Indicii ale timpurilor preistorice, descoperite la peştele orb de peşteră

TED Fellow Prosanta Chakrabarty explorează părţi ascunse ale lumii în căutarea unei noi specii de peşti care trăiesc în peşteri. Aceste creaturi subterane au dezvoltat adaptări fascinante şi furnizează informaţii biologice importante despre orbire, dar şi indicii geologice despre modul în care s-au separat continentele cu milioane de ani în urmă. Exploraţi timpurile preistorice în acest scurt talk.

Ihtiologia,

studiul peştilor.

Pare o lume mare, plictisitoare,

dar de fapt e chiar captivantă,

pentru că ihtiologia este singura „ologie”

cu „YOLO” în denumire.

(Râsete)

Acum, copiii populari din public,

voi deja ştiţi, YOLO e acronimul pentru
„You Only Live Once”

şi pentru că avem o sigură viaţă,

eu o voi petrece făcând
ce am visat mereu să fac:

să văd minunile ascunse ale lumii
şi să descopăr specii noi.

Şi asta am ocazia să fac.

În ultimii ani, m-am concentrat
pe peşteri pentru a descoperi noi specii.

Şi se pare că sunt multe specii noi
de peşti de peşteră acolo.

Trebuie doar să ştii unde să cauți

şi poate să fii mai degrabă subţirel.

(Râsete)

Acum, peştii de peşteră îmi spun multe
despre biologie şi geologie.

Îmi pot spune cum masele de scoarţă
terestră s-au schimbat şi deplasat,

fiind prinși în aceste mici peşteri,

şi îmi pot spune despre evoluţia văzului,
prin faptul că sunt orbi.

Peştii au ochi care în principal
sunt la fel ca ai noştri.

Toate vertebratele au, şi de fiecare dată
când o specie de peşti începe adaptarea

la acest mediu întunecat,
rece, de peşteră,

după multe, multe generaţii,
ei îşi pierd ochii şi văzul

până când devin un peşte de peşteră
fără ochi, ca acesta de aici.

Fiecare specie de peşti de peşteră
a evoluat într-un mod puţin diferit,

şi fiecare are o poveste geologică
şi biologică unică de spus,

şi de aceea este atât de captivant
când descoperim specii noi.

Aceasta este o nouă specie
pe care am descris-o, din sudul Indianei.

Am numit-o Amblyopsis hoosieri,
peştele de peşteră Hoosier.

(Râsete)

Rudele cele mai apropiate
sunt peştii de peşteră din Kentucky,

în sistemul Peşterii Mamut.

Şi au început să se diferenţieze
când râul Ohio i-a separat

cu milioane de ani în urmă.

Şi în acest timp ei au dezvoltat
aceste diferenţe subtile

în arhitectura genetică
care stă la baza orbirii lor.

Există o genă numită rodopsină
care este foarte importantă pentru văz.

Noi o avem, şi aceste specii o au şi ele,

doar că o specie a pierdut
toate funcţiile genei respective,

iar cealaltă le păstrează.

Aşa că asta stabileşte
acest frumos experiment natural

în care putem observa genele
de la baza capacităţii de a vedea,

şi rădăcinile modului
prin care putem vedea.

Dar genele acestor peşti de peşteră

ne mai pot spune
despre timpul geologic preistoric,

poate la fel de mult
ca această specie de aici.

Aceasta e o nouă specie
din Madagascar pe care am descris-o

și pe care am numit-o
Typhleotris mararybe.

Înseamnă „marea boală” în malgaşă,
de la cât de tare ne-am îmbolnăvit

încercând să găsim
aceste specimene.

Credeţi sau nu,

înotatul în aceste doline
pline de chestii moarte

şi peşteri pline
cu excremente de liliac

nu e cel mai elegant lucru
pe care-l poţi face în viaţă,

dar YOLO.

(Râsete)

Iubesc această specie, în ciuda faptului
că a încercat să ne ucidă

şi asta pentru că,
pentru această specie din Madagascar,

rudele cele mai apropiate
sunt la o distanţă de 6000 de km,

în Australia.

Nu există nicio posibilitate
ca un peşte de apă dulce, de 7 cm

să poată traversa Oceanul Indian,

aşa că am descoperit,
comparând ADN-ul acestor specii,

că ele au fost separate
mai mult de 100 de milioane de ani,

sau la momentul în care continentele
sudice au fost pentru ultima oară lipite.

Așadar, aceste specii
nu s-au deplasat deloc.

Continentele le-au mutat.

Aşa că ne-au oferit, prin ADN-ul lor,

acest model precis
şi metoda de măsurare

a datării şi secvenţierii
acestor evenimente geologice antice.

Specia de aici este atât de nouă

încât nici nu am voie
să vă spun cum se numeşte,

dar vă pot spune
că e o nouă specie din Mexic

şi că probabil este deja dispărută.

Probabil a dispărut pentru că singurul
sistem de peşteri unde a existat

a fost distrus când s-a construit
un baraj în apropiere.

Din nefericire pentru peştii de peşteră,

habitatul lor freatic

e și principală noastră sursă
de apă potabilă.

Încă nu cunoaştem rudele
cele mai apropiate ale acestei specii.

Nu pare să mai existe ceva în Mexic,

aşa că poate e ceva în Cuba,

sau Florida, sau India.

Dar oricare ar fi varianta, ne-ar putea
spune ceva nou despre geologia

Caraibelor, sau biologia
unei mai bune diagnosticări

a anumitor tipuri de orbire.

Dar eu sper că vom descoperi
această specie înainte să dispară şi ea.

Şi îmi voi petrece întreaga-mi viaţă

ca ihtiolog ce încearcă
să descopere şi să salveze

aceşti mici peşti de peşteră orbi

care ne pot spune atât de multe
despre geologia planetei

şi biologia modului în care vedem.

Mulţumesc.

(Aplauze)