Structura familială a elefanților - Caitlin O'Connell-Rodwell

Urmăriți lecția integrală la: http://ed.ted.com/lessons/the-family-structure-of-elephants-caitlin-o-connell-rodwell
Biologul Caitlin O'Connell-Rodwell a tras o concluzie majoră în urma ultimilor ei douăzeci de ani de studiu al elefanților: sunt exact ca noi. În acest discurs TEDYouth, O'Connell-Rodwell detaliază munca ei de observare a acestor animale incredibile, sociale, examinând diverse exemplare deosebite (și foarte familiare) care se joacă, leagă relații și se ceartă în familii extinse foarte strânse, care seamănă surprinzător de mult cu ale noastre.

Dacă ar fi să fac rezumatul
celor 20 de ani ai mei de cercetare

în domeniul elefanților

într-o singură propoziție,

cum ar suna?

Ce v-aș putea spune?

Aș spune că elefanții sunt exact ca noi.

Ce vreau să spun?

Ia destulă răbdare

să fii pe teren,

să încerci să deslușești tipare

pentru aceste animale lente și inteligente.

Dar în timp, devine evident
că ni se aseamănă foarte mult.

Și vă întrebați cum pot să spun așa ceva.

Uite, au urechi imense,

au nasuri foarte lungi.

Cum adică sunt ca noi?

Ei bine, familiile lor sunt similare
cu ale noastre.

Iar familia este foarte importantă
pentru elefanți.

Cresc în familii foarte strânse

și au familii extinse.

E exact ca la reuniunile noastre de familie,

unde se adună toate mătușile

să plănuiască toată mâncarea
pe care vor s-o aducă

și toți băieții se întreabă:

"Urmează să ne jucăm jocuri video?

Ne vom hârjoni?"

E foarte asemănător,

e veselie, sunt urlete, țipete,
e chiar uluitor.

Și imediat ce ai o reuniune de familie,

ca o nuntă sau orice altceva,

când apar instantaneu regulile familiei

și toți indivizii de rang mai mic din scenă,

pe care-i vedeți în scena aceasta
cu săgețile-n spate,

își cunosc deja locul:

vor bea din colțul cel mai murdar al oalei,

pentru că întreaga familie e aici
și nu putem bea apa cea mai bună,

care e rezervată rudelor de rang înalt.

Ce mai e similar

e faptul că sunt bătrâni în grup

pe care toată lumea îi respectă.

Priviți figura matriarhală,

priviți cum cealaltă femelă
se întinde spre ea

și face ceea ce numim
mișcarea 'trompa la gură',

prin care își pune trompa în gură,

în semn de respect,

ca și cum ar da noroc,

dar e și un fel de salut.

Salutul acesta se învață
din fragedă pruncie.

Ritualurile și relaționarea
în cadrul familiei

înlesnesc activitățile coordonate.

Iată o femelă tânără
al cărei pui a căzut în albie

și nu știe ce să facă și se panichează.

Femela mai în vârstă, adică matroana,

spune 'Nu-i nimic' și scoate copilul.

Nu se aplică multor familii,

pentru că nu se pot coordona prea bine,

femelele tinere nu știu ce să facă,

dar cele mai vârstnice se lasă jos,

îngenunchează împreună și ridică copilul.

O altă situație asemănătoare

este majoratul adolescenților,

masculilor pe la 12 - 15 ani.

Elefantul cel mai mare din această fotografie

este un elefant care urmează
să-și părăsească familia.

Crește prea mare, devine puțin impertinent,

femelele adulte s-au săturat de el,

dar și el este independent

și vrea să iasă și să se joace cu băieții.

Deci este o societate exclusiv masculină

și foarte ritualică.

Greg este masculul dominant,

se vede în centru.

Are o poteră imensă, iar adepții îl respectă.

Și e foarte interesant cum liderii buni,

indivizii dominanți,

știu să schimbe recompensa cu pedeapsa.

Individul acesta e un maestru

și mai sunt câțiva bătăuși

care vor să-și creeze propria ceată,

dar nu pot pentru că sunt prea agresivi.

Când șeful nu e prin preajmă,

încearcă să-i convingă pe subalterni
să se alăture turmei lor

și chiar devin mai puțin agresivi.

E foarte interesant să vezi rolul politicii

în aceste societăți masculine și feminine.

Să ne întoarcem la doamne.

Într-un grup familial există o mamă,

poate chiar și o bunică,

fiicele și toate progeniturile lor,

toți puii masculi și femele.

