O povestioară despre sex și senzualitate

„Dacă într-adevăr vrei să îi cunoști oamenii, începe prin a te uita în dormitorul lor,” spune Shereen El Feki, care a călătorit prin Orientul Mijlociu timp de 5 ani, vorbind cu oameni despre sex. În timp ce aceste conversații au reflectat norme rigide și represiuni adânci, El Feki a descoperit de asemenea că acest conservatorism sexual în lumea arabă este o chestiune relativ nouă. Ea se întreabă: ar putea o revenire a dialogului public să ducă la vieți sexuale mai satisfăcătoare și mai protejate?

Când am fost în Maroc,

în Casablanca, nu demult,

am întâlnit o tânără mamă necăsătorită
pe nume Faiza.

Faiza mi-a arătat poze cu copilul ei

și mi-a spus povestea conceperii, sarcinii
și aducerii lui pe lume.

O poveste remarcabilă,

dar Faiza a păstrat ce era mai frumos pentru final.

„Știi, sunt virgină,” mi-a spus.

„Am două certificate medicale drept dovadă.”

Acesta este modernul Orient Mijlociu,

unde după 2 milenii de la venirea lui Hristos,

nașterile virgine sunt încă un fapt al vieții.

Povestea lui Faiza e una din sutele auzite
de-a lungul anilor, călătorind prin Arabia,

vorbind cu oamenii despre sex.

Știu că ar putea suna ca un job de vis,

sau posibil o ocupație foarte dubioasă,

dar pentru mine este cu totul altceva.

Sunt jumătate egipteancă și sunt musulmană,

dar am crescut în Canada
departe de rădăcinile mele arabe.

Ca majoritatea care străbat Estul și Vestul,

am fost atrasă, cu anii, să încerc
să-mi înțeleg mai bine originile.

Faptul ca am ales să mă uit la sex
vine din munca anterioară cu HIV,

ca scriitoare, cercetătoare și activistă.

Sexul e cauza unei epidemii emergente
în Orientul Mijlociu și Africa de Nord,

una din cele două regiuni din lume
unde virusul HIV este încă în creștere.

Sexualitatea e o lupă incredibil de puternică

cu care să studiezi orice societate,

pentru că ce se întâmplă în viețile noastre intime

este reflectat de forțe pe o scenă mai mare:

în politică și economie, în religie și tradiție,
în gen și generații.

Dacă vrei să îi cunoști cu adevărat pe oameni

începe prin a privi în dormitorul lor.

Lumea arabă este vastă și variată.

dar trecând prin ea sunt 3 linii roșii,

subiecte pe care n-ai voie
să le provoci prin vorbă sau faptă.

Prima din acestea este politica.

Primăvara arabă a schimbat-o

prin proteste care au înflorit
în zonă din 2011.

În timp ce cei la putere, bătrâni și tineri,

continuă să se țină de posturi ca de obicei,

milioane încă fac presiuni

către ceea ce ei speră că va fi
o viață mai bună.

A doua linie roșie este religia.

Dar religia și politica sunt conectate

prin ridicarea așa numitelor grupuri
ca Frăția Musulmană.

Și unii oameni încep să-și pună întrebări

despre rolul islamului în viața publică și privată.

În ce privește a treia linie roșie,
acel subiect tabu,

care credeți că ar putea fi?

Publicul: Sexul.

Shereen El Feki: Mai tare, nu vă aud.

Publicul: Sexul.

SEF: Încă o dată, nu fiți timizi.

Publicul: Sexul.

SEF: Desigur, aveți dreptate, sexul.
(Râsete)

În lumea arabă, singurul context
acceptat pentru sex este căsătoria,

aprobată de părinți, consfințită de religie

și înregistrată de stat.

Căsătoria este tichetul către viața adultă.

Dacă nu-ți pui pirostriile pe cap,
nu poți pleca din casa părinților,

nu ai voie să faci sex,

și categoric nu poți avea copii.

E o citadelă socială, o citadelă de neînvins

care rezistă oricăror asalturi, oricărei alternative.

În jurul fortăreței se întinde vastul câmp tabu

împotriva sexului înainte de căsătorie,
împotriva prezervativelor

împotriva avorturilor, împotriva homosexualități,

ș.a.m.d.

Faiza era o dovadă vie.

Certificatul virginității ei era real.

Chiar dacă religiile din zonă
preamăresc castitatea premaritală,

în patriarhie, băieții vor fi mereu băieți.

Bărbații fac sex înainte de căsătorie

și oamenii oarecum închid ochii.

Dar nu și în cazul femeilor,

de la care se așteaptă să fie virgine
în noaptea nunții,

adică, să aibă cu himenul intact.

