Twitter era la început un fel
de „loc de reabilitare” radical.

Unii își recunoșteau secretele rușinoase

și alții spuneau: „O, Doamne,
și eu sunt exact la fel.”

Oamenii care nu erau ascultați
au realizat că au o voce

care este puternică și elocventă.

Dacă un ziar publica vreun articol
rasist sau homofob,

am realizat că putem răspunde cumva.

Puteam să-i punem la punct.

Puteam să-i lovim cu o armă
pe care noi o înțelegeam, iar ei nu:

umilire pe rețelele sociale.

Reclamele ar fi fost retrase de pe site.

Când persoanele puternice abuzau
de privilegiul lor, îi puteam prinde.

Era ca o democratizare a justiției.
Ierarhiile erau desființate.

Urma să îmbunătățim lucrurile.

La scurt timp, Jonah Lehrer,
un scriitor de știință compromis

- fusese prins plagiind
și falsificând citate -

a fost cuprins de rușine 
și regret, mi-a spus.

A avut șansa să își ceară public scuze
la un prânz organizat de o fundație.

Acela urma să fie cel mai important
discurs din viața sa.

Poate l-ar fi reabilitat.

Știa înainte de a ajunge că fundația
va transmite în direct evenimentul;

dar nu știa până a ajuns

că un ecran enorm cu notificări Twitter
era montat chiar lângă capul lui.

(Râsete)

Mai era și un alt monitor
în aria lui vizuală.

Nu cred că fundația a făcut asta
pentru că erau monstruoși.

Cred ca nu aveau habar;
cred ca acesta a fost un moment unic

când naivitatea frumoasă a Twitter-ului

s-a lovit de realitatea
din ce în ce mai îngrozitoare.

Iată câteva Tweet-uri care apăreau
în timp ce încerca să-și ceară iertare:

„Jonah Lehrer, plictisindu-ne
pentru a-l ierta"

(Râsete)

Și „Johan Lehrer nu a dovedit
că este capabil să simtă rușine."

Ăsta trebuie să fi fost scris
de cel mai bun psihiatru din istorie

pentru că a știut asta despre un om
așa mic din spatele unui pupitru.

„Johan Lehrer e doar un sociopat afurisit"

Acel ultim cuvânt e un act atât de uman -
să-i dezumanizăm pe cei pe care îi rănim.

Pentru că vrem să distrugem oameni
fără să avem resentimente.

Imaginați-vă că era o sală de judecată.

Acuzatul era în întuneric,
implorând pentru încă o șansă,

iar juriul striga:
„Plictisitor! Sociopat!"

(Râsete)

Când vedem drame cu avocați, tindem
să ne identificăm cu avocatul apărării,

dar dacă ne e dată puterea, devenim
ca judecătorii care pedepsesc cu moartea.

Puterea se schimbă repede.

Îl pedepseam pe Jonah deoarece credeam
că abuzase de privilegiul său,

dar Jonah era atunci la podea,
iar noi loveam în continuare

și ne lăudam pentru ce făceam.

Deja era ciudat și plictisitor
când nicio persoană importantă

nu abuzase de privilegiul ei,
pentru ca noi să o pedepsim.

O zi fără învinuiri era o zi pierdută.

Permiteți-mi să vă spun o poveste.

E despre o femeie pe nume Justine Sacco.

Lucra în relații publice în New York,
avea 170 de prieteni pe Twitter

și obișnuia să le trimită glume acide,

ca aceasta dintr-un avion
din New York către Londra:

(„Un neamț ciudat: zbori la clasa I.
E 2014. Ia-ți niște deodorant.”

monolog interior când inspir transpirație)

Justine a râs singură, a trimis mesajul,
nu a primit răspunsuri

și a simțit ce simțim cu toții

când Internetul nu ne felicită
pentru că suntem amuzanți.

(Râsete)

Liniștea apăsătoare când Internetul
nu ne răspunde.

Apoi a ajuns în Heathrow și mai avea
timp până la ultimul zbor,

așa că a mai scris o glumă răutăcioasă:

(Merg în Africa. Sper să nu iau SIDA.
Glumesc. Sunt albă!)

Și a râs singură, a apăsat trimitere,
s-a urcat în avion, nu primise răspunsuri,

și-a închis telefonul, a adormit.
S-a trezit 11 ore mai târziu,

și-a deschis telefonul
în avion după aterizare

și instantaneu a primit un mesaj
de la cineva cu care nu vorbise din liceu,

care spunea: „Îmi pare rău
să văd prin ce treci.”

Și un alt mesaj de la un bun prieten:
„Trebuie să mă suni acum.

Ești cel mai discutat subiect
de pe Twitter din toată lumea.”

