De ce nu e bine să gândim că suntem urâți

Aproape zece mii de persoane pe lună caută expresia ”Sunt urât?” Meaghan Ramsey din proiectul Dove Self-Esteem presimte că multe din ele sunt fete tinere. Într-o discuție nesoluționată, ea ne descrie impactul surprinzător al încrederii scăzute în imagine și corp - de la note mici la învățătură la asumare de riscuri mai mari cu drogurile și alcoolul. Apoi ne împărtășește lucrurile principale pe care le putem face pentru a modifica această realitate.

Aceasta e nepoata mea Stella.

Tocmai a împlinit un an
și a început să meargă.

Și merge în acel stil cool
în care copiii de un an merg,

un clătinat gen corpul-se-mișcă-
prea-repede-pentru-picioarele-mele.

E absolut superb.

Și unul dintre lucrurile ei preferate
pe care le face momentan

e să se privească în oglindă.

Își adoră reflecția.

Râde, chițăie și își dă
săruturi mari și umede.

E frumos.

Se pare că toți prietenii ei fac asta,
iar mama îmi spune că și eu făceam asta,

iar m-a făcut să mă gândesc.

Când am încetat să fac asta?

Când, dintr-o dată, nu mai
e ok să iubim felul în care arătăm?

Pentru că, aparent, nu ne place.

Zece mii de oameni în fiecare lună

google: „Sunt urât?”

Aceasta e Faye. Faye are 13 ani
și locuiește în Denver.

Ca orice adolescent,
vrea să fie plăcută și să se integreze.

E duminică seara.

Se pregătește pentru săptămâna
ce urmează la școală

și îi e groază oarecum,
e puțin confuză deoarece,

în ciuda faptului că mama ei îi spune
tot timpul că e frumoasă,

în fiecare zi la școală
cineva îi spune că este urâtă.

Din cauza diferenței între ce-i spune mama

și ce-i spun prietenii,
colegii la școală,

nu mai știe pe cine să creadă.

Așa că face un video cu ea,
îl postează pe Youtube

și cere oamenilor să lase un comentariu;

Sunt drăguță sau urâtă?

Ei bine, până acum, Faye a primit
peste 13000 de comentarii.

Unele sunt atât de răutăcioase
încât e greu să te gândești la ele.

Iată o adolescentă cu aspect
sănătos care primește acest feed-back

într-una dintre perioadele cele mai
vulnerabile emoțional din viața ei.

Mii de oameni postează astfel de filmări,

majoritatea adolescente,
încercând astfel să înțeleagă.

Dar ce le determină să facă asta?

Ei bine, adolescenții de azi
sunt arareori singuri.

Sunt sub presiunea de a fi
online și disponibili tot timpul,

vorbind, scriind mesaje, liking,
comentând, împărtășind, postând,

nu se termină niciodată.

Nu am fost niciodată atât de conectați

continuu, instantaneu, atât de timpuriu.

Și, cum mi-a spus o mamă,

e ca și cum ar fi o petrecere
în dormitorul lor în fiecare seară.

Nu e nici un pic de intimitate.

Și presiunile sociale
care le însoțesc sunt necruțătoare.

Acest mediu de conectare continuă
ne învață copiii să se prețuiască

în funcție de numărul
de like-uri pe care le primesc

și de genul de comentarii
pe care le primesc.

Nu e nicio separare
între viața online și offline.

Ce-i real și ce nu-i;
e foarte dificil să faci diferența.

E dificil să discerni între ce-i autentic
și ce e manipulat digital,

ce-i comunun sau ieșit din comun
în viața cuiva.

Și unde își caută inspirația?

Ei bine, vedeți imaginile din jurnale
ale fetelor de astăzi:

modele care poartă mărimea zero
domină podiumurile,

airbrushing e acum ceva normal

și moda #thinspiration, #thighgap,

#bikinibridge și #proana.

Pentru cei care nu știu,
#proana înseamnă pro-anorexie.

Aceste trenduri sunt mână-n mână
cu stereotipurile și flagranta

prezentare a femeilor ca obiecte de uz
în societatea actuală.

