Altruismul eficace - cum şi de ce?

Dacă eşti destul de norocos încât să trăieşti fără să-ţi doreşti mai mult, e un impuls natural să fii altruist cu alţii. Dar, întreabă filozoful Pete Singer, care este cea mai eficace metodă de a dărui? El discută prin intermediul unor experimente mentale surprinzătoare pentru a te ajuta să balansezi emoţia şi eficacitatea -- şi pentru a avea un impact cât mai mare cu orice ai vrea şi ai putea oferi.

Aş vrea să vedeţi ceva.

(Video) Reporter: O poveste ce a intrigat

milioane de oameni în China:

filmarea unei fetițe de doi ani,

lovită de o camionetă și ignorată de trecători,

filmare prea violentă pentru a fi arătată.

Întregul accident a fost filmat.

Șoferul oprește după impact,

cu roţile din spate deasupra ei mai mult de o secundă.

În următoarele 2 minute trei persoane
trec pe langă micuța de doi ani, Wang Yue.

Primul o ocolește indiferent.

Alţii o privesc înainte să treacă mai departe.

Peter Singer: Şi alții

au trecut pe langă Wang Yue,

şi o altă camionetă a trecut peste picioarele ei

înainte ca un gunoier să dea alarma.

A fost dusă la spital, dar prea târziu. A murit.

Mă întreb câţi dintre voi, văzând filmarea,

îşi spun: „Eu n-aş fi făcut asta.

M-aș fi oprit s-o ajut.”

Ridicaţi mâna dacă aţi gândit așa.

Cum mă așteptam, majoritatea.

Și vă cred. Sunt sigur că-i adevărat.

Dar înainte de a vă supraestima,

priviţi asta.

UNICEF raportează că în 2011,

6,9 milioane de copii sub 5 ani

au murit de boli evitabile, asociate cu săracia.

UNICEF consideră că sunt veşti bune,

deoarece cifra a scăzut constant,

de la 12 milioane în 1990. Asta e bine.

Dar totuşi, 6,9 milioane

înseamnă că 19.000 mor zilnic.

Chiar contează

că nu îi ocolim pe stradă?

Chiar contează că sunt departe?

Nu cred că există o diferență
din punct de vedere moral.

Faptul că nu sunt sub nasul nostru,

că sunt de altă naţionalitate sau rasă,

nu-mi pare relevant.

Important este,

putem reduce numărul deceselor?

Putem salva parte din cei 19.000 de copii
ce mor zilnic?

Răspunsul este, da, putem.

Fiecare dintre noi cheltuie bani

pe lucruri nu neapărat necesare.

Vă puteți gândi la propriile obiceiuri,

vrei o mașină nouă, o vacanță

sau cumperi apă îmbuteliată,

când apa de la robinet

e bună de băut.

Aţi putea lua banii cheltuiţi

pe lucrurile dispensabile

şi să-i donaţi acestei organizații:

„Fundația împotriva malariei”,

care ar lua banii pe care îi donaţi

și i-ar folosi să cumpere plase ca aceasta,

pentru a proteja copii ca acesta.

Şi ştim sigur că, dacă furnizăm plase,

sunt folosite şi reduc numărul copiilor

care mor de malarie,

doar una dintre bolile evitabile

răspunzătoare pentru o parte
dintre cei 19.000 de copii

ce mor zilnic.

Din fericire, tot mai mulţi oameni

înţeleg acest lucru,

rezultatul fiind o mişcare crescândă:

„Altruismul eficient”.

E important deoarece combină inima şi mintea.

Inima, desigur, v-a fost milă.

V-a fost milă de acel copil.

Dar e important să folosim și rațiunea

pentru a ne asigura că ceea ce facem
e eficient și bine-direcționat.

Și nu doar asta. Cred că rațiunea ne ajută

să înțelegem că alți oameni, oriunde ar fi,

sunt ca noi, că pot suferi ca noi,

că părinții își jelesc copiii morți

la fel ca noi,

și, la fel cum viața și bunăstarea
contează pentru noi,

contează la fel de mult pentru
toți acești oameni.

