La naiba cu cancerul - Yael Cohen - TEDxVancouver

Yael Cohen conduce o fundaţie caritabilă pe care a înfiinţat-o în 2009 când mama sa a fost diagnosticată cu cancer. Uimită să afle că peste 90% dintre cancere sunt vindecabile în prima fază, Cohen şi-a dat seama că detecţia timpurie este singurul leac acum şi că ar trebui să căutăm cancerul, nu doar să aşteptăm să fim diagnosticaţi. Publicul ţintă al fundaţiei ei este Generaţia Y, în efortul de a-i antrena într-un dialog important privind detecţia timpurie; printr-un apel clar la acţiune, la implicare şi educarea părinţilor. Mişcarea ţinteşte la crearea unei generaţii care aduce la final diagnosticarea cancerelor după ce au ajuns în stadiu final.

Voi începe cu --

Dacă sunt copii prezenți,

poate veți dori să îi scoateţi din sală acum.

Numele meu este Yael Cohen

și sunt fondatoarea „La naiba cu cancerul!”

Este o mișcare care stimulează Generația Y

să se implice cu părinții în diagnosticarea timpurie.

Sunt sigură că mulți știți

că societatea noastră are o problemă serioasă.

Este ceva ce ne afectează pe noi toți,

și nu discriminează în funcție de vârstă, rasă, sex

sau apartenență politică.

Și ucide milioane în fiecare an.

În 2008, 12 milioane de oameni au fost diagnosticați,

cinci milioane dintre aceștia au supraviețuit,

iar pentru șapte milioane a fost fatal.

Îl cunoaștem pe ucigaș. Este apatia.

De fapt, putem spune ca am vindecat cancerul.

90% dintre cancere sunt tratabile dacă sunt detectate în prima fază.

chiar 95% în unele cazuri.

E o rată de eficiență remarcabilă, chiar și pentru cele mai bune tratamente,

și suntem mai aproape de găsirea unui leac ca niciodată. Mulțumesc.

Dacă ar fi vorba de banala răceală, am considera-o vindecată.

Nu înseamnă că cercetarea nu e importantă sau necesară,

fără ea nu am fi atins 90%.

Spun doar că diagnosticul timpuriu e cel mai bun tratament pe care îl avem acum.

Problema este apatia.

Cercetarea imediată vizează mai degrabă găsirea unui leac pentru apatie, decât pentru cancer.

Cu toții știm că trebuie să căutăm să diagnosticăm cancerul, dar nu o facem.

Scopul nostru, al tuturor, e să nu ne mai complacem,

favorizând acţiunea atât de necesară.

Dacă 90% dintre cancere sunt tratabile în faza unu,

de ce sunt totuşi 50% fatale?

Nu mai putem da vina doar pe cancer.

Trebuie să privim în oglindă şi să ne dăm seama că,

în indiferenţa noastră, ajutăm fiara.

Povestea mea nu este nici pe departe unică,

dar sunt în poziţia unică să vorbesc despre asta

pentru că mi-am depăşit indolenţa culturală pentru mama mea.

Când mama a avut rezultate anormale la mamografie,

am devenit o femeie posedată.

Am citit fiecare carte, blog şi articol pe care am pus mâna.

Iar după diagnosticul oficial, după un scurt moment de suferinţă,

am revenit la cercetare şi la pregătirile necesare pentru tratament.

Pentru prima dată în viaţă, mi-am văzut mama ca muritoare

şi l-am văzut pe tata plângând.

De asta avem nevoie pentru a acționa
în era noastră apatică?

Am pus bazele "La naiba cu cancerul" pentru că era ceva ce puteam face.

Suntem generaţia satisfacţiei imediate şi a suspiciunii ironice.

Dacă nu o putem face noi sau nu o putem vedea făcută,

suntem presaţi să credem.

Nu sunt cercetător aşa că nu pot contribui ştiinţific,

şi nu pot strânge miliarde de dolari pentru găsirea unui tratament.

Dar pot învăţa oamenii cum să vindece 90% dintre cancere.

Detectaţi-le în stadiul unu.

Dacă pot face tratarea cancerului activă, mai degrabă decât pasivă,

am putea avea o şansă.

Pentru mine e o veste minunată, readuce puterea în mâinile noastre,

şi ne dă un apel către acţiunea către care se îndreptă generaţia noastră.

Nu ştiu dacă a fost un răspuns emoţional

sau nevoia mea de control într-o situaţie fără ieşire,

dar ceva m-a determinat să acţionez.

Şi cum mă zbăteam să fac campanii care să-i scoată pe oameni din starea de complacere,

a trebuit să întreb, cum de mi-am învins apatia?

Ce funcţionează?

Cred că există trei motive principale pentru care

oamenii aleg să îşi învingă indiferenţa.

Într-o ordine arbitrară:

Primul motiv pentru care oamenii aleg să acţioneze este ego-ul.

Noi, ca fiecare copil înaintea noastră, credem că ştim mai multe decât părinţii noştri.

