În Biblioteca Beinecke cu cărţi şi manuscrise rare a Universităţii Yale se află singurul exemplar al unui tom de 240 pagini. Datat recent cu carbon în jurul anului 1420, pergamentul dezvăluie un scris de mână buclat şi imagini desenate de mână ce par desprinse dintr-un vis. Plante reale şi imaginare, castele zburătoare, femei care se îmbăiază, diagrame astrologice, cercuri zodiacale, iar chipuri de soare și de lună însoțesc textul. Această carte de 24x16 cm se numeşte manuscrisul lui Voynich şi e unul dintre cele mai mari mistere nerezolvate din istorie. Motivul? Nimeni nu-i poate desluși conținutul. Numele vine de la Wilfrid Voynich, un librar polonez care l-a descoperit într-un colegiu iezuit în anul 1912 în Italia. El a fost intrigat. Cine l-a scris? Unde a fost făcut? Ce reprezintă aceste cuvinte ciudate şi desenele vibrante? Ce secrete conţin paginile sale? A cumpărat manuscrisul de la un preot sărac din colegiu şi l-a adus în Statele Unite, unde confuzia experţilor a continuat mai mult de un secol. Criptologii spun că scrierea are toate caracteristicile unei limbi reale, doar că este o limbă pe care nu a mai văzut-o nimeni. Ceea ce o face să pară reală e faptul că în limbile adevărate, literele şi grupurile de litere apar cu o frecvenţă constantă şi limbajul din manuscrisul lui Voynich conține tipare care nu apar atunci când literele sunt emise la întâmplare. În afară de asta, ştim foarte puţin. Literele variază în stil şi înălţime. Unele sunt împrumutate, dar multe sunt unice. Literele mari au fost numite caractere de susţinere. Manuscrisul este foarte decorat cu ornamente specifice pergamentelor. Pare să fi fost scris de două sau mai multe mâini şi pictat de altă persoană. De-a lungul anilor au fost emise trei teorii principale despre manuscris. Prima este că ar fi scris codat, un cod secret anume creat ca să ascundă înţelesul secret. A doua teorie susţine că manuscrisul e o farsă scris în păsărească ca să se profite de pe urma unui cumpărător credul. Unii au speculat că autorul este un excroc medieval. Alţii afirmă că a fost chiar Voynich. A treia teorie susţine că manuscrisul este scris într-o limbă reală, dar cu un scris necunoscut. Poate cărturarii medievali au încercat să creeze un alfabet pentru o limbă vorbită dar încă nescrisă. În acest caz, manuscrisul Voynich ar semăna cu glifele rongorongo inventate pe insula Paştelui, acum de necitit din cauza dispariţiei culturii care le-a creat. Deși manuscrisul Voynich nu poate fi citit de nimeni, asta nu i-a oprit pe oameni să ghicească ce ar putea transmite. Cei care cred că manuscrisul a fost o încercare de a crea o nouă limbă scrisă speculează că ar fi o enciclopedie ce conţine cunoaşterea culturii care a produs-o. Alţii cred că a fost scris de filozoful Roger Bacon în secolul XIII, care a încercat să înţeleagă legile universale ale gramaticii, sau de către misticul elizabetan John Dee în secolul XVI, care practica alchimia şi divinaţia. Unele teorii afirmă că ar fi fost scris de un grup de vrăjitoare italience, sau chiar de marţieni. După 100 de ani de frustrare, cercetătorii au adus puţină lumină asupra misterului. Prima descoperire a fost datarea cu carbon. De asemenea, istoricii au urmărit provenienţa manuscrisului prin Roma şi Praga începând cu anul 1612, când împăratul Imperiului Roman Rudolf al II-lea l-a dat probabil medicului său, Jacobus Sinapius. Mai mult, lingviştii au propus recent identificarea provizorie a câtorva cuvinte. E posibil oare ca literele din jurul celor şapte stele să însemne Tauran, un nume pentru Taurus, o constelaţie care include şapte stele numite Pleiadele? Se poate ca acest cuvânt să fie Centaurun, numele plantei Centaurea din imagine? Probabil, dar progresul este lent. Dacă elucidăm misterul, ce anume vom afla? Jurnalul imaginar al unui desenator din secolul XV? O grămadă de prostii? Sau cunoaşterea pierdută a unei culturi uitate? Tu ce crezi că reprezintă?