Călătoriile spațiale îndelungate au un efect puternic asupra corpului uman. Microgravitația afectează creșterea musculară și osoasă, iar dozele mari de radiații ionizante cauzează mutații ireversibile. Dacă vrem ca specia umană să călătorească prin spațiu, o întrebare devine importantă. Chiar dacă părăsim orbita Pământului și pornim în călătorii de lungă durată printre stele, ne putem adapta la mediul extrem al spațiului? Asta nu ar fi prima oară când oamenii se adaptează la un mediu aspru și dezvoltă capabilități supraomenești. Nu puteri fantastice ca vedere laser sau invizibilitate, ci adaptări fiziologice pentru a supraviețui în condiții grele. De exemplu, în munții din Himalaya, unde cea mai mare altitudine e de 9 kilometri deasupra nivelului mării, un om neadaptat va avea simptome de hipoxie, cunoscută comun ca rău de munte. La aceste altitudini, corpul produce de obicei mai multe celule roșii, îngroșând sângele și îngreunându-i curgerea. Dar himalaienii ce au trăit în acești munți mii de ani dezvoltă permanent mecanisme de a rezolva acest proces și își mențin un flux normal sangvin. Acest exemplu ne demonstrează că oamenii pot dezvolta caracteristici permanente. Dar o adaptare naturală pentru întreaga populație poate avea nevoie de zeci de mii de ani. Noile descoperiri științifice ne-ar putea ajuta să accelerăm adaptarea umană la o singură generație. Pentru a prospera ca specie în timpul călătoriilor spațiale, am putea dezvolta metode de a ne programa abilități protective în corpurile noastre. O versiune beta a acestor metode e terapia genetică, pe care o putem folosi în prezent pentru a corecta bolile genetice. Tehnologia de editare genică, ce se îmbunătățește rapid, permite oamenilor de știință să schimbe direct genomul uman pentru a opri procesele nedorite sau pentru a produce substanțe utile. Un exemplu de proces nedorit e atunci când corpul e expus la radiații ionizante. Fără o barieră atmosferică și un câmp magnetic ca cel al Pământului, majoritatea planetelor și lunilor sunt bombardate cu particule subatomice periculoase. Pot trece prin aproape orice și afectează ADN-ul, putând cauza cancer exploratorilor spațiali. Dar dacă am putea folosi radiația ionizată la ceva benefic? Pielea umană produce un pigment numit melanină ce ne protejează de radiația filtrată de pe Pământ. Melanina există în mai multe forme la specii diferite și unii fungi ce produc melanină folosesc pigmentul pentru a transforma radiația în energie chimică. În loc să încercăm să protejăm corpul uman, sau să reparăm repede defectele, am putea modifica oamenii pentru a se adopta și exprima această melanină producătoare de energie. Aceasta ar transforma radiațiile în energie, protejându-ne și ADN-ul. Această soluție pare sci-fi, dar poate fi realizată folosind tehnologiile actuale. Dar tehnologia nu e singurul obstacol. Există multe dezbateri privind consecințele și etica unei modificări atât de radicale a genomului uman. Pe lângă radiații, variația gravitației e o altă problemă a exploratorilor spațiali. Până nu dezvoltăm gravitație artificială pe navele spațiale sau pe alte planete, ar trebui să presupunem că astronauții vor trăi în microgravitație. Pe Pământ, celulele oaselor și musculare răspund la stresul cauzat de șocul continuu al gravitației, reînnoind celulele vechi printr-un proces cunoscut ca remodelare sau regenerare. Dar în microgravitație, precum pe Marte, celulelor osoase și musculare le vor lipsi aceste semnale, rezultând osteoporoză și atrofie musculară. Deci, cum le putem oferi un semnal artificial celulelor pentru a contracara pierderea de masă osoasă și musculară? Acestea sunt doar niște speculații, dar introducând în corpul nostru microbi modificați biochimic, am putea activa semnalele de remodelare osoasă și musculară. Sau oamenii pot fi modificați genetic să producă mai multe astfel de semnale în absența gravitației. Radiațiile și microgravitația sunt doar două din multele provocări pe care le vom întâlni în condițiile aspre ale spațiului. Dar dacă suntem pregătiți din punct de vedere etic să le folosim, editarea genetică și ingineria microbiană sunt două instrumente flexibile ce pot fi adaptate la multe scenarii. În viitorul apropiat, ne-am putea decide să dezvoltăm și să adaptăm aceste instrumente genetice la realitatea aspră a spațiului.