E-mailul e confidențial? Mai gândește-te!

Să trimiți un e-mail e ca și cum ai trimite o vedere, spune omul de știință Andy Yen într-un discurs ce te pune pe gânduri. Poate fi citit de oricine. Totuși, se poate cripta, există tehnologia care protejează intimitatea comunicării prin e-mail. Doar că, până acum, criptarea era un procedeu greoi, iar folosirea ei, o bătaie de cap. Prezentând programului pentru e-mail creat împreună cu colegii de la CERN, Yen susține că procesul de criptare poate fi atât de simplu, încât să devină opțiune prestabilită, oferind tuturor adevărata confidențialitate a e-mailului.

În urmă cu 25 de ani,
cercetătorii de la CERN

au creat platforma World Wide Web.

De atunci, Internetul a modificat
felul în care comunicăm,

în care facem afaceri,
chiar stilul de viață.

Din mai multe puncte de vedere,

ideile care au dus la crearea Google,
Facebook, Twitter și a multor altora

au ajuns să ne transforme
profund viața,

aducându-ne multe beneficii,
precum o societate mai conectată.

Cu toate acestea, există și dezavantaje.

În prezent, o persoană obișnuită

are o mulțime
de detalii personale online,

la care adaugăm de fiecare dată
când postăm pe Facebook,

când dăm căutare pe Google,

și când trimitem un email.

Mulți dintre voi cred, probabil,

că într-un singur e-mail nu poate
fi nimic compromițător, nu-i așa?

Dar dacă se ia în considerare
toate e-mailurile dintr-un an,

sau poate chiar din toată viața,

însumat, pot spune multe.

Ne spune unde am fost,
pe cine am întâlnit

și, în multe feluri,
chiar și la ce ne-am gândit.

Cel mai înfricoșător este că informația
e înregistrată pentru totdeauna,

așa că informațiile despre noi pot
și vor trăi mai mult ca noi.

Între timp, am pierdut, în mare,
controlul asupra propriilor date,

la fel ca și asupra vieții private.

Așa că, în anul în care Internetul
împlinește 25 de ani,

e foarte important să facem o pauză

și să ne gândim la implicațiile
acestui fapt.

Trebuie să ne gândim foarte bine.

Da, ne-am pierdut intimitatea,

dar, de fapt, ceea ce am pierdut
este noțiunea de viață privată.

Dacă stăm să ne gândim,

majoritatea dintre noi ne putem aminti,
probabil, viața înainte de Internet,

dar acum există o nouă generație

care învață încă de la o vârstă fragedă
să posteze totul online,

iar această generație nu își va putea
aminti perioada când datele erau private.

Dacă vom continua așa, peste 20 de ani,

cuvântul „confidențialitate”
va avea cu totul alt înțeles

față de cel pe care îl are pentru noi.

Așa că e timpul să ne oprim
și să ne întrebăm:

se poate face ceva?

Eu cred că da.

Să ne uităm la una din cele mai răspândite
forme actuale de comunicare: e-mailul.

Înainte de inventarea e-mailului,
comunicam mai ales prin scrisori,

un procedeu destul de simplu.

Începeai prin a scrie mesajul
pe o foaie de hârtie,

apoi o puneai într-un plic sigilabil

și îl trimiteai

după ce lipeai un timbru
și scriai o adresă pe el.

Din păcate, în zilele noaste,
trimiterea unui e-mail

nu e totuna cu trimiterea unei scrisori.

Trimitem, de fapt, o vedere

în sensul că o poate vedea oricine,

din momentul în care părăsește
calculatorul până ajunge la destinatar

poate să o citească în întregime.

Soluția acestei probleme
e cunoscută de ceva vreme

și se încearcă implementarea ei.

Cea mai la îndemână soluție
este criptarea,

iar ideea este destul de simplă.

Mai întâi, criptezi conexiunea
dintre calculatorul tău

și serverul de e-mail.

Apoi criptezi datele
așa cum sunt pe server.

Dar există o problemă,

anume că serverele e-mailului
conțin și comenzile de criptare,

așa că acum avem un lacăt mare
cu o cheie pusă exact lângă el.

Pe lângă asta, oricare guvern

poate cere, în mod legal,

și poate obține accesul
la datele personale,

totul fără o înștiințare prealabilă.

Teoretic, soluția ar fi relativ de simplă:

Fiecare să aibă o cheie personală

și asigurarea faptului că serverul
nu conține această cheie.

