RSA Animate - Divizarea creierului

În această animaţie a RSA, reumitul psihiatru şi scriitor Iain McGilchrist explică cum "creierul nostru divizat" a alterat, în mod profund, comportamentul uman, cultura şi societatea.
Extras dintr-o prezentare susţinută de Iain McGilchrist ca parte a programului public de evenimente organizate de RSA. Întreaga prezentare poate fi vizualizată aici: http://www.youtube.com/watch?v=SbUHxC4wiWk

Vizitaţi şi pagina de Facebook a RSA: http://www.facebook.com/thersaorg

RSA Animate

Iain McGilchrist - Divizarea creierului şi crearea lumii occidentale

Divizarea creierului este un lucru despre care neuro-savanţilor nu le mai place să vorbească.

S-a bucurat de un fel de popularitate în anii 60 şi 70,

după prima operaţie deschisă pe creier,

şi a dus la un fel de popularizare

care s-a dovedit a fi falsă.

Nu este adevărat faptul că o parte a creierului este pur raţională

şi cealaltă pur emoţională -

ambele sunt la fel de implicate.

Nu este adevărat faptul că limbajul aparţine doar emisferei stângi,

întrucât prezintă aspecte importante în cea dreaptă.

Nu este adevărat faptul că vizualul se regăseşte doar în emisfera dreaptă,

întrucât o mare parte din acesta se regăseşte în cea stângă.

Astfel, într-un fel de desperare, oamenii au renunţat să mai vorbească despre asta.

Dar problema nu dispare,

deoarece acest organ, al cărei principal atribut este de a realiza legături

este divizat în mod profund,

se regăseşte în fiecare dintre noi,

şi a devenit şi mai divizat de-a lungul evoluţiei umane.

Raportul dintre creier şi volumul emisferelor s-a micşorat de-a lungul evoluţiei

şi intriga se complică în momentul în care realizezi faptul că una din principalele, chiar principala funcţie a acestui creier

este, de fapt, aceea de a bloca cealaltă emisferă.

Aşadar, ceva foarte important se petrece aici, legat de dorinţa de a separa lucrurile unele de celelalte.

Şi nu numai asta.. creierul este profund asimetric:

este mai lat în partea stângă în spate şi mai lat în partea dreaptă în faţă şi se proiectează uşor în faţă şi în spate.

Este ca şi cum cineva ar fi ţinut creierul de partea inferioară şi l-ar fi rotit brusc în sensul acelor de ceasornic.

Despre ce este vorba?

Dacă cineva ar fi avut nevoie de mai mult spaţiu pentru creier, l-ar fi făcut simetric - craniul este simetric,

cutia care cuprinde toate acestea este simetrică.

De ce să te complici extinzând anumite părţi ale unei emisfere şi anumite părţi ale celeilalte,

dacă nu cumva scopul lor ar fi diferit?

Care este scopul lor?

Nu doar noi avem acest creier divizat -

păsările şi animalele au la fel.

Cred că cel mai simplu mod de a te gândi este sa îţi imaginezi

o pasăre care încearcă să mănânce o seminţă de pe un fundal de nisip sau pietriş.

Ea trebuie să se concentreze cu atenţie asupra seminţei

pentru a fi capabilă să o apuce de pe acel fundal.

Dar, pentru a supravieţui, trebuie, însă,

să îşi păstreze un alt tip de atenţie treaz: trebuie să observe predatorii, prietenii, membrii ai speciei sale sau orice altceva se petrece în jur.

Se pare că păsările şi animalele se bazează pe emisfera stângă,

întrucât atenţia exclusivă asupra a ceea ce cunosc este foarte important pentru ele,

şi îşi păstrează emisfera dreaptă precaută, în mare parte,

pentru ceea ce poate fi fără niciun angajament.

De asemenea, îşi folosesc emisfera dreaptă pentru a crea conexiuni cu lumea.

De exemplu se apropie de tovarăşii lor şi leagă o relaţie cu aceştia

folosind mai mult emisfera dreaptă.

Dar, apoi analizezi oamenii.

Este adevărat că, şi în cazul oamenilor, acest tip de atenţie reprezintă una din marile diferenţe:

emisfera dreaptă conferă durată, extindere, deschidere, vigilenţă şi o stare de alertă,

pe când emisfera stângă conferă o atenţie ascuţită, exactă pentru detaliu.

Oamenii care îşi pierd emisfera dreaptă au o îngustare patologică a atenţiei.