Nu e greu de înțeles cu ce baremuri
se autoevaluează fetele.

Dar nici băieții nu sunt imuni la asta.

Aspirând la maxilarele sculptate
și abdomenele de super-eroi

ale starurilor din sport
și artiștilor din muzică.

Dar care-i problema cu toate acestea?

Ei bine, sigur, vrem ca copiii noștri
să crească sănătoși și echilibrați.

Dar într-o cultură obsedată
de imaginea exterioară, ne instruim copiii

să irosească mai mult timp
și efort psihic pe aparența lor

cu prețul tuturor celorlalte
aspecte ale identității lor.

lucruri cum sunt relațiile,
dezvoltarea abilităților fizice,

studiile lor și altele asemenea
au de suferit.

Șase din zece fete aleg acum
să nu facă ceva deoarece

nu consideră că arată suficient de bine.

Acestea nu sunt activități triviale.

Sunt activități fundamentale
dezvoltării lor ca oameni

și ca participanți în societate
și pe piața locurilor de muncă.

31%, aproape 1 din 3 adolescenți,

se retrag din dezbaterile din clasă.

Nu se implică în dezbaterile
de la clasă deoarece

nu vor să atragă atenție
asupra modului în care arată.

Unul din cinci nu se prezintă
deloc la școală

în zilele în care simt că nu arată bine.

Și când vine vorba de examene,

dacă nu consideri că arăți
suficient de bine,

mai exact dacă nu consideri
că ești suficient de slab,

o să ai un punctaj mai mic

decât colegii tăi care nu
sunt preocupați de acest lucru.

Iar acest lucru este valabil
în Finlanda, S.U.A și China

și este adevărat
indiferent de greutatea ta reală.

Astfel că, pentru a fi foarte clar,

vorbim de felul în care crezi că arăți,
nu cum arăți de fapt.

Încrederea scăzută în aspectul fizic
duce la subminarea reușitei academice.

De asemenea dăunează sănătății.

Adolescenții cu neîncredere în aspectul lor
fac mai puțină activitate fizică,

mănâncă mai puține fructe și legume,

se implică în activități
nesănătoase de control a greutății

care pot conduce la tulburări alimentare.

Am mai puțină încredere în ei înșiși.

Sunt mai ușor influențați de cei din jur

și prezintă risc mai mare de depresie

și, în consecință,
își asumă mai multe riscuri

cu lucruri ca alcoolul
și consumul de droguri,

diete periculoase, operații
estetice, sex timpuriu neprotejat

și auto-vătămare.

Goana după corpul perfect dăunează
sistemului nostru de sănătate

și costă guvernul nostru
miliarde de dolari în fiecare an.

Și nu reușim să depășim acest lucru.

Tinerele care cred că sunt
supraponderale, din nou,

indiferent dacă sunt de fapt sau nu,

au o rată mai mare de absenteism.

17% din tinere

nu s-ar prezenta la un interviu
pentru un loc de muncă

într-o zi în care nu se simt bine
în privința felului cum arată.

Gândiți-vă la efectele asupra
economiei noastre.

Dacă am putea depăși asta,

ce ocazie grozavă ar fi.

Deblocarea acestui potențial
e în interesul fiecăruia dintre noi.

Dar cum facem acest lucru?

Ei bine, discuțiile sunt utile
doar până la un anumit punct.

Nu sunt suficiente.

Dacă vrei să schimbi ceva,
trebuie să faci ceva.

Și am învățat că sunt trei căi esențiale.

Prima, trebuie să educăm
încrederea în propriul corp.

Trebuie să ne ajutăm adolescenții să dezvolte

strategii pentru depășirea
presiunii legate de imagine

pentru a le încuraja încrederea.

Vestea bună e că sunt

numeroase programe disponibile
pentru a face acest lucru.

Vestea proastă e că cele mai
multe din ele nu funcționează.

Am fost șocată să aflu că multe

programe bine intenționate
fac de fapt, în mod necugetat,

situația mai rea.

