării pentru știință și cercetare

în domeniul inginerie? Ce este cel mai important?

Există niște idei care au apărut pe care le

consider că au paralele foarte puternice

cu artele. Primul lucru pe care ei l-au spus a fost că

circumstanțele în care ne aflăm noi înșine

azi în domeniile științelor și ale ingineriei care

ne-au transformat pe noi în conducătorii omenirii sunt foarte diferite

de anii '40, '50, și '60

și '70 când am apărut

ca liderii omenirii, pentru că noi nu mai suntem

în competiție cu fascismul, cu

stilul Sovietic comunist, și apropos

că întrecerea nu a fost doar militară,

a inclus și competiția socială

și competiția politică de asemenea,

care ne-au permis nouă să privim spațiul

ca pe una din acele platforme pentru a dovedi

că sistemul nostru social a fost mai bun.

Un alt lucru despre care au vorbit a fost

că infrastructura care sprijină științele

devine depășită. Ne uităm la

universități și colegii, mici, medii,

colegii ale comunității din toată țara,

laboratoarele lor devin depășite,

și acolo ne pregătim majoritatea

muncitorilor în domeniul științei, și cercetătorii noștri,

și profesorii noștri, apropos,

și apoi faptul ca există o media care nu

suportă diseminarea niciunui lucru mai mult decât

cel mai lumesc și mai insipid informațional.

Există o pseudo-știință, culturile de cercuri,

autopsia străină, casele bântuite,

sau dezastrele. Și asta este ceea ce vedem noi.

Și asta nu este chiar informația

de care ai nevoie pentru a lucra în viața de zi cu zi

și a-ți da seama cum să participi în această

democrație și să determini ce se întâmplă.

Ei spun de asemenea că există schimbare

în mentalitatea corporativă. În timp ce

banii guvernului au fost mereu acolo

pentru știința de bază și cercetarea în domeniul ingineriei,

de asemenea am contat pe anumite companii pentru a face

niște cercetare de bază, dar ceea ce s-a întâmplat

acum este faptul că firmele pun mai multă energie în

dezvoltarea produselor pe termen scurt

decât pun în ingineria de bază

și cercetarea științifică.

Și educația nu ține pasul.

În K prin 12, oamenii scot

laboratoarele umede. Ei cred că dacă punem un calculator

în cameră, va înlocui

amestecatul acizilor,

experimentatul în sine.

Și finanțarea guvernului descrește

în cheltuire și apoi ei spun,

hai să lăsăm firmele să preia,

și asta nu este adevărat. Finanțarea de la guvern

ar trebui cel puțin să facă lucruri ca a recunoaște

beneficiile de cost ale științei de bază și

cercetării în inginerie. Trebuie să știm

că avem o responsabilitate

ca cetățeni globali ai acestei lumi.

Trebuie să privim la educația

oamenilor. Trebuie să construim resursele noastre

astăzi ca să ne asigurăm că ei sunt pregătiți în asa fel

încât să înțeleagă importanța

acestor lucruri, și trebuie să sprijinim

vitalitatea științei, și asta nu

înseamnă că totul trebuie să aibă un lucru

care o să continue, sau noi știm

exact care va fi rezultatul din el,

dar că noi sprijinim vitalitatea și

curiozitatea intelectuală care vine odată cu ea,

și dacă vă gândiți la acele paralele

la arte, competiția

cu Baletul Bolshoi a stimulat

Baletul Joffrey și Baletul New York

să devină mai bun.

Muzeele de infrastructură, teatrele,

cinematografele din țară

sunt pe cale de dispariție. Noi avem mai multe

canale de televiziune cu mai puțin de privit,

avem mai mulți bani de cheltuit pe

rescrieri pentru a primi programele vechi de televiziune

în filme.

Avem finanțări de la firme acum care,

atunci când se duc la o anumită companie,

când e vorba să sprijine artele, aproape cere

ca produsul să facă parte din pictura

pe care artistul o desenează, și avem

stadioane care sunt numite iar și iar

din nou de corporații.

În Houston, încercăm să ne dăm seama

ce să facem cu Stadionul Enron.

(Râsete) Și artele fine și educația

din școli dispare, și noi avem

un guvern care pare că elimină

NEA și alte programe,

așa că trebuie chiar să ne oprim și să gândim,

ce anume încercăm să facem

cu științele și artele?

Este o nevoie să le revitalizăm.

Trebuie să fim atenți la asta. Eu vreau doar

să vă spun foarte repede ce anume fac.