Interesante aici

sunt diferențele de personalitate.

Fiecare matroană are trăsături diferite.

Aceste două individe sunt puțin curioase,

sunt nesigure,

pe când acestea două sunt foarte agresive.

'Mai întâi atacăm, apoi evaluăm.'

Dar există și matroane care zic

'Nici gând! Mai întâi fug,

apoi evaluezce se întâmplă
când ajung în tufiș

și sunt în siguranță.'

Dar cea mai înțeleaptă matroană,

cu cele mai mari șanse de izbândă

conform tuturor studiilor,

e cea care evaluează pericolul

și decide dacă merită să fugă

sau să nu dea importanță unui pericol.

E important pentru elefanți să fie sociali

și evident, de la bun început,

ca și în dezvoltarea din copilăria timpurie,

socializarea e foarte importantă.

Baia, masa și joaca împreună,

adăpostirile dure, toate sunt importante

pentru dezvoltarea socială.

Și cine n-a încercat vreodată
să-și întreacă fratele

spre vârful cozii la gaura de apă?

Aceste relații care încep timpuriu

sunt prietenii pe viață.

Aceste femele vor locui împreună toată viața.

Dacă sunt femele și masculi,
se pot cunoaște de-o viață,

dar trebuie să dezvolte legături de timpuriu.

Acestea sunt relațiile
care te vor salva mai târziu.

Vă voi arăta o scenetă din curtea școlii.

Dacă vă concentrați asupra acțiunii,

observați bătăușul,

care trage de trompa acestui pui

și diplomatul,

care se întinde și zice:

'Nu! Oprește-te!'

Și apoi mai avem, evident, spectatorul.

Cum se face că avem aceste trei personalități

în cadrul familiei?

E fascinant să credem că elefanții

chiar sunt ca noi.

Am devenit curioasă

și mi-am zis: 'Ce-ar fi să măsor

diferențele de personalitate
dintre puiul unei femele dominante

și al unei femele de grad mai scăzut

să văd ce se întâmplă în dezvoltarea lor?'

Și am început să fac asta.

Vedeți băiețelul acesta cu urechile extinse

atacând.

Observați diferența dintre acel individ

și cel care ezită,

vrea s-o atingă pe mama

și nu știe sigur ce se întâmplă.

Dar celălalt atacă plin de încredere.

Am început să măsurăm cât de departe

se abate un pui de mamă,

cât de des îi atinge pe alții,

cât de des inițiază joaca,

apoi ne-am uitat la gradul de dominanță
al femelelor, mamelor.

Am aflat astfel că puii dominanți

socializează mai mult
decât cei de grad mai scăzut.

Se pare

nu că puii de grad scăzut
nu vor să se joace,

ci că nu sunt lăsați să interacționeze

cu puii de rang mai mare.

Sunt îndepărtați de femelele dominante.

Acesta ar fi dezavantajul faptului

că ne asemănăm așa mult cu elefanții

și că ei se aseamănă cu noi

și la bine și la greu

și văd situațiile acestea și la oameni

și cred c-ar trebui să învățăm din asta.

O ultimă descoperire

este că masculii sunt cei care își asumă riscuri,

sunt mai independenți,

au șanse mai mari să petreacă
mai mult timp departe de mamă.

E foarte adevărat și în societăți umane

și în cazul altor animale sociale.

Sper că v-am convins

că avem vieți asemănătoare cu elefanții,

că elefanții au personalități individuale și stabile,

pe care le-am evaluat pe parcursul multor ani.

Bătăușul tinde să fie bătăuș în orice situație,

mai puțin atunci când are loc o tulburare socială

și se decide că-i mai bine să fie mai delicat

sau nu va câștiga susținere deloc.

Mai sunt și giganții gentili

care vor fi mereu gentili.

Masculii tineri au nevoie mare
de îndrumarea bătrânilor,

iar giganții gentili sunt pricepuți la asta,

cerândule-o cu stăruință.

Părăsirea familiei e dificilă pentru masculi,

dar supraviețuiesc și își dau seama
cu cine trebuie să se adune.

La final, aș vrea să spun că

din moment ce ni se aseamănă atât de mult

și au personalitățile acestea,

sper că atunci când îi veți vedea la TV,

sau dacă aveți norocul de a-i vedea în sălbăticie,

să vă gândiți la ei

ca la niște indivizi care merită atenție

și protecție.

Vă mulțumesc.