Un moment de viziune...
E anul 1816.
Dr. René Laennec,
în vârstă de 35 de ani,
se plimbă prin Paris.
Se oprește pentru a privi doi copii
ce își fac semn unul altuia
de-a lungul unei bucăți lungi de lemn.
Unul duce placajul la ureche.
Celălalt zgârie capătul opus
transmițând sunetul amplificat
de-a lungul lemnului.
Mai târziu, Laennec e chemat
să consulte o femeie cu probleme cardice.
Se presupune că pacienta e bine dezvoltată
și Laennec ezită
să-și preseze urechea
direct pe pieptul său.
Amintindu-și de copiii de mai devreme,
Laennec, într-un moment
de viziune și demnitate,
rulează strâns o bucată de hârtie
punând un capăt la ureche
și pe celălalt pe pieptul tinerei.
E încântat de claritatea sunetului.
Laennec petrece următorii trei ani
dezvoltând și testând
diverse materiale și mecanisme
înainte de a se opri la tubul de lemn
cu capete detașabile.
Instrumentul său este precursorul
stetoscopului din metal, plastic
și cauciuc folosit de noi azi.