Dar pentru prima dată în istorie poate chiar ştim.

Şi asta datorită creşterii exponenţiale

a tehnologiei şi a educaţiei

şi a partajării informaţiei pe care am primit-o de-a lungul vieţii.

Nu îi pot spune mamei că a avut loc un cutremur acum 6 secunde şi că am aflat de pe Twitter,

ştire pentru care va trebui să aştepte jurnalul de la ora 6.

Simțul nostru fără precedent pentru cunoștințe

se traduce într-un simț de responsabilitate.

Responsabilitatea de a învăța mai multe despre lucrurile care contează,

ba chiar mai mult, să îi învățăm pe alții.

Ne învățăm părinții mai mult decât a făcut-o oricare generație.

Fie că e vorba de acizii grași trans, sau TIVo, sau că jeanșii strâmți nu avantajeză pe oricine,

de ce să nu-i învățăm ceva ce le poate salva viața?

Pentru a ne învinge apatia trebuie să valorificămă acest simț de răspundere,

să-l dinamizăm într-o schimbare pozitivă,

învățându-i pe părinții noștri.

Alt motiv pentru care alegem să acționăm este marketingul.

Nu este atât de corporatist și capitalist precum sună.

Cred că până și Marx ar fi de acord cu asta.

Și asta pentru că marketingul este un instrument neprețuit

în a-i face pe oameni să acționeze.

Marketingul de succes acționează exact acolo unde gândim,

acționăm și alegem să trăim,

și îi face pe oameni să înțeleagă ce este potrivit pentru ei și de ce.

Folosind un limbaj interactiv și neortodox

în campaniile noastre, ne-a permis să accesăm

o audiență care devine

din ce în ce mai indiferentă la zgomotul media

care îi înconjoară zi de zi,

în mod special în spațiul non-profit.

Suntem atât de obosiți, cu atâtea campanii, despre cancer, SIDA, sărăcie,

și atâtea altele care se luptă pentru atenția noastră.

Ce răzbate prin atâta zarvă?

Campanii pline de înțeles ce rezonează

și care fac detecția timpurie ceva personal.

Ce altceva ar detemina o societatea apatică să treacă la acțiune?

Un alt motiv pentru care alegem să acționăm este pentru că ceva ne face să râdem.

Suna simplu și chiar este așa.

Dacă putem să râdem de ceva, putem vorbi despre acel lucru confortabil,

acesta fiind primul pas în a acționa.

Umorul e foarte important pentru mine personal,

acesta fiind motivul pentru care campania noastră folosește umorul pentru a angaja.

Râsul e cel mai bun medicament al familiei mele.

E legătura noastră, dragostea noastră și terapia.

Iar cât a durat tratamentul mamei mele nu a lipsit.

Hohote de râs molipsitoare izbucneau mereu.

Dincolo de afecțiunea mea personală pentru umor,

el e foarte eficient să-i facă pe oameni să vorbească.

O glumă de la birou e c-am fost învățați să nu vorbim

despre funcțiile corpului nostru și să nu înjurăm.

La naiba cu asta, le vom face pe amândouă.

Pentru că cele mai multe semnale timpurii ale cancerului

sunt aparent benigne și foarte jenante.

Dacă nu poți râde de asta, probabil nu vei vorbi despre asta.

Sunt sigură că cei mai mulți nu veți vorbi cu prietenii despre scurgerile de gaze

sau despre incapacitatea de a urina,

dar mulți veți împărtăși că Snooki crede că GTL este grozav,

deși n-ar trebui,

Sau cum cupa sutienului a ajuns de la C la D şi nu este neapărat un lucru bun.

Sau că penisul ar trebui să crească dar testiculele nu.

Când ți-ai pierdut simțul umorului, chiar ai pierdut totul.

Ca să ne depășim automulțumirea, trebuie să fim interesați

și angajați, lucruri cu care umorul ne ajută.

Ca să interacționăm cu cancerul la un alt nivel.

Detecția timpurie nu necesită cine știe ce știință.

Trebuie să-ți cunoşti istoricul familial, factorii de risc,

precum și primele semne de cancer.

Apoi, să știi ce să vorbești cu doctorul tău,

și să ceri testul specific pentru diagnosticarea cancerului.

Dar știind ca 90% dintre cancere sunt vindecabile în faza unu --

Ce veți face când veți pleca de aici?

Vom încerca să stopăm diagosticarea mult prea târzie a cancerului.

La fel cum ne-am schimbăm felul în care gândim despre

condusul mașinii după ce am băut, fumatul și încălzirea globală.

Vom schimba modul în care gândim despre cancer.

Din așteptare și rugăciuni pentru vindecare, vom schimba

în căutarea activă și detectarea când e cel mai probabil să fie vindecat.

Dacă nu veți schimba nimic în prevenirea cancerului

dar vă amintiți că 90%

din cancere sunt vindecabile în prima fază:

La naiba, ăsta-i leacul nostru.

(Aplauze)