(Râsete)

Unul din cei 170 de prieteni
ai ei a trimis Tweet-ul

unui jurnalist care l-a repostat
la cei 15 000 de prieteni ai săi:

(Și acum, o glumă de vacanță
de la șefa relațiilor publice de la IAC)

A fost o veste fulger.

Câteva săptămâni mai târziu
am vorbit cu jurnalistul de la Gawker.

L-am întrebat cum s-a simțit și a spus:
„A fost savuros”.

Și a adăugat:
„Dar sunt sigur că ea e bine.”

Dar nu era bine,
deoarece cât dormise,

Twitter preluase controlul
asupra vieții ei și o desființase,

bucățică cu bucățică.

La început, filantropii:

(Dacă te deranjează cuvintele
lui @Justine Sacco,

alătură-te mie în a sprijini
munca CARE în Africa.)

(Din cauza tweet-ului rasist
și dezgustător donez pentru CARE)

Apoi cei „mai mult decât oripilați”:

(Nu am cuvinte pentru tweet-ul
rasist și dezgustător.

Sunt mai mult decât oripilat.)

Era cineva pe Twitter în acea seară?
Câțiva.

Gluma lui Justine nu v-a invadat
pagina așa cum a făcut cu a mea?

Am gândit la fel ca și ceilalți
în acea seară:

„Cineva a dat-o în bară!”

„Viața cuiva va deveni oribilă!”

Stăteam în pat, mi-am pus perna sub cap
și m-am gândit:

nu sunt sigur că gluma e rasistă.

Poate că în loc să își expună candid 
privilegiul, ironiza acest lucru.

În comedie există o asemenea tradiție,
ca South Park, Colbert sau Randy Newman.

Poate că vina lui Justine e că nu a fost
la fel de bună ca Randy Newman.

Când am întâlnit-o pe Justine la câteva
săptămâni după, într-un bar, era distrusă.

Am rugat-o să explice gluma
și a spus:

„Trăind în America suntem ca într-o bulă
când vine vorba de Lumea a Treia.”

„Eu ironizam acea bulă.”

O altă femeie care era pe Twitter
în acea seară, jurnalista Helen Lewis,

care mi-a recenzat cartea despre umilire
publică, a scris pe Twitter atunci:

„Nu cred că gluma era menită
să fie rasistă.”

și a primit imediat o mulțime
de Tweet-uri spunând:

„Mda, și tu ești doar 
o nesimțită privilegiată.”

Din rușine, a tăcut și a privit
cum viața lui Justine era desființată.

Totul a devenit mai întunecat:

(Toată lumea să o raporteze 
pe @JustineSacco)

Apoi au apărut cereri să fie concediată.

(Succes în a-ți căuta un job
în noul an #GettingFired)

Mii de oameni din toată lumea au decis

că e de datoria lor
să ceară concedierea ei.

(@JustineSacco ultimul tweet 
din cariera ta #SorryNotSorry)

Corporațiile s-au implicat, 
sperând să-și vândă produsele

cu ocazia denigrării lui Justine.

(Data viitoare când vrei să trimiți
un mesaj stupid înainte de decolare,

asigură-te că ești într-un zbor @Gogo!)

(Râsete)

Multe companii au câștigat sume
mari de bani în acea noapte.

Justine era căutată pe Google
de 40 de ori pe lună.

În acea lună, între 20 decembrie
și sfârșitul lunii

numele ei a fost căutat
de 1 220 000 de ori.

Un economist mi-a spus că asta
a însemnat că Google a câștigat

undeva între 120 000 dolari
și 468 000 dolari

din degradarea lui Justine.
Iar noi, cei care o umileam,

nu ne-am ales cu nimic.

(Râsete)

Eram ca niște stagiari neplătiți
în domeniul umilirii pentru Google.

(Râsete)

Și apoi au apărut glumele exagerate:

(Aproape sper ca @Justine Sacco
să ia SIDA? lol)

Altcineva a scris:

„Cineva HIV-pozitiv ar trebui 
să o violeze și apoi vom afla

dacă culoarea pielii
o va proteja de SIDA.”

Acest mesaj a trecut neobservat.
Nimeni nu a vânat această persoană.

Eram cu toții așa bucuroși
să o distrugem pe Justine,

iar gândirea noastră era așa simplistă,

încât nu puteam să distrugem
în același timp o altă persoană

care o atacase pe Justine.

Justine a unit multe grupuri
disparate în acea noapte,

de la filantropi la cei cu „violați-o”.

(@JustineSacco sper să fii concediată!
Târfă dementă...)

Femeile trec mereu prin mai multe
decât bărbații.