Deci rațiunea nu e doar o unealtă neutră

ce te ajută să obții orice dorești.

Ne ajută să ne punem în perspectivă situația.

Şi cred că de aceea

mulți dintre oamenii semnificativi
în altruismul eficient

sunt oameni cu pregătire

în filozofie, economie sau matematică.

Şi poate părea surprinzător

deoarece mulţi gândesc:

„filozofia e ruptă de realitate,

economia, ni s-a spus, ne face mai egoiști,

şi ştim că matematica e pentru tocilari.”

Dar, de fapt, este important.

şi există un anume tocilar

care a devenit un altruist extrem de eficient

pentru că a înțeles.

Acesta-i site-ul
Fundaţiei Bill şi Melinda Gates

și dacă priviţi cuvintele din dreapta, sus,

scrie: „Toate vieţile au aceeaşi valoare.”

Aceasta este înţelegerea,

înţelegerea raţională a acestui concept

care i-a făcut pe aceşti oameni

să fie cei mai eficienţi altruişti din istorie:

Bill şi Melinda Gates şi Warren Buffett.

(Aplauze)

Nimeni, nici Andrew Carnegie,
nici John D. Rockefeller

nu au dat atât carităţii

ca fiecare din aceştia trei.

Şi şi-au folosit inteligenţa

să se asigure că sunt extrem de eficienţi.

Conform unei estimări, Fundaţia Gates

a salvat deja 5.8 milioane de vieţi

şi multe alte milioane de oameni

care s-ar fi îmbolnăvit,

chiar dacă până la urmă ar fi supravieţuit.

In anii următori, fără îndoială, Fundaţia Gates

va continua să contribuie,

va salva şi mai multe vieţi.

Aţi putea spune: „Asta e posibil dacă eşti miliardar,

poţi avea un asemenea impact.

Dar dacă nu sunt, ce pot face?”

Aşa că vom vedea patru întrebări
pe care oamenii şi le pun

şi care poate stau în calea generozităţii lor.

Se întreabă cât de mare e impactul
pe care-l pot avea.

Dar nu trebuie să fii miliardar.

Acesta este Toby Ord.
E cercetător în filozofie

la Universitatea din Oxford.

A devenit un altruist eficient când a calculat că

donând banii pe care i-ar putea câştiga

de-a lungul carierei sale academice,

ar putea vindeca 80.000 oameni de orbire,

în ţări în curs de dezvoltare

și încă să-i rămână destul

pentru un standard de viață perfect acceptabil.

Aşa că Toby a fondat organizaţia

„Să donăm cât putem”
pentru a răspândi această informaţie,

pentru a uni oameni care vor să doneze
o parte din venitul lor

şi să ceară oamenilor să doneze 10%

din ceea ce câştigă pe durata vieţii,

pentru a lupta împotriva sărăciei globale.

Toby însuşi face mai mult de atât,

A decis să trăiască cu 18,000 de lire pe an,

asta înseamnă mai puţin de 30.000 de dolari,

şi să dea restul acelor organizaţii.

Şi da, Toby e căsătorit şi are o ipotecă.

Acesta e un cuplu în ultima parte a vieții,

Charlie Bresler şi Diana Schott,

care, tineri fiind s-au întâlnit

ca activişti împotriva războiului din Vietnam,

luptau pentru dreptate socială

şi au trecut la cariere, cum fac majoritatea,

nu au facut ceva activ pentru aceste valori,

deși nu le-au abandonat.

Iar când au ajuns la vârsta la care majoritatea

se gândesc la pensionare, s-au întors la ele

şi au decis să reducă din cheltuieli,

să traiască modest şi să doneze bani şi timp

pentru a ajuta lupta împotriva sărăciei globale.

Acum, menţionând timpul, poate vă gândiţi

„Ei bine, ar trebui să-mi abandonez cariera
şi să-mi folosesc tot timpul

pentru a salva câteva dintre aceste 19,000 de vieţi

pierdute în fiecare zi?”

O persoană care s-a gândit mult la această problemă,

la cum poţi avea o carieră

cu mai mare impact pentru binele lumii
este Will Crouch.

