Tycho Brahe, astronomul notoriu - Dan Wenkel

Lecţia întreagă pe: http://ed.ted.com/lessons/tycho-brahe-the-scandalous-astronomer-dan-wenkel
Dacă credeţi că cercetătorii au vieţi monotone, trebuie să aflaţi despre Tycho Brahe. Astronomul din sec. 16, care a prezis cu acurateţe mişcarea planetelor, a trăit o viaţă tumultoasă - răpire, duel cu sabia şi un pitic clarvăzător. Dan Wenkel pătrunde în biografia acestui cercetător senzaţional, explicând cum el reuşeşte să ne intrige chiar şi după moarte.

Lecţia de Dan Wenkel, animaţie de Andrew Nam

Cum vă imaginaţi viaţa unui cercetător?

Plictisitoare şi monotonă,

petrecând ore interminabile în laborator

fără viaţă socială?

Poate unii, dar nu şi Tycho Brahe.

Învăţatul din sec. al 16-lea
care a prezis cu acurateţe mişcarea planetelor

şi a catalogat sute de stele înainte
de descoperirea telescopului

a avut şi o viaţă personală tumultoasă.

Tycho Brahe s-a născut în 1546
într-o familie nobiliară daneză,

dar la 2 ani a fost răpit
şi crescut de unchiul său.

Pe părinţi nu i-a deranjat.

Cariera lui Tycho ar fi fost în legislaţie,

dar văzând o eclipsă de soare la 13 ani,

a început să petreacă mai mult timp

cu matematica şi cu profesorii de ştiinţe exacte,

care l-au învăţat arta observării
corpurilor cereşti.

Câţiva ani mai târziu,
trimis în Germania la studii,

nu-l mai interesau legile,

în schimb citea astronomie,

îşi îmbunătăţea instrumentele,

şi nota atent ce observa pe cerul nopţilor.

N-a trecut mult şi măsurătorile lui

erau mai exacte
decât cele din cărţile citite.

În Germania, la o petrecere,
a avut o dispută

cu un alt student

referitor la o formulă matematică,

soldată cu un duel

în care Tycho
şi-a pierdut o bună bucată din nas.

Se spune că după asta ar fi purtat

o mască protetică din aur şi argint

pe care ar fi lipit-o de faţă.

Din fericire, Tycho nu avea nevoie de nas

ca să-şi continue treaba în astronomie.

A continuat să studieze cerul nopţii

creând tot felul de instrumente,

inclusiv un cadran de mărimea unei clădiri

pentru măsurarea unghiurilor dintre stele.

După luni de observaţie atentă,

Tycho a observat o stea nouă

în constelaţia Cassiopeia.

Publicarea acestei descoperiri
i-a asigurat un statut de vedetă

şi oferte în domeniul ştiinţelor
în toată Europa.

Dorind să-l păstreze acasă,

regele Danemarcei i-a oferit

o insulă cu un observator performant.

Numit Uraniborg, cu un cost de aproape 1%
din bugetul Danemarcei,

observatorul era mai mult un castel,

cu gradini amenajate,

camere pentru familie, servitori
şi pentru demnitari regali în vizită

şi cu o pivniţă
pentru toate instrumentele masive.

Tycho a mai construit
și o fabrică de hârtie şi o tiparniţă

pentru a-şi publica lucrările,

şi un laborator pentru studiul alchimiei.

Cum nici un castel n-ar fi complet

fără distracţii,

Tycho a angajat un pitic clarvăzător

pe nume Jep, ca bufon.

Tycho a trăit pe insula sa,

studiind şi petrecând aproape 20 de ani.

Odată cu schimbarea regelui,
căzând în dizgraţie,

a acceptat invitaţia Sfântului Împărat Roman

de a deveni astronomul oficial imperial,
în Praga.

Acolo a întâlnit un alt astronom faimos,
Johannes Kepler,

care i-a devenit asistent.

În timp ce munca lui Kepler îl interesa,

Tycho îşi apăra descoperirile,

iar cei doi intrau adesea
în dispute înfocate.

În 1601 Tycho,
invitat la un banchet pretenţios,

a băut cam mult,

dar era prea politicos
ca să se ducă la toaletă,

şi s-a decis să reziste.

A fost o idee proastă,

întrucât a făcut o infecţie a vezicii urinare

şi a murit câteva zile mai târziu.

La 400 de ani după moartea sa,

Tycho încă mai avea surprize în mânecă.

În 2010,
când corpul i-a fost exhumat şi studiat,

legendarul nas din aur şi argint

a fost de negăsit,

iar indiciile chimice sugerau

că purta o proteză mai puţin preţioasă.

Mustaţa sa conţinea

un nivel toxic ridicat de mercur.

Oare de la vreun medicament folosit
pentru infecţia vezicală?

Vreun reziduu
de la experimentele sale de alchimie?

Sau colaboratorul său certăreţ,
Johannes Kepler,

l-a otrăvit ca să-i fure descoperirile?

Nu vom şti niciodată,

dar data viitoare când vă gândiţi la cercetători

nu presupuneţi că au vieţi plictisitoare.

O poveste fascinantă
ar putea fi chiar în faţa ochilor.