Pare logic, nu?

Întrebarea următoare este:
de ce nu s-a implementat asta încă?

Dacă e să ne gândim,

modelul de business
pe care este construit Internetul,

nu e compatibil cu noțiunea
de confidențialitate.

Doar uitându-ne la câteva
dintre marile nume online,

vedem că publicitatea
joacă un rol uriaș.

Numai în acest an, s-au făcut
137 miliarde de dolari din publicitate

și pentru a-și optimiza reclamele,

companiile trebuie să știe
totul despre noi.

Trebuie să știe unde locuim,

ce vârstă avem, ce ne place și ce nu,

și tot ce se mai poate afla.

Și, dacă e să ne gândim,

cel mai ușor e să ia informația
invadându-ne intimitatea.

Prin urmare, aceste companii
nu ne vor da intimitate.

Dacă vrem să avem intimitate online,

trebuie să acționăm pentru binele nostru.

Timp de mulți ani,
când venea vorba de e-mail,

singura soluție era PGP-ul,

care era destul de complicat
și accesibil numai profesioniștilor.

În această diagramă e prezentat

procedeul de criptare
și decriptare a mesajelor.

Se înțelege că nu este pentru oricine

și asta e parte a problemei,

pentru că în noțiunea de comunicare,

prin definiție, este inclusă și persoana
cu care se comunică.

Așadar, chiar dacă PGP-ul
își îndeplinește rolul,

pentru cei care nu știu
să îl folosească

opțiunea de a comunica confidențial
pur și simplu nu există.

Și aceasta este o problemă
care trebuie rezolvată.

Așa că, pentru confidențialitate online,

singura metodă ar fi
să implicăm întreaga lume

și asta se poate face
doar ridicând bariera la intrare.

Cred că este provocarea majoră
din sânul comunității tehnologice.

Se impune să facem
confidențialitatea mai accesibilă.

Vara trecută, când a apărut
știrea despre Edward Snowden,

am vrut, împreună cu câțiva colegi,
să vedem dacă putem face asta.

În momentul acela lucram

la Centrul European
de Cercetare Nucleară,

la cel mai mare accelerator de particule,
care face coliziune între protoni.

Fiind cu toții cercetători,
am apelat la creativitate stiințifică

și am găsit un nume artistic
pentru proiectului nostru:

ProtonMail.
(Râsete)

Multe din inovațiile recente
au început prin garajele

sau subsolurile oamenilor.

Noi am fost
mai neconvenționali.

Am început în cantina CERN

care este grozavă fiindcă, uite,

ai la dispoziție câtă mâncare
și apă dorești. (Râsete)

Ba mai mult: în fiecare după-masă,

între orele 12 și 2, fără niciun ban,

în cantina CERN se adună
câteva mii de cercetători și ingineri.

Și tipii ăștia au răspuns
cam la toate întrebările.

În mediul acesta
am început să lucrăm.

În principiu, vrem să transformăm
e-mailul actual

în ceva de genul ăsta,

dar, mai important,

vrem să facem astfel încât
să nici nu-ți dai seama de asta.

Ca să reușim, ne trebuie
o combinație de tehnologie

și design.

Așadar, cum am putea reuși să facem asta?

Păi, ar fi o idee bună
să nu punem chei pe server.

În schimb, generăm chei de criptare
în calculatorul propriu

și nu doar o singură cheie,
ci o pereche:

o cheie RSA privată și una publică,

iar cheile acestea
sunt conectate matematic.

Așa că hai să vedem cum funcționează

când comunică mai mulți oameni.

Iată-i pe Bob si Alice,
care vor să comunice confidențial.

Problema principală e
cum să luăm mesajul lui Bob

și să i-l transmitem lui Alice
fără ca serverul să îl poată citi.

Așa că trebuie să criptăm mesajul

înainte de a părăsi
calculatorul lui Bob,

una din șmecherii fiind criptarea
folosind cheia publică a lui Alice.

Acum, datele criptate sunt trimise
prin server, lui Alice

și, întrucât mesajul a fost criptat
folosind cheia ei publică,

singura cheie care poate să-l decripteze
e o cheie privată a lui Alice

și se pare că Alice este singura
care deține această cheie.

Și așa ne-am atins țelul,

am trimis un mesaj de la Bob la Alice,

fără ca serverul să poată citi informația.