El a absolvit filozofia

şi a creat un website numit „80,000 de ore”,

numărul de ore pe care îl estimează

că majoritatea oamenilor îl investesc în cariera lor,

pentru a sfătui oamenii cum să aibă cea mai bună,

și mai eficientă carieră.

Dar aţi fi surprinşi să aflaţi

că o carieră pe care o recomandă oamenilor

dacă au abilităţile şi caracterul potrivit

este cea legată de finanţe-bănci.

De ce? Pentru că, dacă vei câştiga mulţi bani,

poţi dona mulţi bani,

iar dacă ai o carieră de succes

poţi dona destul unei organizaţii umanitare

ca aceasta să poată angaja, să zicem, 5 muncitori

în ţările în curs de dezvoltare şi fiecare dintre ei

va face probabil la fel de mult bine

cât ai fi putut tu să faci.

Aşa ca poţi înmulți impactul de 5 ori

urmând acel tip de carieră.

Iată un tânăr care i-a urmat sfatul.

Se numește Matt Weigner.

Era student la Princeton la filozofie şi matematică

şi chiar a câştigat premiul pentru
cea mai bună lucrare de licenţă la filozofie

anul trecut când a absolvit.

Dar a intrat în finanţe la New York.

Câştigă deja destul

pentru a dona o sumă de 6 cifre carităţilor eificente

şi încă să aibă destul pentru a trăi.

Matt m-a ajutat și pe mine să înfiinţez

o organizaţie cu care lucrez,

numită după titlul unei cărţi pe care am scris-o,

„Viaţa pe care o poţi salva”,

care încearcă să schimbe societatea noastră

ca mai mulţi oameni să înțeleagă

că dacă vrem să avem o viaţă etică,

nu e suficient să urmăm acele „Nu trebuie să”

înşeli, furi, chinui sau ucizi,

dar, dacă putem,
trebuie să donăm o parte

celor ce au au atât de puţin.

Şi organizaţia reuneşte oameni

din diferite generaţii

ca Holly Morgan, o studentă

ce a făgăduit să dea 10%

din puţinul pe care îl are

şi în dreapta Ada Wan,

care a lucrat direct pentru cei săraci,
iar acum urmează Yale

pentru un master în Administrarea Afacerilor,
pentru a avea mai mult de dăruit.

Mulţi vor crede, totuşi,

că binefacerile nu sunt chiar atât de eficiente.

Să vorbim deci despre eficacitate.

Toby Ord este foarte îngrijorat în legătură cu asta

şi a calculat că unele binefaceri

sunt de sute sau mii de ori

mai eficiente decât altele,

aşa că e important să le găsim pe cele eficiente.

Să considerăm, de exemplu, un câine
pentru ghidarea unei persoane nevăzătoare.

E un lucru nobil, da?

Da, este un bine pe care îl puteţi face,

dar gândiţi-vă ce altceva
aţi putea face cu resursele.

Costă 40.000 $ să antrenezi un câine însoţitor

şi să antrenezi beneficiarul astfel încât câinele

să poată fi un ajutor persoanei nevăzătoare.

Costă între 20 şi 50 de dolari

să vindeci o persoană nevăzătoare
într-o ţară în curs de dezvoltare

dacă are trahom.

Faceți o estimare
şi veţi obţine asta.

Poţi asigura un câine însoţitor

pentru un american nevăzător

sau poţi vindeca între 400

şi 2000 de oameni de orbire.

Cred că e clar care e de preferat.

Dar dacă vrei să cauţi binefaceri eficiente,

iată un website bun:

GiveWell există pentru a estima impactul carităţilor

nu doar buna administrate.

A verificat sute de societăţi caritabile,

iar momentan recomandă doar trei

dintre care Fundaţia Împotriva Malariei e pe primul loc.

Aşa că e greu.
Dacă vreţi să cautaţi alte recomandări,

thelifezoucansave.com
şi Giving What We Can

amândouă au o listă mai largă,

dar puteţi găsi organizaţii eficiente.

Și nu doar pentru salvarea vieţii celor săraci.

