Am crescut diagnosticată cu timiditate fobică şi, la fel ca măcar 20 de oameni dint-o sală de mărimea asta, eram bâlbâită. Aveţi curaj să ridicaţi mâna? Şi ne afectează. Chiar ne afectează când suntem trataţi așa, uneori ne simţim invizibili, sau vorbiţi pe la spate. Şi când am început să mă uit la oameni, cam asta era tot ce făceam, am observat că unii oameni îşi doreau într-adevăr atenţie şi recunoaştere. Să ţinem minte, eram tânără pe vremea aia. Și ce făceau? Ceva ce, probabil, încă facem prea des. Vorbim despre propria persoană. Şi totuşi erau şi alţii pe care i-am observat care aveau ceea ce numește o stare mentală de „toți împreună”. În fiecare situaţie, găseau un mod de a vorbi despre noi şi de a crea ideea de „noi cu toții”. Așa că ideea mea de a-mi reimagina lumea e s-o văd ca loc unde creăm cu toții oportunități mai bune, împreună și pentru ceilalți. Nu există oportunități sau apeluri la acțiune mai bune pentru noi acum decât de a crea oportunități care folosesc mai des cele mai bune talente pentru binele comun și care realizează lucruri pe care nu le puteam face singuri. Și vreau să vă vorbesc despre asta, pentru că mai presus de a da, chiar mai presus de a da, se află capacitatea noastră de a face ceva mai deștept î m p r e u n ă, pentru binele comun care ne ridică pe amandoi și care poate evolua. De asta sunt aici. Dar vreau să mai subliniez ceva: fiecare dintre voi e mai bun decât oricine altcineva la ceva. Asta dezaprobă gândirea comună că dacă ești cea mai deșteaptă persoană dintr-o cameră, ești în camera greșită. (Râsete) Lăsați-mă să vă spun despre o petrecere la Hollywood la care am fost acum cațiva ani, și am cunoscut o actriță promițătoare și la scurt timp vorbeam despre ceva ce ne pasiona pe amandouă: arta publică. Ea credea cu tărie că fiecare clădire nouă din Los Angeles trebuie să aibă artă publică. Vroia o lege pentru asta și a început... Cine e din Chicago aici? A început să vorbească cu ardoare despre sculpturile acelea lucioase în formă de bob de fasole din Millennium Park, cum trec oamenii pe lângă ele și zâmbesc în reflexia lor, și pozează, fac fețe, și își fac selfie-uri împreună și râd. Și cum vorbea ea, mi-a venit o idee. I-am zis: „Trebuie să-ți fac cunoștință cu cineva.” Iese din închisoarea San Quentin în două săptămâni (Râsete) și îți împărtășește dorința arzătoare ca arta să implice oameni și să-i ajute să se conecteze. A petrecut 5 ani la carceră, iar eu l-am cunoscut fiindcă țineam un discurs la San Quantin, se exprimă bine și e plăcut la vedere fiindcă e musculos. Avea un regim de exerciții fizice zilnice. (Râsete) Cred că reușisem să-i captez atenția. Am zis: „Ar fi un aliat neașteptat.” Și nu doar atât. Mai e James. E arhitect și profesor și adoră să creeze spații pentru comunitate, acele mini-pieți și pietonale urbane care sunt presărate cu artă, unde oamenii desenează și se adună să stea de vorbă uneori. Cred că ar fi aliați buni. Și chiar au fost. S-au întâlnit și s-au pregătit. Au vorbit în fața Consiliului orașului Los Angeles. Iar membrii Consiliului nu doar au adoptat reglementarea dar jumătate din ei au venit apoi și au cerut poze cu ei. Au fost surprinzători, convingători și credibili. Nu poți cumpăra așa ceva. La ce vreau eu să vă gândiți e ce fel de creatori de oportunități puteți deveni voi, pentru că mai presus de bani, sau titluri impresionante, sau foarte multe cunoștințe, e capacitatea noastră de a conecta părțile bune ale fiecăruia și de a le aduce la lumină. Nu zic că e simplu, și sunt sigură că mulți ați făcut mișcări greșite legat de persoanele cu care v-ați conectat, dar vreau să sugerez că asta e o oportunitate. Am început să mă gândesc