Smartphone-urile voastre sunt o problemă de drepturi civile

Smartphone-ul pe care-l folosiți reflectă mai mult decât simple preferințe personale ... ar putea determina cât de ușor puteți fi interceptați. Christopher Soghoian, expert în protecția datelor și membru TED, detaliază discrepanța flagrantă dintre criptarea folosită pe dispozitivele Apple și cea de pe Android și ne îndeamnă să fim atenți la decalajul digital tot mai mare în materie de securitate. „Dacă singurii oameni care se pot proteja de privirea insistentă a guvernului sunt cei bogați și puternici, atunci avem o problemă,” spune el. „Nu e doar o problemă de securitate cibernetică -- e o problemă de drepturi civile.”

În primăvara anului 2016,

un proces între Apple
și Biroul Federal de Investigații

a captat atenția lumii.

Apple a încorporat opțiuni de securitate
în telefoanele sale mobile

care să protejeze datele împotriva oricui,
cu excepția proprietarului.

Asta înseamnă că infractorii,
hackerii și chiar guvernele

nu le pot accesa.

Pentru clienții Apple,
asta e un lucru minunat,

însă guvernele nu sunt prea încântate.

Vedeți, Apple a luat decizia deliberată

de a elimina posibilitatea supravegherii.

Apple a încercat să facă supravegherea
cât se poate de dificilă

pentru guverne și oricare alți actori.

Există două sisteme de operare smartphone

pe piața mondială de smartphone:

iOS și Android.

iOS e făcut de Apple.
Android e făcut de Google.

Apple a investit mult timp și mulți bani

să se asigure că produsele sale
sunt cât mai sigure posibil.

Apple criptează implicit
toate datele stocate în iPhone,

iar SMS-urile trimise de un client Apple
unui alt client Apple

sunt criptate în mod implicit,

fără ca utilizatorul
să depună vreun efort.

Asta înseamnă că,

dacă poliția confiscă un iPhone
și acesta are o parolă,

le va fi foarte dificil
să obțină vreo informație din el,

dacă asta va fi totuși cu putință.

Pe de altă parte, siguranța Android-ului
nu e la fel de bună.

Telefoanele Android,
sau cel puțin majoritatea Androidelor

care au fost vândute clienților,

nu criptează în mod implicit
datele stocate pe telefon,

iar aplicația de mesagerie încorporată
în Android nu folosește criptare.

Așa că, dacă poliția confiscă
un telefon Android,

sunt șanse să poată obține
toate datele dorite

din acel dispozitiv.

Două smartphone-uri

de la două din cele mai mari
companii din lume:

una care protejează automat datele

și una care nu o face.

Apple e un vânzător de bunuri de lux.

Predomină capătul superior al pieței.

Ne așteptăm ca un producător
de bunuri de lux să aibă produse

care includ mai multe aplicații.

Dar nu toată lumea își permite un iPhone.

Aici predomină Android-ul:

în segmentul de mijloc
și cel de jos al pieței,

smartphone-uri pentru un miliard
și jumătate de oameni

care nu pot sau nu vor să cheltuiască

600 de dolari pe un telefon.

Dar poziția dominantă a Android-ului
a dus la ceea ce eu numesc

„decalajul securității digitale”.

Asta înseamnă că acum avem
o discrepanță tot mai mare

între politica de confidențialitate
și siguranță a celor bogați,

care își permit produse
ce le protejează datele în mod implicit,

și cea a săracilor,

ale căror aparate nu reușesc
să-i protejeze automat.

Gândiți-vă la clientul Apple obișnuit:

bancher, avocat, medic, politician.

Acum acești oameni au în buzunar
smartphone-uri

care le criptează
apelurile, mesajele,

toate datele din telefon,

fără ca ei să depună vreun efort
pentru a-și proteja informațiile.

Pe de altă parte, săracii
și cei mai vulnerabili din societate

folosesc aparate care îi lasă
total vulnerabili în fața supravegherii.