Când un bărbat e umilit, totul
se reduce la „Te voi concedia”.

Când o femeie e umilită, se ajunge la:

„Vei fi concediată și violată
și îți voi scoate uterul”.

Angajatorii lui Justine s-au implicat:

(IAC despre tweet-ul @JustineSacco:
E un comentariu revoltător.

Anagajatul în privință nu poate fi
contactat căci e în avion.)

Și atunci furia s-a transformat
în entuziasm:

(Tot ce vreau de Crăciun e să îi văd
fața lui @JustineSacco la aterizare

când verifică mesajele primite. #fired)

(Oh, ce dureros va fi pentru @Justinesacco
să-și deschidă telefonul la aterizare.)

(O vom vedea pe @JustineSacco
fiind concediată. În timp REAL.

Înainte ca ea măcar să ȘTIE
că e concediată.)

Era un arc narativ savuros.
Știam ceva ce Justine nu știa.

Vă puteți gândi la ceva
mai răzbunător de atât?

Justine dormea în avion
și nu se putea justifica,

iar neputința ei era
o mare parte din glumă.

În acea noapte pe Twitter eram ca niște
bebeluși târându-ne după un pistol.

Cineva a aflat exact în ce avion se afla
și a urmărit zborul de pe un site.

(Zbor British Airways 43
Aterizare în 1 oră 34 minute)

Un hashtag a devenit trend global:
#HasJustineLandedYet? (a aterizat?)

(E nebunesc să vezi pe cineva
autodistrugându-se fără să conștientizeze)

(Vreau doar să ajung acasă să mă culc,
dar toți cei din bar

sunt așa prinși de #HasJustineLandedYet.
Nu pot pleca)

(#HasJustineLandedYet s-ar putea să fie
cel mai fain lucru de vineri noaptea.)

(Nu se duce nimeni din Cape Town
la aeroport să posteze venirea ei?

Haide, Twitter! Vreau poze.)

Ghiciți? Cineva s-a dus.

(@JustineSacco a aterizat
la Cape Town internațional.)

Dacă vreți să vedeți cum e să afli

că ai fost făcut ferfeniță
din cauza unei glume prost spuse

nu de troli, 
ci de oameni de treabă ca noi,

așa arată:

(A decis să poarte ochelari
de soare să se deghizeze)

De ce am făcut asta?

Cred că unii oameni chiar
au fost indignați,

dar Twitter e practic un mecanism
de confirmare reciprocă.

Ne înconjurăm de oameni
care gândesc ca noi,

ne aprobăm reciproc,
ceea ce e un sentiment foarte plăcut.

Dacă cineva intervine,
îi dăm la o parte.

Știți care este antonimul acestuui lucru?

E democrația.

Voiam să arătăm că ne pasă
de oamenii cu SIDA din Africa.

Dorința de a arăta compasiune
ne-a determinat să facem

un gest total opus compasiunii.

Așa cum scria Meghan O'Gieblyn
în Boston Review:

„Aceasta nu e justiție socială.
E o alternativă cathartică.”

În ultimii 3 ani am călătorit în lume
întâlnind oameni precum Justine.

Credeți-mă, sunt mulți
oameni exact ca Justine.

Tot mai mulți pe zi ce trece.

Vrem să credem că sunt bine,
dar nu e așa.

Cei pe care i-am cunoscut
erau devastați.

Mi-au vorbit despre depresie, anxietate,
insomnie și gânduri sinucigașe.

O femeie cu care am vorbit, la fel, 
a spus o glumă înțeleasă greșit,

a stat acasă un an și jumătate.

Înainte lucrase cu adulți cu dificultăți
de învățare și era bună la jobul ei.

Justine a fost concediată pentru că
așa au cerut rețelele sociale.

Dar era mai rău decât atât.
Se pierduse cu totul.

Se trezea în miez de noapte,
neștiind cine e.

A fost pedepsită pentru că noi am crezut
că a abuzat de privilegiul ei.

E un motiv mult mai bun
pentru a pedepsi oameni

decât cele de dinainte, cum ar fi
să ai copii în afara căsătoriei.

Dar expresia „abuz de privilegiu”
a devenit o cale liberă

pentru a face bucăți 
orice persoană alegem.

A devenit un termen devalorizat și ne face
să ne pierdem capacitatea de empatie

și de a distinge între abateri
serioase și puerile.

Justine avea 170 de prieteni pe Twitter,
deci povestea ei trebuia ficționalizată.

S-a spus că e fiica miliardarului
Desmond Sacco.

(Să nu fim păcăliți de @JustineSacco,
tatăl ei e miliardar.

Nu îi pare rău. 
Nici ei, nici tatălui ei.)