De fapt, ce v-am arătat aici este
o versiune mult simplificată.

În realitate, este mult mai complex.

Necesită un software care arată cam așa.

De fapt, principala problemă
a proiectării este:

Cum să implementăm
acest softwear atât de complex

astfel încât utilizatorul
să nu îl poată vedea.

Cred că ProtonMail este destul
de aproape de a reuși asta.

Hai să vedem cum funcționează în practică.

Din nou Bob și pe Alice

care vor să comunice în siguranță.

Pur și simplu creează conturi
pe ProtonMail,

proces destul de facil
care durează câteva minute,

iar toată criptarea și generare cheilor
se face automat,

în timp ce Bob își creează contul.

După crearea contului, trebuie
doar să apese „compune”

și poate să înceapă să scrie,
în același mod ca până atunci.

Introduce informația dorită

și tot ce trebuie să facă este
să apese „trimite”

și uite așa, fără să înțeleagă
procedeul de criptare

și fără să facă nimic diferit
față de scrierea unui email obișnuit,

Bob tocmai a trimis un mesaj criptat.

Ce avem aici este, totuși,
doar primul pas,

dar demonstrează că
datorită avansurilor tehnologice

confidențialitatea online nu trebuie
să fie complicată sau deranjantă.

Dacă trecem de la maximizarea profitului
la protecția datelor, ca prioritate,

putem să o facem chiar accesibilă.

Știu ca vă stă pe limbă întrebarea:

Protecția confidențialității e
un țel admirabil,

dar poate fi atins fără sumele imense
aduse de publicitate?

Eu cred că da,

fiindcă am ajuns într-un punct

în care oamenii de pretutindeni înțeleg
cât de importantă este confidențialitatea

și, când se ajunge la asta,
totul devine posibil.

La începutul anului,

ProtonMail avea atât de mulți utilizatori
încât am rămas fară resurse,

iar când s-a întamplat asta,
utilizatorii s-au mobilizat

donând jumătate
de milion de dolari.

E doar un exemplu a ce se poate întâmpla

când comunitatea se mobilizează
pentru un țel comun.

Și putem influența lumea.

Avem acum un sfert de milion
de abonați la ProtonMail.

Sunt din toată lumea,

ceea ce arată
că intimitatea online

nu-i doar o problemă
americană sau europeană,

ci una de interes și cu impact global.

E ceva ce trebuie urmărit
de acum încolo.

Deci, ce este de făcut
ca să rezolvăm această problemă?

În primul rând,

trebuie să promovăm
un model de Internet diferit,

unul care nu se bazează
doar pe publicitate,

pentru profit și dezvoltare.

De fapt, trebuie să creăm
un nou tip de Internet

care să aibă ca prioritate intimitatea
și controlul asupra datelor.

Dar și mai important,

trebuie să construim un Internet
unde confidențialitatea nu e doar opțiune,

ci este mai degrabă implicită.

Am făcut primul pas cu ProtonMail,

dar este doar un prim pas
dintr-o foarte lungă călătorie.

Vestea bună pe care v-o pot împărtăși azi

e că nu am pornit la drum singuri.

Mișcarea pentru intimitate
și libertate online

crește în anvergură,

iar acum există zeci de proiecte
prin toată lumea,

prin care oamenii colaborează
pentru a îmbunătăți intimitatea.

Aceste proiecte protejează
ce scriem și ce vorbim,

documentele salvate, căutările online,

navigările online și multe altele.

Aceste proiecte nu sunt susținute
de miliarde de dolari din reclame,

dar și-au găsit sprijinul în oameni,

în persoane ca mine și ca tine,
de pretutindeni.

Asta contează fiindcă, la urma urmei,

confidențialitatea depinde
de fiecare dintre noi

și trebuie protejată acum,
fiindcă datele noaste online

sunt mai mult decât un șir de zero și unu.

De fapt, sunt mult mai mult decât atât.

Reprezintă viața noastră,
poveștile noaste,

prietenii și familiile noastre

și, în multe privințe, chiar și
visele și aspirațiile noastre.

Acum trebuie să ne concentrăm
pe protecția dreptului nostru

de a împărți numai cu cei
cu care vrem să împărțim,

fiindca altfel nu putem avea
o societate liberă.

Așadar, este momentul
să spunem cu voce tare

că da, vrem să trăim într-o lume
a confidențialității online,

și că da, putem lucra împreună
să transformăm visul în realitate.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)