Trecerea de la vechea la noua economie a increderii | Ramy Nassar | TEDxCarthage

Ramy Nassar ne argumentează importanța increderii și cum este el un exemplu al cuiva care se încrede într-o persoană pe care nu o cunoaste. El menționează faptul ca își închiriază apartamentul având încredere într-o a trea entitate, website-ul airbnb.com El vorbește despre noua monedă Bitcoin, care practic este un exemplu al încrederii în altcineva pe care realmente nu-l cunoaște.

[În franceză] Bună dimineața

Numele meu este Ramy

Provin din Canada

Însă vorbesc Franceza, una canadiana

Nu cred că mă veți înțelege

așa că voi continua în engleză

(Râsete)

R: Bună!
Publicul: Bună!

Eu sunt Ramy.

Acesta este căminul meu.

Trăiesc în Waterloo în Canada

E apartamentul meu,
am vrut doar să vi-l arăt.

Voi reveni la el în câteva minute.

Vreau să vorbesc astăzi

despre „încredere",
de aceea ne aflam azi aici.

Adesea întrebarea este:
În cine ai încredere?

Nu-mi pasă.

Sunt mult mai interesat în „de ce?"

De ce avem încredere?

Adesea, încrederea începe
cu acest gest de bază

strângerea mâinii.

Strângerea de mână datează
de mai bine de 2.500 de ani.

Originar, strângerea mâinii
era un mod de a arata cuiva

că nu aveai o armă, că erai neînarmat.

Însă este nemaipomenit
că acum 2.500 de ani,

nu se știa cât de puternică
poate fi strângerea de mână.

Acesta este creierul tău.

Nu este practic creierul tău,
nu e nici al meu, este un creier,

iar partea colorată pe care o vedeți

este nucleul accumbens;

o mică parte a creierul vostru

și voi vorbi puțin despre el.

În 2012,

niște cercetători din Universitatea Illinois

au studiat strângerea mâinii
efectiv pentru prima dată,

au studiat inițial comportamentele,

și au spus: Hai să observăm tranzacțiile,

cele care încep cu o strângere de mână
și cele care nu.

Prin observare, au văzut
o creștere a siguranței de sine,

a încrederii și o dorință de cooperare.

Dar au dus acest experiment mai departe.

Practic au privit creierul, folosind

rezonanță magnetică funcțională, fRMN,

pentru imagini ale creierului
ca cele pe care vi le-am arătat.

Ceea ce au găsit a fost

că în momentul strângerii de mână,

loc contactul fizic,
această zonă a creierului

care v-am arătat, se aprinde.
Începe să devină mai activă.

Acea zona a creierului e asociată

comportamentelor cu nivel redus al evitării,

refulării, părerilor și emoțiilor negative,

și dorinței de a interacționa mai departe.

Practic, asta înseamnă încredere.

Așa că să ne gândim o secundă.

Când întind brațul și dăm mâna,

efectiv provoc o reacție fiziologică

și neurologică în creierul vostru.

Văd câțiva care fac asta
în momentul de față, în public,

încercați, întindeți brațul către vecin,
bateți palma.

În momentul ăsta, în timp ce faceți asta,
provocați semnale electrice

și chimice eliberate în creierul
acelei persoane și invers.

Voi numi acest lucru
„vechea economie a încrederii"

Încrederea e un lucru atât de fundamental.

Prin simpla strângere de mână,
poate nu au încredere 100%

dar reprezintă o parte.

Să ne întoarcem la apartamentul meu.

Am omis câte ceva din imagini,

dacă vă uitați, sunt aceleași fotografii,
dar apare un logo sus,

scrie: airbnb.com, poză certificată

Asa că sunt unul din acei oameni,
îmi închiriez apartamentul

când sunt plecat, pe acest web site airbnb.

Acum este o tânăra femeie
pe care o cheamă Karina

și un tânăr pe care îl cheamă Jeff,

care locuiesc în apartamentul meu.
Ei sunt din Anglia.

Karina are 642 prieteni pe Facebook,
asta știu despre ea.

Jeff are șapte evaluări pozitive
pe airbnb.com,

asta știu despre el.

Nu i-am cunoscut niciodată,
Nu i-am văzut niciodată.

Gătesc în bucătăria mea;
se uită la televizorul meu

dorm în patul meu.

Sper că doar dorm.

(Râsete)

Dar trebuie să am încredere în ei.

Sistemul funcționează doar dacă
am încredere în ei.

Deci cum pot avea încredere în ei
când mă încred

printr-o a treia entitate,
Am încredere în ei prin web site.

E aproape ca o încredere implicită, dedusă

pe care am construit-o cu acești doi oameni.

Cam asta este ceea ce cred eu
despre noua economie a încrederii.

Însă cred că este o prăpastie,
cred că lipsește ceva.

Pe măsură ce facem schimbul
de la această economie industrială

la una conectată,

pe măsură ce trecem

de la centrale sistematizate
ca hoteluri și companii de închiriat mașini

la colaborări în masă online
și sisteme de consum

ca airbnb și organisme de împărțit mașini,
poți împarți chiar și animale acum.

Poți închiria câinele cuiva
pentru un weekend dacă vrei.

Facem transferul de la un sistem
cu foarte puțini învingători

ca marile lanțuri, marile hoteluri,
companiile de mașini

către un sistem unde oricine
poate fi învingător

și poate lua din resursele sale suplimentare.

Chiar avem nevoie de acea încredere,
și cred că încă există un gol

între această veche economie
a încrederii și cea nouă.

Așa că, dacă încrederea este o monedă,
aceasta fiind tema noastră de azi,

ne putem gândi la o alta monedă,

ne putem gândi la moneda în sine.

Aproape toate țările din lume
au propria monedă,

există câteva uniuni,
dar în general fiecare țară

sau fiecare adunare de țări
au propria monedă,

iar modul de evaluare și regularizare
al monedei

diferă de la caz la caz,
e un sistem închis,

până când a apărut Bitcoin.

Și Bitcoin, care a început acum câțiva ani,
e o încercare de a introduce moneda open-source.

E o platformă de la egal la egal
unde oricine din lume

poate participa la monedă,
poate ajuta la regularizarea ei,

pune în mișcare descrierea ei,
cum funcționează sistemul.

Așa că întrebarea mea azi este:

Putem deschide sursa încrederii?

Putem construi un sistem, există oameni
care lucrează la asta acum,

unde, spre exemplu, haideți să facem
din încredere o platformă deschisă,

și să spunem că în loc de fiecare website
care are propriul sistem de încredere,

vom avea un sistem deschis
de la egal la egal

care poate descrie încrederea, pentru ca eu
să nu mă mai încred doar unui sistem

pentru a-mi închiria apartamentul,

sau pentru a închiria apartamentul altcuiva.

Deci, după toate cele spuse azi,
ceea ce vreau realmente să vă gândiți

este acea întrebare fundamentală,
nu este vorba de: în cine ai încredere,

ci: De ce avem încredere?

Mulțumesc.

(Aplauze)