Asta nu-i o problemă personală,

ci ține de onoarea familiei,
în special de onoarea bărbaților casei.

așa că femeile și rudele lor

fac orice să păstreze această
mică parte anatomică

prin mutilarea genitală a femeii,

la testarea virginității,
la repararea chirurgicală a himenului.

Faiza a ales o altă cale:

sexul non-vaginal.

Numai că tot a rămas însărcinată.

Faiza nu și-a dat seama de asta,

pentru că există puțină educație sexuală în școli,

și foarte puțină comunicare în familie.

Când starea ei a fost greu de ascuns,

mama Faizei a ajutat-o să fugă
departe de tatăl și frații ei.

Asta pentru că omorurile pentru onoare
sunt o adevărată amenințare

pentru nenumărate femei din țările arabe.

Când Faiza în final a născut la un spital din Casablanca

bărbatul care s-a oferit s-o ajute,

a încercat în schimb s-o violeze.

Trist, Faiza nu e singură.

În Egipt, ținta cercetării mele,

am văzut o mulțime de probleme înăuntru
și în afara fortăreței.

Sunt enorm de mulți tineri

care nu-și permit să se căsătorească,

pentru că mariajul a devenit o
chestiune foarte scumpă.

Li se cere să ducă povara cheltuielilor
într-o căsătorie,

dar ei nu își găsesc de lucru.

E una din cauzele majore
ale protestelor recente

și a creștererii vârstei de căsătorie

în majoritatea țărilor arabe.

Sunt femei de succes care vor să se mărite,

dar nu își pot găsi un soț,

pentru că nu îndeplinesc așteptările de gen,

sau, cum mi-a spus o doctoriță în Tunisia,

„Femeile, devin din ce în ce mai deschise,

dar bărbatul e încă în era preistorică.''

Și mai sunt bărbații și femeile care trec
bariera heterosexualității,

care fac sex cu unul de același sex

sau care au o altă identitate de gen.

Lor li se aplică legile care le pedepsesc activitățile,

chiar și înfățișarea.

Zilnic se confruntă cu stigma socială,

cu disperarea familiei,

și cu pucioasa și iadul religios.

Acum, nu e prea roz nici în patul conjugal.

Cupluri care caută mai multă fericire,

mai multă plăcere sexuală în viața conjugală,

dar nu știu cum s-o dobândească,

în special soțiile, care se tem
a fi considerate femei stricate

dacă arată puțină înflăcărare în intimitate.

Și mai sunt și cei a căror căsnicie

e de fapt un paravan pentru prostituție.

Sunt vândute de familiile lor,

deseori turiștilor bogați arabi.

Asta e doar o față a comerțului exploziv
a prostituției în regiunea arabă.

Ridicați mâna dacă vă e oarecum cunoscut

în zona din care proveniți voi.

E clar că lumea arabă nu deține
monopolul limitărilor sexuale.

Chiar dacă încă nu avem
un raport Kinsey arab

care să indice exact ce se întâmplă
în viața privată din regiunea arabă,

e clar că ceva nu-i în regulă.

Standarde duble pentru bărbați și femei,

sexul ca o sursă a rușinii,

controlul familiei ce limitează alegerile personale,

și un mare abis între aparență și realitate:

ce fac oamenii

și ce sunt dispuși să recunoască,

și o reticență generală
de-a depăși șoaptele private

spre o discuție publică serioasă și susținută.

Așa cum a rezumat un doctor din Cairo:

„Aici sexul este opusul sportului.

Despre fotbal toată lumea vorbește,

dar puțini îl joacă.

Dar sexul, toată lumea îl face,

dar nimeni nu vrea să vorbească despre el.''
(Râsete)

(Muzică) (În arabă)

SEF: Vreau să vă dau un sfat,

pe care dacă îl urmați,
vă va face fericiți în viață.

Când soțul se apropie de tine,

când caută o parte a corpului tău,

oftează adânc și privește-l cu pasiune.

Când te penetrează cu penisul,

încearcă să vorbești pătimaș
și mișca-te în armonie cu el.

Lucruri fierbinți!

Ar putea suna ca sfaturi utile

din „Bucuria sexului” sau „YouPorn”.

Dar, de fapt, vin din cartea arabă din sec. X

numită „Enciclopedia Plăcerii,”

care acoperă sexul
de la afrodiziace la zoofilie,

și tot restul gamei.

Enciclopedia e una din lungul șir
al eroticii arabe,

mare parte scrisă de călugări religioși.

Dacă ne întoarcem la profetul Mahomed,

există o bogată tradiție în islam

de a vorbi deschis despre sex:

nu doar de probleme ci și de plăcerile sale,

și nu doar pentru bărbați ci și pentru femei.

