Michael Browning: inginer, inovator, chiar inventator -- şi tată motivant. Era pasionat de zbor, lucru pe care îl puteţi observa în acest cadou de rămas bun destul de ciudat din 1970. La aproximativ 40 de ani după ce a fost creat, un grup restrâns s-a adunat pentru a încerca, o probă a zborului care a inspirat generaţii la rând, și să o facă într-un mod diferit. Este călătoria pe care aș vrea s-o împărtășesc cu voi acum. Ipoteza de bază era una a minții și a corpului, care, după cum aţi văzut în ultimele zile, este o construcţie incredibilă. Ce ar fi dacă am îmbunătăţi acea maşină fantastică cu tehnologia potrivită? Dacă te-ai apropria de zbor în acel mod real, unde ai putea ajunge? Partenerul meu de antrenament aici în Londra, Denton, face o treabă de genul ăsta mult mai bine decât mine. Ghici ce? E Londra. Ideea era de a amplifica acest efect. Aşadar, cum să-l amplificăm ? Păi, am cumpărat chestia asta. Este o microturbină pe gaz. Acesta este punctul zero, aşadar acest mic dispozitiv s-a dovedit impresionant, aşa că am dus două într-un câmp. Eroul real aici, apropo, este, exact în fundal, este o doamnă care îngrijeşte legumele și care se descurcă de minune în încercarea de a ne ignora -- (Râsete) Cred că singurul lucru mai puţin fericit e iarba, pe care cu siguranţă am distrus-o rău. Vă faceţi o idee despre forța de împingere, când încerc să le ţin orizontal şi oarecum eşuez. Avem o împingere de cam 50 kg. Am fost destul de impresionaţi. Realizăm că suntem pe drumul cel bun. Este doar o direcţie rezonabilă pe care să o urmăm: luăm patru. (Râsete) Trebuie să vă spun, încă îmi place să mă uit la ele. Şi atunci ne-am gândit să încercăm să distribuim greutatea. Picioarele sunt făcute să susţină greutatea, aşadar de ce să nu o distribuim puţin? Acel puţin era ok. Hamul -- o idee bună, dar nu a funcţionat, după cum o să vedeţi. Întreaga călătorie a fost în mare parte despre a încerca -- (Râsete) Da, nu prea a funcţionat, nu-i aşa? Să încerci lucruri şi să înveți din eșecuri cel mai des. Asta incluzând şi căzăturile. Dacă observaţi, avem cinci motoare aici -- fără să fim opriţi de faptul că unul era în reparaţie, am încercat oricum. (Râsete) Şi apoi am atins un cablu de combustibil. Din nou, lecţii. Am învăţat să nu mai facem asta. Asta era o fundătură. (Râsete) Aici cu trei pe fiecare braţ -- a fost ridicol. Aveam 70 kg pe fiecare braţ. Din nou, am eliminat-o şi pe asta. (Râsete) Dar începeam să facem într-adevăr progrese convingătoare. îndeajuns să te facă să crezi că poate -- poate reuşim să o ducem la capăt. Puteţi vedea, uite -- suspans. Modelul cu unul pe fiecare picior şi două pe fiecare braţ, pe hârtie, a fost destul de bun. După care noi am făcut ceea ce sunt pe cale să vă arăt, încă ador să văd asta. Acesta a fost primul nostru zbor coerent de şase-secunde. (Aplauze) Acela a fost momentul când demersul a trecut de la: „Nu sunt sigur că va funcţiona," la: „Oh Doamne, funţionează!" De atunci l-am îmbunătățit, dar am continuat să cădem mult. A cădea, cum am spus, e cel mai uşor mod de a învăţa. După un timp, am început să îmbunătățim schema conceptului. Şi puteţi vedea, avem stabilitate şi control -- nu există cabluri sau lucruri -- este combinaţia noastră pentru finisare tecnologică, incluzând o cutie Tupperware pe spate pentru piese electronice şi, de fapt, învăţând echilibrul şi controlul. O să vă protejez auzul pentru partea următoare și o să vorbesc peste ea. După puţin, zgomotul motorului e un pic deranjant. Asta e în urmă cu câteva săptămâni. Puteţi observa stabilitatea, iar controlul e destul de bun, şi cred că, într-un fel, aceasta validează acea ipoteză iniţială, conform căreia corpul şi mintea umană, dacă sunt „ajutate” cum trebuie, pot obţine lucruri fantastice. Vreau să spun, mă repet: nu mă gândesc unde îmi mișc braţele în acel moment. Mă uit la un obiectiv spre care vreau să mă îndrept, și cam la fel ca mersul pe bicicletă, braţele mele fac ce trebuie. Este o experienţă ciudată. În ce direcţie ne îndreptăm? O să vorbesc peste aterizare. Cred că eu aterizez aici. Nu cred că cineva o să meargă la cumpărături sau o să ducă copiii la școală în acest mod prea curând, dar echipa de la Gravity construieşte o tehnologie incredibilă care o să facă totul să pară un joc de copii. Lucrăm la unele lucruri ce încearcă să aducă această experienţă de zbor unui public larg, dincolo de evenimentele și prezentările noastre. Am început deja să căutăm un al doilea și un al treilea pilot, dacă sunt aici voluntari. Am această viziune. Sună îndrăzneț, dar să o expunem oricum: într-o zi o să ne ridicăm deasupra unei plaje, o să zburăm în sus şi în jos pe coastă, o să ne înălțăm mai sus, cu un kit de siguranţă la care lucrăm ca să realizăm acest lucru. Dinspre orizont vine un avion Hercules cu rampa coborâtă. Când trece pe lângă tine, începi să iei viteză și să vedem dacă-l ajungem -- din spate, nu din faţă, asta ar fi o greşeală -- şi atunci încerci să aterizezi în spate. Să spunem că suntem puţin departe de acest moment. Dar este, dacă facem un pas înapoi, asta este o călătorie foarte personală pentru mine. Înapoi la minunata fotografie, sau fotografie într-un desen. Din păcate, tatăl meu s-a sinucis când aveam 15 ani, şi a lăsat multe ambiţii neîmplinite. Era un inventator fantastic, un creator nonconformist. Îmi place să cred, dacă ar fi posibil, dacă ar privi în jos, ar fi -- ar râde cu siguranţă la lucrurile pe care noi le-am făcut aici, cred. Este un tribut pentru el. Vă mulţumesc mult. (Aplauze) (Voce) Richard Browning: Sunt probabil mai stresat să fac un demo după asta. Am multe lucruri de rezolvat astăzi. În cel mai rău caz, nu o să avem un început bun. Sau o să avem un eșec neplanificat în timp ce zbor. De aceea ne menţinem foarte jos, în cel mai rău caz, o să arăt ca un idiot în timp ce cad, cum am zis. O să vă puteți distra dacă se întâmplă asta. (Muzică) (Motorul cu reacție accelerează) (Ovații)