Am crescut
diagnosticată cu timiditate fobică
şi, la fel ca măcar 20 de oameni
dint-o sală de mărimea asta,
eram bâlbâită.
Aveţi curaj să ridicaţi mâna?
Şi ne afectează.
Chiar ne afectează
când suntem trataţi așa,
uneori ne simţim invizibili,
sau vorbiţi pe la spate.
Şi când am început să mă uit la oameni,
cam asta era tot ce făceam,
am observat că unii oameni
îşi doreau într-adevăr
atenţie şi recunoaştere.
Să ţinem minte, eram tânără pe vremea aia.
Și ce făceau?
Ceva ce, probabil, încă facem prea des.
Vorbim despre propria persoană.
Şi totuşi erau şi alţii
pe care i-am observat
care aveau ceea ce numește
o stare mentală de „toți împreună”.
În fiecare situaţie,
găseau un mod de a vorbi despre noi
şi de a crea ideea de „noi cu toții”.
Așa că ideea mea
de a-mi reimagina lumea
e s-o văd ca loc unde creăm cu toții
oportunități mai bune,
împreună și pentru ceilalți.
Nu există oportunități
sau apeluri la acțiune mai bune
pentru noi acum
decât de a crea oportunități
care folosesc mai des
cele mai bune talente
pentru binele comun
și care realizează lucruri
pe care nu le puteam face singuri.
Și vreau să vă vorbesc despre asta,
pentru că mai presus de a da,
chiar mai presus de a da,
se află capacitatea noastră
de a face ceva mai deștept
î m p r e u n ă, pentru binele comun
care ne ridică pe amandoi
și care poate evolua.
De asta sunt aici.
Dar vreau să mai subliniez ceva:
fiecare dintre voi
e mai bun decât oricine altcineva la ceva.
Asta dezaprobă gândirea comună
că dacă ești cea mai deșteaptă persoană
dintr-o cameră,
ești în camera greșită.
(Râsete)
Lăsați-mă să vă spun
despre o petrecere la Hollywood
la care am fost acum cațiva ani,
și am cunoscut o actriță promițătoare
și la scurt timp
vorbeam despre ceva
ce ne pasiona pe amandouă:
arta publică.
Ea credea cu tărie
că fiecare clădire nouă din Los Angeles
trebuie să aibă artă publică.
Vroia o lege pentru asta
și a început...
Cine e din Chicago aici?
A început să vorbească cu ardoare
despre sculpturile acelea lucioase
în formă de bob de fasole
din Millennium Park,
cum trec oamenii pe lângă ele
și zâmbesc în reflexia lor,
și pozează, fac fețe,
și își fac selfie-uri împreună
și râd.
Și cum vorbea ea, mi-a venit o idee.
I-am zis:
„Trebuie să-ți fac cunoștință cu cineva.”
Iese din închisoarea San Quentin
în două săptămâni
(Râsete)
și îți împărtășește dorința arzătoare
ca arta să implice oameni
și să-i ajute să se conecteze.
A petrecut 5 ani la carceră,
iar eu l-am cunoscut
fiindcă țineam un discurs la San Quantin,
se exprimă bine
și e plăcut la vedere fiindcă e musculos.
Avea un regim de exerciții fizice zilnice.
(Râsete)
Cred că reușisem să-i captez atenția.
Am zis: „Ar fi un aliat neașteptat.”
Și nu doar atât. Mai e James.
E arhitect și profesor
și adoră să creeze
spații pentru comunitate,
acele mini-pieți și pietonale urbane
care sunt presărate cu artă,
unde oamenii desenează
și se adună să stea de vorbă uneori.
Cred că ar fi aliați buni.
Și chiar au fost.
S-au întâlnit și s-au pregătit.
Au vorbit în fața
Consiliului orașului Los Angeles.
Iar membrii Consiliului nu doar
au adoptat reglementarea
dar jumătate din ei au venit apoi
și au cerut poze cu ei.
Au fost surprinzători, convingători
și credibili.
Nu poți cumpăra așa ceva.
La ce vreau eu să vă gândiți
e ce fel de creatori de oportunități
puteți deveni voi,
pentru că mai presus de bani,
sau titluri impresionante,
sau foarte multe cunoștințe,
e capacitatea noastră de a conecta
părțile bune ale fiecăruia
și de a le aduce la lumină.
Nu zic că e simplu,
și sunt sigură că mulți
ați făcut mișcări greșite
legat de persoanele
cu care v-ați conectat,
dar vreau să sugerez
că asta e o oportunitate.
