Acţiuni şocante pentru criminalizarea protestelor nonviolente

În 2002, jurnalistul de investigație și TED Fellow Will Potter a decis să ia o pauză de la ritmul său obișnuit, scriind despre împuşcături şi crime pentru Chicago Tribune. A început să ajute un grup local de campanie împotriva testelor pe animale: „M-am gândit că ar fi un mod sigur de a face ceva pozitiv", spune el. În schimb, a fost arestat și astfel a început călătoria sa, încă în desfășurare, într-o lume în care protestul pașnic e catalogat drept terorism.

La mai puţin de un an după 11 septembrie,

eram la Chicago Tribune

scriind despre împuşcături şi crime,

şi de asta mă simţeam trist şi deprimat.

Făcusem ceva activism în liceu

aşa că m-am hotărât să ajut un grup local

să bată la uşi împotriva
testelor pe animale.

M-am gândit că ar fi un mod sigur
de a face ceva pozitiv,

dar sigur că am cel mai mare ghinion

şi suntem toţi arestaţi.

Sunt fotografiat neclar de poliţie

ţinând manifeste, ca probă.

Acuzaţiile au fost respinse,

dar câteva luni mai târziu,
doi agenţi FBI bat la uşă,

spunându-mi că dacă nu-i ajut
spionând grupurile protestatare,

mă vor pune pe lista teroriştilor interni.

Mi-ar plăcea să vă spun că nu am clipit,

dar eram îngrozit,

iar după ce mi-am mai revenit,

mă obseda gândul să aflu
cum de s-a ajuns aici,

cum drepturile animalelor şi ecologiştii

care n-au rănit niciodată pe nimeni

puteau să devină cap de listă la FBI

pentru terorism intern.

După câţiva ani am fost chemat
să depun mărturie

în faţa Congresului
despre reportajele mele,

şi am spus legiuitorilor
că în timp ce toţi discută

despre un mediu nepoluat,
unii îşi riscă vieţile

să apere pădurile
şi să oprească conductele de petrol.

Ei fac ziduri umane

între harponieri şi balene.

Sunt oameni obişnuiţi,

ca aceşti protestatari din Italia

care au sărit spontan
garduri de sârmă ghimpată

ca să salveze câini Beagle
de la teste pe animale.

Aceste mişcări
au fost incredibil de eficace

şi de populare,

încât în 1985, oponenţii lor
au inventat un cuvânt nou:

eco-terorism,

ca să schimbe percepţia publicului.

Pur şi simplu l-au scornit.

Aceste companii au susţinut legi noi

ca Animal Enterprise Terrorism Act,

care transformă activismul în terorism

dacă generează scăderea profiturilor.

Mulţi nici n-au auzit de această lege,

inclusiv membrii ai Congresului.

Erau mai puţin de 1% în sală
când s-a votat.

Restul erau la o inaugurare memorială.

Îl elogiau pe dr. King,

în timp ce activismul său
a fost etichetat drept terorism

dacă ar fi fost în numele animalelor
sau al mediului.

Suporterii spun că e nevoie
de asemenea legi

pentru extremişti:

vandali, incendiatori, radicali.

Dar chiar acum, companii ca TransCanada

instruiesc poliţia în prezentări
ca aceasta

despre cum să intenteze
procese pentru terorism

protestatarilor nonviolenţi.

Dosarele de instruire ale FBI-ului
privind eco-terorismul

nu sunt despre violenţă,

ci despre relaţii publice.

Azi, în multe ţări corporaţii
iniţiază legi noi

care fac ilegală fotografierea

cruzimii faţă de animale în fermele lor.

Ultima a fost în Idaho
acum două săptămâni,

şi azi am intentat proces
pentru neconstituţionalitatea legii,

ce ameninţă jurnalismul.

Primele acuzaţii ag-gag,

cum sunt cunoscute,

au fost împotriva unei tinere, Amy Meyer,

care văzuse o vacă bolnavă

mutată cu buldozerul, înafara abatorului

în timp ce se afla pe stradă.

Amy a făcut ce ar fi făcut oricine:

a filmat.

Când am aflat povestea ei,
am scris despre ea,

şi în 24 de ore, crease o asemenea vâlvă,

încât procurorii au renunţat la acuzaţii.

Dar se pare că până şi expunerea
situaţiilor similare

e o ameninţare.

Prin Freedom of Information Act,

am aflat că secţia anti-tero

îmi monitoriza articolele

şi prezentările precum aceasta.

Au inclus şi un mic articol
din cartea mea.

L-au descris drept
„bine scris şi convingător”.

(Aplauze)

Prefaţă pentru viitoarea mea carte, nu?

Scopul acestor acţiuni
e să ne facă să ne temem,

dar ca jurnalist, am încredere neclintită

în puterea educaţiei.

Cea mai bună armă
a noastră e lumina zilei.

Dostoievski scria
că întreaga treabă a unui om

e să demonstreze
că e om şi nu o clapă de pian.

Pe parcursul istoriei

cei de la putere au folosit teama

ca să suprime adevărul
și să reducă dizidenţii la tăcere.

E timpul să schimbăm nota.

Vă mulţumesc.

(Aplauze)