Așa că trebuie să ne asigurăm
că programele

pe care le primesc copiii noștri

nu au doar un impact pozitiv

ci și un impact de durată.

Cercetarea arată că cele mai bune programe

adresează șase domenii cheie.

Prima e influența familiei,
prietenilor și relațiilor;

cea de-a doua e cultura
media și a celebrității

apoi cum să facă față
tachinării și brutalității;

felului în care concurăm și ne comparăm
cu ceilalți bazat pe aparențe,

vorbind despre aparențe.

Unii numesc acest lucru „body talk”
sau „fat talk”.

Și în sfârșit,
bazele respectului și ale grijii de sine.

Aceste șase aspecte sunt
puncte de pornire cruciale

pentru oricine e serios
în legătură cu transmiterea

educației pentru încrederea
în propriul corp, care să funcționeze.

Educația este decisivă,

dar abordarea acestei probleme

va necesita ca fiecare dintre noi

să se implice și să fie modele mai bune

pentru femeile
și fetele din viețile noastre,

punând sub semn de întrebare
acest status-quo al felului

cum sunt văzute și examinate femeile
în cercurile noastre.

Nu este ok să judecăm contribuția

politicienilor noștri după tunsorile
sau mărimea sânilor lor

sau să inferăm că determinarea
sau succesul

unei olimpice se rezumă
la faptul că ea nu arată bine.

Trebuie să începem să judecăm
oamenii după ceea ce fac

nu după cum arată.

Putem toți începe prin a ne asuma
responsabilitatea pentru tipul de imagini

și comentarii pe care le postăm

pe propriile rețele de socializare.

Putem complimenta oamenii
bazându-ne pe efortul lor

și pe acțiunile lor
și nu pe baza înfățișării lor.

Și dați-mi voie să vă întreb
când a fost ultima oară

când ați sărutat o oglindă?

În cele din urmă,
trebuie să lucrăm împreună

ca și comunități, guverne și afaceri

pentru a schimba
cu adevărat cultura noastră

pentru ca copiii noștri să crească
prețuindu-se pe ei înșiși,

prețuind individualitatea,
diversitatea, incluziunea.

Trebuie să punem oamenii care schimbă ceva

pe socluri, care fac diferența

în lumea reală,

dându-le acelora atenție,

pentru că doar atunci vom crea
o lume diferită;

o lume în care copiii noștri
sunt liberi să devină

cea mai bună versiune a lor,

în care modul în care ei cred că arată

nu-i oprește din a deveni cine sunt

sau din a obține ce își doresc în viață.

Gândește-te la ce ar însemna această
schimbare pentru cineva din viața ta?

Pe cine ai în minte?

E soția ta?

Sora ta?

Fiica ta?

Nepoata ta?

Un prieten? Ar putea fi femeia care azi

e la câteva scaune depărtare de tine.

Ce ar însemna pentru ea

dacă ar fi eliberată de acea voce

a criticului ei intern, sâcâind-o să aibă

picioare mai lungi,
șolduri mai înguste, stomac mai mic,

picioare (laba piciorului) mai scurte?

Ce ar însemna pentru ea
dacă am depăși acest lucru

și să îi eliberăm potențialul
în acest fel?

Acum, obsesia culturii noastre

cu imaginea ne ține pe loc.

Dar haideți să le arătăm
copiilor noștri adevărul.

Să le arătăm că felul cum arăți

e doar o parte din identitatea cuiva

și că adevărul e că îi iubim

pentru cine sunt

și pentru ceea ce fac

și pentru cum ne fac să ne simțim.

Haideți să introducem încrederea
în sine în curriculum-ul școlar.

Haideți să ne schimbăm
fiecare din noi modul

în care vorbim și ne comparăm
cu alți oameni.

Și haideți să lucrăm împreună
ca și comunități,

de la bază înspre guvern,

astfel încât copiii fericiți de un an
de astăzi

să devină realizatorii încrezători
de schimbare de mâine.

Haideți să facem acest lucru.

(Aplauze)