[fenomenul poate fi unul extrem, astfel că acesta poate să îşi piardă cunoştinţele legate de existenţa jumătăţii stângi a corpului]

Dar oamenii sunt diferiţi.

Cel mai important lucru la oameni sunt lobii frontali

Şi care este scopul acestei părti a creierului? Să blocheze, să blocheze restul creierului,

să oprească întâmplarea imediată,

să rămână în urma timpului şi a spaţiului faţă de experienţa imediată.

Asta ne permite să facem două lucruri.

Ne permite să facem ceea ce neuro-savanţii ne spun tot timpul că ne pricepem să facem:

să păcălim celălalt individ, să fim "machiavelici".

Asta mi se pare interesant, deoarece este adevărat.

Putem citi gândurilor altor oameni şi intenţiile acestora şi daca vrem îi putem înşela.

Dar partea care este omisă aici, în mod curios, este aceea că ne permite să empatizăm pentru prima dată,

deoarece este un fel de distanţă necesară faţă de lume.

Dacă ai dreptate în comparaţie cu ea, muşti,

dar dacă poţi să stai deoparte şi să vezi că celălalt este un individ la fel ca mine,

care poate avea interese, valori şi sentimente la fel ca mine,

atunci poti să creezi o legătură.

Este un fel de distanţă necesară, la fel ca în cazul cititului:

dacă eşti prea aproape nu poţi să vezi nimic, dacă eşti prea departe nu poţi să citeşti.

Aşadar, acestă distanţă asigurată faţă de lume este profund creativă pentru om, în general,

fie el "machiavelic"

sau "erasmic".

Acum, pentru a face treaba machiavelică, să manipulezi lumea, care este foarte important,

trebuie să fim capabili să folosim, să interacţionăm cu lumea şi să o folosim în beneficiul nostru.

Punctul de pornire este mâncarea.

Dar, de asemenea, cu emisfera stângă apucăm, folosind mâna dreaptă pentru a prinde lucrurile şi a face unelte.

De asemenea, folosim acea parte a limbajului să "prindem lucrurile", cum s-ar spune, să le "fixăm".

Deci, când ştim deja că ceva este important şi vrem să fim exacţi asupra sa, folosim emisfera stângă în acest fel.

Şi pentru a face asta, avem nevoie de o variantă simplificată a realităţii.

Nu are niciun sens să porneşti o expediţie dacă deţii toate informaţiile asupra speciilor de plante care cresc.. pe câmpul de luptă.

Ceea ce trebuie să ştii sunt caracteristicile anumitor lucruri care contează.

Astfel ai o hartă, şi mici steaguri - nu este realitatea, dar funcţionează mai bine.

Noutatea emisferei drepte o transformă în avocatul diavolului,

întrucât caută întotdeauna lucrurile care pot fi diferite faţă de aşteptările noastre;

vede lucrurile în context, înţelege sensul implicit, metafora, limbajul corpului, expresia emoţională asupra chipului;

are de-a face cu o lume întruchipată, în care ne aflăm întrupaţi în relaţie cu lumea care este concretă;

înţelege indivizii, nu numai categoriile;

are o înclinaţie mai degrabă către existenţă decât către mecanică.

Asta este atât de evident, încât stângaciul care foloseşte emisfera dreaptă în viaţa de zi cu zi, mânuieşte uneltele cu mâna stângă.

Este emisfera stângă, nu cea dreaptă, în care uneltele şi maşinile sunt codificate.

Toate acestea sunt foarte interesante

şi schimbă vederea asupra corpului.

Corpul devine un ansamblu de părţi în emisfera stângă.

Dacă ar trebui să concluzionez, m-aş îndepărta de toate aceste lucruri pe care obişnuiam să le spunem:

raţiune şi imaginaţie.. Să clarific puţin:

pentru imaginaţie ai nevoie de ambele emisfere,

pentru raţiune ai nevoie de ambele emisfere.

Astfel, dacă ar trebui să concluzionez, aş spune că lumea emisferei stângi este dependentă de limbajul denotativ şi abstracţie,

conferă claritate şi putere de a manipula lucrurile care sunt cunoscute,

exacte, statice, izolate, decontextualizate, explicite, generale în natură, dar, în cele din urmă, neînsufleţite.

În contrast, emisfera dreaptă conferă o lume a individualului,

fiinţe vii în continuă schimbare şi evoluţie, interconectate, implicite, încarnate, iîn contextul lumii vii.

Dar în natura lucrurilor, niciodată în totalitate înţelese sau cunoscute perfect, şi a acestei lumi există o oarecare relaţie.