la asta demult, când eram reporter pentru Wall Street Journal, eram în Europa și trebuia să acopăr trendurile care reflectau afacerile sau politica sau stilul de viață. Așa că trebuia să am contacte din lumi diferite, foarte diferite de a mea, altfel nu putea vedea trendurile. Și în al treilea rând, trebuia să scriu povestea în așa fel încât să mă indentific cu cititorul, ca el să vadă cum aceste trenduri i-ar putea afecta viața. Asta fac cei ce crează oportunități. Și iată un lucru ciudat: Spre deosebire de tot mai mulți americani care lucrează, trăiasc și se joacă cu oameni care gândesc exact la fel ca ei pentru că atunci devenim mai rigizi și mai extremi, cei care crează oportunități caută activ situații cu oameni diferiți de ei și construiesc relații, iar pentru că fac asta au relații de încredere unde pot veni cu echipa potrivită și să îi recruteze pentru a rezolva o problemă mai rapid și mai bine și a crea și mai multe oportunități. Nu se sperie de diferențe. Sunt fascinați de ele, asta-i o schimbare de mentalitate imensă, și odată ce o simți vrei să se repete. Lumea asta ne cere să avem o mentalitate comună și eu cred în asta. E important mai ales acum. De ce e important acum? Pentru că lucrurile pot fi concepute, ca rachetele medicamentele și colectarea datelor și pot fi concepute de mai mulți oameni mai ieftin în scopuri benefice și apoi, după cum auzim la știri în fiecare zi, pot fi folosite în scopuri periculoase. Asta face apel la noi, la fiecare dintre noi, pentru un scop mai mare. Dar aici e cireașa de pe tort: Nu e doar cea mai măreață primă oportunitate pe care o dezvolți cu cineva, ca instituție sau individ. Ci ceea ce urmează după acea experiență, când aveți încredere unul în celalalt. Sunt lucrurile neașteptate pe care le concepi mai tarziu și pe care nu le-ai fi putut prezice niciodată. De exemplu, Marty e soțul actriței pe care am menționat-o și i-a văzut la repetiții și a vorbim apoi cu Wally, prietenul meu fost deținut, despre regimul ăla de exerciții. Și s-a gândit Am niște terenuri de squash. Tipul ăsta ar putea preda. Mulți care lucrează acolo sunt membri la clubul meu. Călătoresc frecvent. Ar putea exersa în camerele lor de hotel, fără echipament. Și așa s-a angajat Wally. Nu numai asta, dar ani mai târziu preda squash. Și după alți ani, preda instructurilor de squash. Ce vreau să spun e că atunci când te conectezi cu oameni în jurul unui scop sau acțiuni comune, ești obișnuit cu lucruri neașteptate și norocoase în viitor și cred că la asta ne uităm. Ne deschidem acelor oportunități iar în această încăpere se află oameni-cheie și tehnologie, oameni-cheie care se află în unica poziție pentru a face asta, pentru a aduce sisteme și proiecte împreună. Așa că iată ce vă îndemn să faceți. Vă amintiți cele trei trăsături ale celor ce crează oportunități. Aceștia își perfecționează calitatea lor cea mai de preț și devin căutători de modele. Se implică în lumi diferite de ale lor așa încât să fie crezuți și să poată vedea acele modele, și comunică cu scopul de a se conecta în jurul locurilor de interes comun. Așa că ce vă rog... lumea e înfometată. Cred cu tărie, din proprie experiență, că lumea e înfometată de oameni ca noi să ne unim ca creatori de oportunități și să multiplicăm acest comportament, cum o fac deja mulți dintre voi. o știu din experiență directă, și să ne imaginăm o lume unde ne folosim cele mai bune calități împreună, mai des, pentru a realiza lucruri mai mărețe împreună decât am fi putut de unii singuri. Amintiți-vă, cum spunea odată Dave Liniger: „Nu poți avea succes dacă vii la un bufet doar cu o furculiță” (Râsete) Vă mulțumesc foarte mult. Vă mulțumesc. (Aplauze)