Am crezut că așa este până am întâlnit-o

și am întrebat-o despre tatăl
ei miliardar și mi-a spus:

„Tatăl meu vinde covoare.”

Mă gândesc la începuturile Twitter-ului,

când oamenii își recunoșteau 
secretele rușinoase și alții spuneau:

„O, Doamne, sunt exact la fel!”

În prezent, vânăm secretele
rușinoase ale altora.

Poți duce o viață etică, dar o formulare
nefericită pe Twitter poate schimba totul

și poate deveni un fel de semn 
al răutății tale interne secrete.

Poate sunt două tipuri de oameni în lume:

cei care pun oamenii 
mai presus de ideologie

și cei care pun ideologia 
mai presus de oameni.

Eu pun oamenii mai presus
decât ideologia,

dar în prezent ideologii înving și creează
o scenă pentru drame artificiale constante

în care fiecare e fie eroul magnific,
fie răufăcătorul dezgustător,

chiar dacă știm că asta nu e adevărat
despre ceilalți oameni.

Adevărul e că suntem deștepți,
dar și prostuți.

Adevărul e că există nuanțe.

Marele succes al rețelelor sociale
a fost că au dat o voce celor neauziți.

Acum creăm o societate supravegheată,

în care cel mai isteț mod de a supraviețui
e să te întorci la a fi neauzit.

Haideți să nu facem asta.

Vă mulțumesc.

(Aplauze)

Bruno Giussani: Mulțumim, Jon.

John Ranson: Mulțumesc, Bruno.

BG: Nu pleca.

Ce mă miră la povestea lui Justine

e faptul că dacă îi căuți numele
pe Google acum

povestea asta e pe primele
100 de pagini de rezultate;

nu găsești nimic altceva despre ea.

În cartea ta menționezi altă poveste

despre o victimă care a lucrat
cu o companie de management al reputației

pentru a crea bloguri cu povești drăguțe
despre dragostea ei pentru pisici,

vacanțe și altele și a reușit să scoată
povestea de pe primele pagini Google,

dar nu a durat mult.

Câteva săptămâni mai târziu,
a apărut din nou în primele rezultate.

E asta o bătălie pierdută?

Jon Ronson: Cred că cel mai bun
lucru pe care-l putem face

când vedem oameni umiliți
pe nedrept sau din motive ambigue

e să luăm cuvântul.
Cred că cel mai rău pentru Justine

a fost că nimeni nu a sprijinit-o.
Toți erau împotriva ei,

ceea ce poate fi o traumă profundă -

să auzi de la zeci de mii de oameni
că trebuie să dispari.

Dar dacă există o multitudine de voci
ca în democrație,

unde oamenii discută,
ar fi mai puțin traumatizant.

Cred că aceasta e calea înainte,

dar e dificil, pentru că dacă susții
pe cineva, e incredibil de neplăcut.

BG: Să vorbim despre experiența ta,
căci ai luat atitudine scriind o carte.

Apropo, e lectură obligatorie
pentru toți, bine?

Ai luat atitudine deoarece cartea ta
e despre cei care umilesc.

Presupun că nu ai primit
doar reacții pozitive pe Twitter.

JR: Nu m-am înțeles prea bine
cu unii oameni.

(Râsete)

Nu vrei doar să te concentrezi...

pentru că mulți oameni au înțeles
și au apreciat cartea.

De 30 de ani scriu 
despre abuzuri de putere.

Când scriu despre oamenii puternici
din armată sau industria farmaceutică,

toți mă aplaudă.

Atunci când spun: „Acum noi suntem
cei puternici care abuzează de putere”

oamenii spun: „Bine, și tu ești rasist.”

BG: Ieri seară eram la cină
și aveau loc două discuții.

Pe de-o parte tu vorbeai
cu oamenii de la masă

și aveați o discuție constructivă.

Pe de altă parte, când te uitai la telefon
primeai un puhoi de insulte.

JR: Da, așa s-a întamplat ieri seară.
A fost o cină TED.

Stăteam de vorbă și era bine,
apoi mi-am verificat Twitter-ul.

Cineva a spus „Susții supremația albilor”.

M-am întors la masă și am mai vorbit
cu cineva,i apoi m-am întors la Twitter,

cineva scrisese că simpla mea existență
a făcut lumea mai rea.

Prietenul meu Adam Curtis spune

că poate Internetul e ca un film
cu John Carpenter din anii '80

în care toată lumea începe 
să țipe și să tragă unii în alții

și în final toți pleacă
spre un loc mai sigur.

Încep să cred că ar fi o opțiune bună.

BG: Jon, mulțumim.
JR: Mulțumesc, Bruno.

(Aplauze)