Motivul surprinzător pentru care te simţi groaznic când eşti bolnav - Marco A. Sotomayor

Vezi lecţia întreagă: http://ed.ted.com/lessons/the-surprising-reason-you-feel-awful-when-you-re-sick-marco-a-sotomayor

Începe cu o mâncărime în gât care se transormă în tuse. Muşchii încep să te doară, devii irascibil şi îţi pierzi pofta de mâncare. E oficial: ai gripă. E logic să presupui că acest amestec nefericit de simptome este rezultatul unei infecţii care circulă prin corpul tău — dar este într-adevăr așa? Marco A. Sotomayor ne explică ce ne face, de fapt, să ne simțim bolnavi.

Lecţie de Marco A. Sotomayor, animaţie de Henrik Malmgren.

Începe cu o mâncărime în gât
care apoi devine tuse.

Muşchii încep să te doară,

devii irascibil

şi îţi pierzi apetitul.

E oficial: ai gripă.

E logic să presupui
că acest amestec nefericit de simptome

e rezultatul unei infecţii
care circulă prin corpul tău,

dar o fi oare chiar așa?

Ce ne face, de fapt, să ne simţim rău?

Dacă chiar corpul tău e cel care conduce
acest atac violent vicios?

Prima dată te îmbolnăveşti când un patogen
ca virusul gripal îți intră în sistem,

infectând şi distrugând celulele tale.

Dar această intruziune nedorită
are un alt efect:

îţi alertează sistemul imunitar
cu privire la situaţia ta.

Odată ce devine conştient de infecţie,
corpul tău îți sare în ajutor.

Celulele numite macrofage vin
în prima linie de atac,

căutând şi distrugând viruşii
şi celulele infectate.

Apoi macrofagele eliberează
molecule proteice numite citokine,

al căror scop e să recruteze

şi să organizeze mai multe celule
din sistemul imunitar care distrug viruşi.

Dacă acest efort coordonat
e destul de puternic,

va înlătura infecţia
înainte măcar să o observi.

Dar ăsta e doar corpul tău pregătind
terenul pentru adevărata acţiune.

În unele cazuri, viruşii
se răspândesc mai departe,

chiar și în sânge
şi în organele vitale.

Pentru a evita acest destin
uneori periculos,

sistemul tău imunitar trebuie
să declanşeze un atac mai puternic,

coordonându-şi activitatea cu creierul.

Atunci apar acele simptome neplăcute,

începând cu creşterea febrei,

dureri

şi somnolenţă.

Deci, de ce trecem prin asta?

Când sistemul imunitar se află
sub un atac serios,

secretă mai multe citokine,

care declanșează două răspunsuri.

Mai întâi, nervul vag, care traversează
corpul până în creier,

transmite repede informaţia
trunchiului cerebral,

trecând pe lângă o zonă importantă
de procesare a durerii.

În al doilea rând, citokinele călătoresc
prin corp până la hipotalamus,

partea creierului responsabilă
de controlul temperaturii,

sete,

foame

şi somn,

printre altele.

Când primeşte acest mesaj,

hipotalamusul produce
o altă moleculă

numită prostaglandină E2,
care se pregăteşte pentru luptă.

Hipotalamusul trimite semnale
care instruiesc muşchii să se contracte

şi cauzează o creştere
a temperaturii corpului.

Te face şi somnoros

şi îţi pierzi apetitul şi setea.

Dar care e scopul tuturor
acestor simptome neplăcute?

Ei bine, nu suntem încă siguri,

dar unii susţin că facilitează
recuperarea.

Creşterea temperaturii
poate să încetinească bacteriile

şi poate ajuta sistemul imunitar
să distrugă patogenii.

Somnul îţi lasă corpul să canalizeze
mai multă atenţie spre lupta cu infecţia.

Când te opreşti din mâncat, ficatul tău
poate să ia mult fier din sânge

şi, deoarece fierul e esenţial
pentru supravieţuirea bacteriilor,

acest lucru efectiv le înfometează.

Setea scăzută te face
uşor deshidratat,

diminuând transmisia prin strănuturi,

tuse,

vomă

sau diaree.

Totuşi, trebuie menţionat
că dacă nu bei destulă apă

acea deshidratare poate
deveni periculoasă.

Pănâ şi durerile corpului te fac
mai sensibil,

făcându-te atent la tăieturile infectate
ce se pot înrăutăţi

sau chiar cauzându-ți starea.

Pe lângă simptomele fizice,

boala te poate face şi irascibil,

trist

şi confuz.

Asta pentru că citokinele
şi prostaglandina

pot atinge chiar și structuri mai înalte
din creierul tău,

întrerupând activitatea
neurotransmiţătorilor,

ca glutamatul,

endorfinele,

serotonina

şi dopamina.

Acest fapt afectează zone ca sistemul
limbic care controlează emoţiile

şi cortexul cerebral,
care e implicat în logică.

Deci, de fapt, răspunsul imunitar
al corpului este

cel ce cauzează
mare parte din disconfortul

pe care-l simţi când te îmbolnăveşti.

Din nefericire, nu funcţionează
mereu perfect.

Cu precădere, milioane de oameni din lume
suferă de boli autoimune,

în care sistemul imunitar
tratează semnale normale ale corpului

ca amenințări,

astfel încât corpul se atacă singur.

Dar pentru majoritatea oamenilor,

milioane de ani de evoluţie au
perfecţionat sistemul imunitar

astfel încât să funcţioneze pentru
şi nu împotriva noastră.

Simptomele bolilor noastre sunt enervante,

dar împreună,
semnifică un proces antic

care va continua să ne baricadeze
corpurile de lumea exterioară

pentru secolele care urmează.