Mă bucur să spun că acum există un website

care estimează eficiența organizaţiilor pentru animale,

o altă cauză care m-a preocupat toată viața,

imensa suferinţă

pe care oamenii o cauzează

zecilor de miliarde de animale în fiecare an.

Dacă vreţi să găsiți organizaţii eficiente

pentru a micşora această suferinţă,

mergeți la „Effective Animal Activism”.

Unii activişti eficienţi consideră că e important

să ne asigurăm că specia noastră supravieţuiește.

Aşa că ei caută modalităţi de a reduce riscul extincţiei.

Un risc de care toţi am devenit conştienţi recent

când un asteroid a trecut aproape de planeta noastră.

Cercetarea ne-ar putea ajuta nu doar să prezicem

traiectoria asteroizilor cu care ne-am putea ciocni,

dar chiar să o deviem.

Deci unii consideră asta o bună cauză
pentru care să doneze.

Sunt multe posibilităţi.

Întrebarea mea finală este:

Unii oameni cred că e o povară să donezi.

Eu nu sunt de acord.

Mi-a plăcut să dăruiesc toată viaţa,

încă din studenție.

Mă împlinește.

Charlie Bresler mi-a spus că el nu este un altruist.

El crede că viaţa pe care o salvează
este a lui însuși.

Iar Holly Morgan mi-a spus că
se lupta cu depresia

până când s-a implicat în altruismul eficient

şi acum e una dintre cele mai fericite persoane.

Cred că unul dintre motive este

că fiind un altruist eficient ajută să-ţi depăşeşti

ceea ce eu numesc problema Sisyphus.

Aici este Sisyphus, portretizat de Titian,

codamnat de zei să împingă un bolovan uriaş

în vârful dealului.

Imediat ce ajunge acolo,
efortul devine prea mare,

bolovanul îi scapă,
se rostogoleşte în josul dealului,

trebuie să se târască jos
şi să îl împingă iar până sus

şi asta se întâmplă iar şi iar

pentru toată eternitatea.

Vă aminteşte cumva
de modul de viaţă al unui consumator?

Munceşti din greu să câștigi bani,

îi cheltui pe bunuri de consum

de care speri că te vei bucura?

Dar apoi banii se duc, te speteşti

să câștigi, să cheltui şi să menţii

acelaşi nivel de fericire
ca pe o bandă de alergat hedonică.

Niciodată nu cobori şi niciodată nu te simţi
cu adevărat satisfăcut.

Devenind un altruist eficient

îți dă acel sens, acea împlinire.

Îți dă o bază solidă pentru respectul de sine,

și simţi că viaţa merită cu adevărat trăită.

Închei prin a vă spune

despre un email pe care l-am primit

când scriam acest discurs cam acum o lună,

de la un bărbat, Chris Croy,
de care nu auzisem.

Iată o poză cu el recuperându-se după operaţie.

De ce se recupera el după operaţie?

Emailul începea „Marţea trecută,

mi-am donat în mod anonim rinichiul drept unui străin.

Asta a provocat un lanţ

ce a permis ca 4 persoane să primească rinichi.”

Sunt cam 100 de oameni în SUA în fiecare an

şi mai mulţi în alte ţări, care fac asta.

Am fost încântat să citesc.
Chris a continuat, spunându-mi

că a fost influenţat de scrierile mele.

Trebuie să recunosc, sunt oarecum ruşinat de asta,

deoarece eu încă am doi rinichi.

Dar Chris a spus în continuare că el nu crede

că a făcut ceva extraordinar,

deoarece a calculat că numărul anilor de viaţă

pe care l-a adăugat oamenilor, prelungirea vieţii,

a fost aproximativ aceeaşi pe care o poţi realiza

donând 5.000 $ Fundaţiei Împotriva Malariei.

Şi asta m-a făcut să mă simt puţin mai bine,

deoarece am donat mai mult decât 5.000$

Fundaţiei Împotriva Malariei

şi altor carităţi eficiente.

Aşa că dacă vă simţiţi prost

pentru că şi voi aveţi încă doi rinichi,

există o modalitate să vă simţiţi mai bine.

Vă mulţumesc.

(Aplauze)