Cunoaşterea este mediată de emisfera stângă, deşi în cadrul unui sistem închis.

Are avantajul perfecţiunii, dar perfecţiunea este adusă, în cele din urmă, cu preţul goliciunii.

Există o problemă aici legată de natura celor două lumi:

acestea ne oferă doua variante de lume şi, în mod evident, le combinăm în diferite feluri, tot timpul.

Trebuie să ne bazăm pe anumite lucruri pentru a manipula lumea.

Pentru o mai largă înţelegere a acesteia, trebuie să folosim cunoaşterea venită din partea emisferei drepte.

Şi este sugestia mea pentru tine.
În istoria culturii occidentale

lucrurile au început, în sec. VI î.C., era Augustiniană,

şi în sec. XV - XVI în Europa, cu o minunată echilibrare a acestor emisfere,

dar în fiecare caz, a alunecat mai degrabă către punctul de vedere al emisferei stângi.

În vremea noastră, trăim într-o lume paradoxală:

umărim fericirea şi ajungem la resentiment,

si ajungem la nefericire şi la o izbucnire de boli mentale.

Am urmărit libertatea, dar trăim acum într-o lume care este intens monitorizată de camere video,

în care viaţa noastră de zi cu zi este expusă la ceea ce Tocqueville numea: "o reţea de reguli mărunte şi complicate care acoperă suprafaţa vieţii

şi sufocă libertatea".

Mai multă informaţie? Avem numeroasă.
Dar nu mai avem ocazia de a o folosi, de a o înţelege, de a fi inţelepţi.

Există o legătură paradoxală, din câte cunosc în calitate de psihiatru, între potrivnicie şi împlinire,

între constrângere şi libertate,

între cunoaşterea părţilor şi experienţa întregului.

Mecanismul model ar trebui să fie răspunsul la toate acestea, dar nu este aşa.

Gandeşte-te la asta: chiar şi raţionalitatea este înrădăcinată într-un pic de intuiţie,

nu poţi dovedi în mod raţional faptul că raţionalitatea este un bun punct de vedere asupra lumii,

intuim doar că ne este folositoare.

Şi asta nu este ceva nou.

La celălalt capăt al procesului, cunoaştem din teoria lui Gödel, din spusele lui Pascal, cu sute de ani înainte de Gödel,

că scopul raţionalităţii este de a demonstra limitele acesteia.

În lumea noastră modernă, am dezvoltat ceva care seamănă mult cu lumea emisferei stângi.

Prioritizăm virtualul în faţa realului,

tehnica devine importantă,

birocraţia înfloreşte.. Imaginea este una fragmentată.

Există multă unicitate,

"cum" a devenit "ce",

şi nevoia de control duce la paranoia într-o societate

în care trebuie să conducem şi să controlăm totul.

De ce această schimbare?

Cred că există trei motive.

Unul este acela că punctul de vedere al emisferei stangi este foarte convingător,

deoarece a îndepărtat orice nu îşi găsea locul în modelul său şi l-a eliminat.

Astfel, acest model este în totalitate logic, deoarece s-a creat astfel.

Numesc emisfera stângă Berlusconi a creierului..

[râsete]

deoarece controlează media şi este foarte vocală când este vorba de sine.

Emisfera dreaptă nu are o voce

şi nu poate să-şi creeze aceleaşi argumente.

De asemenea, cred că există un fel de efect asemănător unui hol al oglinzilor.

Cu cât suntem mai prinşi în asta, cu atât subapreciem şi "ironizăm" mai mult lucrurile care ne-ar putea conduce înafară,

şi suntem reflectaţi înapoi în ceea ce ştim despre ceea ce ştim, despre ceea ce ştim...

Vreau să clarific un lucru.. nu sunt împotriva

a ceea ce emisfera stângă are de oferit.

Nimeni nu mai poate fi pasionat într-o epocă în care neglijăm raţiunea,

şi neglijăm folosirea atenta a limbajului.

Nimeni nu poate fi mai pasionat decât mine când vine vorba de limbaj şi raţiune.

Sunt şi mai pasionat de emisfera dreaptă

şi nevoia de a readuce ceea ce cunoaşte aceasta într-un context mai larg.

S-a dovedit faptul că Einstein a prezis acest tip de gândire despre structura creierului.

El a afirmat fapul că mintea intuitivă este un dar sacru, iar gândirea raţională este un servitor loial.

Am creat o societate care onorează servitorul,dar a uitat darul.

[muzică]

[finalul clipului]

[reclama RSA]