În S.U.A., unde locuiesc eu,

afro-americanii au șanse mai mari
să fie priviți cu suspiciune

sau să fie luați în vizor

și să fie supravegheați de stat.

Dar e probabil și ca afro-americanii

să folosească telefoane Android
care nu fac absolut nimic

să-i protejeze împotriva supravegherii.

Asta e o problemă.

Trebuie să ne amintim
că supravegherea e un instrument.

E un instrument folosit de cei la putere

împotriva celor care nu au nicio putere.

Cred că e minunat

că aceste companii precum Apple
fac criptarea mai ușoară,

dar dacă singurii care se pot proteja

de privirea indiscretă a guvernului

sunt doar cei bogați și puternici,

atunci asta e o problemă.

Nu e doar o problemă de confidențialitate
sau securitate cibernetică.

E o problemă de drepturi civile.

Lipsa securității implicite la Android

nu e o problemă doar pentru utilizatorii
săraci și vulnerabili

care depind de astfel de telefoane.

E, de fapt, o problemă
pentru democrația noastră.

Am să explic ce vreau să spun.

Mișcările sociale moderne
depind de tehnologie --

de la Viețile negrilor contează,
la Primăvara Arabă, la Ocupați Wall Street.

Organizatorii și membrii
acestor mișcări

comunică și coordonează
tot mai mult cu smartphone-uri.

Așa că guvernele care se simt
amenințate de aceste mișcări

îi vor viza și pe organizatorii lor,
și pe telefoanele acestora.

E foarte posibil

ca un viitor Martin Luther King
sau Mandela sau Ghandi

să aibă un iPhone și să fie protejat
împotriva supravegherii guvernamentale.

Însă sunt șanse

ca ei să aibă în buzunar
un Android ieftin de 20$.

Și dacă nu facem nimic în legătură cu
decalajul de securitate digitală,

dacă nu ne asigurăm că oricine
din societatea noastră

are aceleași beneficii ale criptării

și se poate proteja în egală măsură
de supravegherea statului,

nu doar cei săraci și vulnerabili
vor fi expuși supravegherii,

dar mișcările viitoare
pentru drepturi civile vor fi distruse

înainte să-și atingă întreg potențialul.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)

Helen Walters: Chris, îți mulțumesc.

Am o întrebare pentru tine.

Recent am văzut în presă

că Mark Zuckerberg de la Facebook
își acoperă camera video

și face ceva cu microfonul încorporat.

Am vrut să-ți pun o întrebare personală:

Și tu faci asta?

Și în numele celor prezenți,
în special al meu:

Ar trebui să facem asta?

Ar trebui să acoperim lucrurile astea?

Christopher Soghoian: Să pui un sticker
-- eu prefer plasturii,

pentru că-i poți dezlipi
și lipi înapoi

oricând vrei să telefonezi cuiva
sau să suni pe Skype.

Să pui un sticker pe camera web

e, probabil, cel mai bun lucru
pentru intimitatea voastră

și care face toți banii.

Cu siguranță există software malware
(denumit și „rău intenţionat”)

care poate prelua controlul
camerei web,

chiar și fără să se aprindă luminița.

E folosit de infractori.
E folosit de hărțuitori.

Cu 19.99$ puteți cumpăra online
software-ul „spionează-ți fosta iubită”.

E chiar înspăimântător.

Și, bineînțeles, e folosit de guverne.

Evident, are și o componentă
de violență sexuală,

adică acest tip de supraveghere
poate fi folosit cel mai eficient

împotriva femeilor și a altor oameni
care pot fi stigmatizați în societate.

Chiar dacă credeți
că nu aveți nimic de ascuns,

dacă în viața voastră
aveți copii, adolescenți,

asigurați-vă că lipiți un sticker
pe camera web să-i protejați.

HW: Uau! Mulțumesc mult.
CS: Mulțumesc.

HW: Mulțumesc, Chris.

(Aplauze)