(Aplauze)

Vreau să vă spun ce am făcut

de când...simt această nevoie

să integrez cumva anumite idei

pe care le-am avut și le-am susținut de-a lungul timpului.

Unul dintre lucrurile pe care le-am aflat

este că există o nevoie de a repara

dihotomia dintre minte și corp

de altfel. Mama mea întotdeauna mi-a spus mie,

trebuie să fii observatoare, să știi ce se

întâmplă în mintea ta și în corpul tău,

și ca o dansatoare am avut această credință

formidabilă în abilitatea mea de a-mi cunoaște corpul,

exact cum am știut cum să simt culorile.

Apoi am urmat școala medicală și

trebuia doar să continui

ce mașinăria spunea despre corpuri.

Știți voi, ați întreba pacienții

întrebări și unii oameni v-ar spune,

''Nu, nu, nu asculta la ce

spun pacienții.'' Noi știm că pacienții

știu și își înțeleg mai bine propriile lor corpuri,

dar în aceste zile noi încercăm să îi separăm

de acea idee. Trebuie să împăcăm

cunoștința pacientului asupra propriului corp

cu măsurile doctorului.

Am avut pe cineva vorbind despre

măsurarea emoțiilor și obținerea mașinăriilor

să își dea seama ce, pentru a ne împiedica pe noi

să ne purtăm nebunește. Așa-i?

Nu, nu are trebui să măsurăm,

nu ar trebui să folosim mașinării

pentru a măsura gradul de nebunie și apoi

să facem ceva pentru a n-o porni.

Poate putem avea mașinării care să ne ajute

să recunoaștem că avem o situație de furie în trafic și

apoi trebuie să știm cum să controlăm asta

fără mașinării. Noi trebuie chiar să fim

în stare să recunoaștem asta fără ajutorul mașinăriilor.

Ceea ce mă îngrijorează e

cum putem susține auto-conștientizarea noastră

ca oameni, ca organisme biologice?

Michael Moschen a vorbit despre nevoia de a preda

și de a învăța cum să simt cu ochii mei,

și să văd cu mâinile mele.

Avem tot felul de posibilități pentru a ne folosi

simțurile, și asta este

ceea ce avem de făcut.

Asta este ceea ce vreau să fac, să încerc să folosesc

bio instrumentația, acele tipuri de lucruri

care ne ajută simțurile în ceea ce facem,

și asta este munca pe care o fac acum

prin compania numită Firma BioSentient.

M-am gândit că o să trebuiască să fac acea reclamă,

pentru că sunt un antreprenor, și pentru că antreprenorul

spune că există cineva care face ceea

ce vor ei să facă pentru că ei nu sunt suficienți de faliți

încât să își ia o slujbă reală.

(Râsete) Dar asta este munca pe care eu o fac

cu Firma BioSentient încercând să ne dăm

seama cum să integrăm aceste lucruri?

Dați-mi voie să termin spunând că

problema mea personală de proiectare pentru viitor

se referă la integrare, la a gândi despre

acel intuitiv și acel analitic.

Artele și științele nu sunt separate.

O lecție de fizică din liceu înainte de a

pleca. Profesoara de fizică din liceu obișnuia să

ridice o minge. Ea ar spune că această minge

are energie potențială, dar nimic

nu o să i se întâmple, nu poate să facă nici o muncă

până când îi dau drumul și își schimbă starea.

Îmi place să mă gândesc la idei ca la energie potențială.

Sunt cu adevărat minunate, dar nimic

nu se va întâmpla până nu riscăm

să le pune în acțiune.

Această conferință este umplută

cu idei uimitoare.

O să împărtășim multe lucruri

cu oameni, dar nimic nu se va întâmpla

până nu riscăm să punem acele idei în acțiune.

Trebuie să revitalizăm artele și științele

din zilele noastre, trebuie să ne asumăm responsabilitatea

pentru viitor. Nu ne putem ascunde spunând

ca este doar pentru profiturile companiei,

sau este doar o afacere, sau sunt un artist

sau un academician.

Iată cum trebuie judecat ceea ce faci.

Am vorbit despre balanța între

intuitiv, analitic.

Fran Lebowitz, cinica mea favorită,

a spus cele trei întrebări

de mare interes, acum am de gând să

le adaug la desen, sunt,

''Este atractiv?''

Asta reprezintă intuitivul.

''Este amuzant?'' Analiticul.

''Și își știe locul?''

Echilibrul. Vă mulțumesc foarte mult.

(Aplauze)