Ai observat vreodată ceva înotând în câmpul tău vizual? Arată cu un mic vierme sau ca o bulă transparentă, și de fiecare dată când încerci să o observi mai bine, dispare, apoi reapare imediat ce privești în altă parte. Dar nu te freca la ochi! Acestea sunt comune și sunt denumite miodezopsii. Denumirea științifică a acestora e Muscae volitantes, care în latină înseamnă „muște zburătoare”, și precum sugerează numele, pot fi foarte enervante. Dar nu sunt insecte, sau orice fel de obiect extern, ci se află în interiorul ochiului. Miodezopsiile pot părea vii, deoarece se mișcă și își modifică forma, dar nu sunt. Miodezopsiile sunt obiecte minuscule ce aruncă umbre pe retină, țesutul sensibil la lumină din spatele ochiului. Pot fi bucăți de țesut, celule roșii, sau grămăjoare de proteine. Și deoarece sunt suspendate în umoarea corpului vitros, lichidul ca un gel ce umple interiorul ochiului, miodezopsiile se află în derivă odată cu mișcările ochiului, și par să își continue mișcarea când ochiul se oprește. Miodezopsiile sunt puțin vizibile în majoritatea timpului. Devin mai vizibile când sunt mai aproape de retină, la fel ca atunci când ții mâna mai aproape de masă cu o sursă de lumină deasupra, rezultând o umbră mai bine definită. Miodezopsiile sunt mai evidente când te uiți la o suprafață uniformă, precum ecranul luminos al unui calculator, zăpada, sau un cer senin, deoarece uniformitatea fondului le face mai ușor de observat. Cu cât e mai puternică lumina, cu atât pupila se contractă. Acesta e un efect similar cu schimbarea unei surse difuze de lumină cu un singur bec, ce face, de asemenea, umbra mai bine definită. Mai există un fenomen vizual similar cu miodezopsiile, dar nu are nicio legătură. Dacă ați văzut mici puncte luminoase când vă uitați pe cerul senin, înseamnă că ați experimentat fenomenul entoptic al câmpului albastru. Cumva, acest fenomen e opus miodezopsiilor. Acestea nu sunt umbre, ci mici ferestre mobile ce permit luminii să atingă retina. Ferestrele sunt cauzate de celulele albe ce traversează capilarele de pe suprafața retinei. Aceste leucocite sunt atât de mari, aproape cât un capilar, încât formează un gol de plasmă în fața lor. Deoarece golul format și leucocitele sunt mai transparente pentru lumina albastră decât celulele roșii, prezente și ele în capilare, vedem un punct luminos mobil când apare acest fenomen, ce urmează traseul capilarelor și se mișcă odată cu pulsul. Sub condiții vizuale ideale, puteți vedea și o coadă neagră ce urmează punctul luminos. Acestea sunt celulele roșii din spatele leucocitelor. Unele muzee au expus un ecran cu lumină albastră, ce îți permite să experimentezi acest fenomen mult mai ușor. În timp ce ochii tuturor experimentează astfel de fenomene, numărul și tipul variază mult. În cazul miodezopsiilor, pot trece neobservate deoarece creierul învață să le ignore. Însă miodezopsiile foarte numeroase sau mari, ce blochează câmpul vizual pot indica o boală ce necesită tratament medical imediat. Dar în majoritatea timpului fenomenele entoptice, precum miodezopsiile sau punctele luminoase, sunt doar un mic indiciu că ceea ce credem că vedem depinde la fel de mult de biologie și minte, pe cât depinde de lumea exterioară.