Am început să mă gândesc la asta
demult, când eram reporter
pentru Wall Street Journal,
eram în Europa
și trebuia să acopăr trendurile
care reflectau afacerile
sau politica sau stilul de viață.
Așa că trebuia să am contacte
din lumi diferite,
foarte diferite de a mea,
altfel nu putea vedea trendurile.
Și în al treilea rând,
trebuia să scriu povestea
în așa fel încât
să mă indentific cu cititorul,
ca el să vadă cum aceste trenduri
i-ar putea afecta viața.
Asta fac cei ce crează oportunități.
Și iată un lucru ciudat:
Spre deosebire de tot mai mulți americani
care lucrează, trăiasc
și se joacă cu oameni
care gândesc exact la fel ca ei
pentru că atunci devenim mai rigizi
și mai extremi,
cei care crează oportunități
caută activ situații
cu oameni diferiți de ei
și construiesc relații,
iar pentru că fac asta
au relații de încredere
unde pot veni cu echipa potrivită
și să îi recruteze pentru
a rezolva o problemă mai rapid și mai bine
și a crea și mai multe oportunități.
Nu se sperie de diferențe.
Sunt fascinați de ele,
asta-i o schimbare de mentalitate imensă,
și odată ce o simți vrei să se repete.
Lumea asta ne cere
să avem o mentalitate comună
și eu cred în asta.
E important mai ales acum.
De ce e important acum?
Pentru că lucrurile pot fi concepute,
ca rachetele
medicamentele și colectarea datelor
și pot fi concepute de mai mulți oameni
mai ieftin în scopuri benefice
și apoi,
după cum auzim la știri în fiecare zi,
pot fi folosite în scopuri periculoase.
Asta face apel la noi,
la fiecare dintre noi,
pentru un scop mai mare.
Dar aici e cireașa de pe tort:
Nu e doar cea mai măreață
primă oportunitate
pe care o dezvolți cu cineva,
ca instituție sau individ.
Ci ceea ce urmează după acea experiență,
când aveți încredere unul în celalalt.
Sunt lucrurile neașteptate
pe care le concepi mai tarziu
și pe care nu le-ai fi putut
prezice niciodată.
De exemplu, Marty e soțul actriței
pe care am menționat-o
și i-a văzut la repetiții
și a vorbim apoi cu Wally,
prietenul meu fost deținut,
despre regimul ăla de exerciții.
Și s-a gândit
Am niște terenuri de squash.
Tipul ăsta ar putea preda.
Mulți care lucrează acolo
sunt membri la clubul meu.
Călătoresc frecvent.
Ar putea exersa în camerele lor de hotel,
fără echipament.
Și așa s-a angajat Wally.
Nu numai asta, dar ani mai târziu
preda squash.
Și după alți ani,
preda instructurilor de squash.
Ce vreau să spun e că
atunci când te conectezi cu oameni
în jurul unui scop sau acțiuni comune,
ești obișnuit cu lucruri
neașteptate și norocoase în viitor
și cred că la asta ne uităm.
Ne deschidem acelor oportunități
iar în această încăpere se află
oameni-cheie și tehnologie,
oameni-cheie care se află
în unica poziție pentru a face asta,
pentru a aduce sisteme
și proiecte împreună.
Așa că iată ce vă îndemn să faceți.
Vă amintiți cele trei trăsături
ale celor ce crează oportunități.
Aceștia își perfecționează
calitatea lor cea mai de preț
și devin căutători de modele.
Se implică în lumi diferite de ale lor
așa încât să fie crezuți
și să poată vedea acele modele,
și comunică cu scopul de a se conecta
în jurul locurilor de interes comun.
Așa că ce vă rog...
lumea e înfometată.
Cred cu tărie, din proprie experiență,
că lumea e înfometată de oameni ca noi
să ne unim ca creatori de oportunități
și să multiplicăm acest comportament,
cum o fac deja mulți dintre voi.
o știu din experiență directă,
și să ne imaginăm o lume
unde ne folosim cele mai bune calități
împreună,
mai des, pentru a realiza
lucruri mai mărețe împreună
decât am fi putut de unii singuri.
Amintiți-vă,
cum spunea odată Dave Liniger:
„Nu poți avea succes
dacă vii la un bufet doar cu o furculiță”
(Râsete)
Vă mulțumesc foarte mult.
Vă mulțumesc. (Aplauze)