Acum o mie de ani, existau dicționare
întregi despre sex în arabă.

Cuvinte pentru orice caracteristică sexuală imaginabilă,

poziție și preferință, un limbaj bogat

să acopere corpul femeii
pe care o vedeți pe pagina asta.

Astăzi această istorie e aproape
necunoscută în țările arabe,

chiar și de oameni educați, care adesea
se simt mai confortabil vorbind despre sex

într-o limbă străină decât în propria limbă.

Azi peisajul sexual arată ca
Europa și America

la începutul revoluției sexuale.

Dar vestul s-a deschis în privința sexului,

iar societățile arabe
par să se îndrepte în direcția opusă.

În Egipt și țările vecine,

această reticență face parte
dintr-o închistare mai largă

în gândirea politică, socială și culturală.

E produsul unui proces istoric complex

care a câștigat teren odată cu
conservatorismul islamic

începând cu anii '70.

„Spune nu” e lozinca
tuturor conservatorilor din lume

la orice provocare a statuquo-ului sexual.

În lumea arabă, aceste încercări sunt
catalogate drept conspirație occidentală

menite să submineze
valorile tradiționale arabe și islamice.

Dar miza adevărată aici

e instrumentul lor de control
cel mai puternic:

sexul înfășurat în religie.

Dar istoria ne arată că recent,

în zilele taților și bunicilor noștri,

au fost vremuri mai pragmatice,

cu toleranța și dorința de a lua
în considerare și alte interpretări:

despre avort, masturbare sau chiar
incendiarul subiect al homosexualității.

Nu e negru și alb, așa cum vor
conservatorii să credem.

În aceste chestiuni și în multe altele,

islamul oferă cel puțin 50 de nuanțe de gri.

(Râsete)

În călătoriile mele

am întâlnit bărbați și femei în lumea arabă

care au explorat acest spectru --

sexologi care încearcă să ajute cuplurile

să găsească fericirea în căsnicia lor,

inovatori care încearcă să aducă
educația sexuală în școli,

mici grupuri de bărbați și femei,

lesbiene, homosexuali, travestiți, transsexuali,

care se adresează colegilor

cu inițiative online și suport din lumea reală.

Femei și tot mai mulți bărbați
încep să vorbească

și să se opună violenței sexuale

de pe străzi și din case.

Grupuri care încearcă să ajute lucrătorii sexuali
în protecția împotriva virusului HIV

și alte hazarduri provenite din această ocupație,

și ONG-uri care ajută mămici necăsătorite ca Faiza

să-și găsească un loc în societate
și să rămână cu copiii lor.

Eforturile sunt mici,
și de obicei subfinanțate,

și dau peste o opoziție uriașă.

Dar sunt optimistă că, în lungul cursei,

timpurile se schimbă,
iar ei și ideile lor

vor câștiga teren.

Schimbările sociale nu se petrec în lumea arabă
prin confruntări dramatice,

prin expuneri sau remușcări publice,

ci mai degrabă prin negocieri.

Nu vorbim aici despre o revoluție sexuală,

ci despre o evoluție sexuală,
învățând din alte părți ale lumii,

adaptând la condițiile locale,

forjând propria cale,
nu urmând una impusă de altcineva.

Acea cale, sper, va conduce într-o zi
la dreptul de control al propriului corp,

de-a accesa informațiile și serviciile
necesare

pentru o viață sexuală
satisfăcătoare și protejată.

Dreptul de a ne exprima liber ideile,

de a ne alege proprii noștri parteneri,

de a fi activ sexual sau nu,
de a decide când și dacă să avem copii,

toate acestea fără violență,
forță sau discriminare.

Suntem foarte departe de asta
în lumea arabă,

și atât de multe trebuie să se schimbe:

legea, educația, mass-media, economia,

și lista continuă.

E munca unei generații, cel puțin.

Dar începe cu o călătorie
pe care eu însămi am făcut-o,

punând întrebări dificile
din înțelepciuni dobândite

în viața sexuală.

E o călătorie care mi-a servit la
întărirea credinței

și apreciererii poveștilor locale și culturilor,

arătându-mi posibilități acolo unde
eu vedeam odată numai absoluturi.

Acum, cu tulburările din multe țări arabe,

a vorbi despre sex, a provoca tabuuri,

a căuta alternative poate sună ca un lux.

Dar în acest moment critic din istorie,

dacă nu ancorăm libertatea și dreptatea,

demnitatea și egalitatea,

intimitatea și autonomia în
viața personală, sexuală,

ne va fi foarte greu
să o atingem în viața publică.

Aspectele politice și sexuale sunt parteneri
și asta-i adevărat pentru oricare dintre noi,

indiferent unde trăim sau iubim.

Mulțumesc.

(Aplauze)