1
00:00:06,688 --> 00:00:09,604
La 1 septembrie 1953,

2
00:00:09,604 --> 00:00:13,240
William Scoville a folosit o manivelă
și un burghiu ieftin

3
00:00:13,240 --> 00:00:17,946
ca să perforeze craniul unui om,
să taie porțiuni vitale din creier

4
00:00:17,946 --> 00:00:20,806
și să le aspire printr-un tub de metal.

5
00:00:20,806 --> 00:00:25,111
Nu era o scenă de film horror
sau dintr-un raport macabru al poliției.

6
00:00:25,111 --> 00:00:29,811
Dr. Scoville era unul din cei mai renumiți
neurochirurgi la vremea lui,

7
00:00:29,811 --> 00:00:35,114
iar tânărul era Henry Molaison,
faimosul pacient H.M.,

8
00:00:35,114 --> 00:00:40,366
cazul căruia a oferit informații valoroase
despre funcționarea creierului.

9
00:00:40,366 --> 00:00:43,866
În copilărie, Henry își crăpase craniul
într-un accident

10
00:00:43,866 --> 00:00:49,610
și curând a început să aibă crize, să-și
piardă cunoștința și controlul corpului.

11
00:00:49,610 --> 00:00:53,901
După ani întregi de episoade frecvente,
timp în care a renunțat și la școală,

12
00:00:53,901 --> 00:00:57,009
tânărul disperat
l-a contactat pe Dr. Scolville,

13
00:00:57,009 --> 00:01:00,202
un excentric cunoscut
pentru operațiile riscante.

14
00:01:00,202 --> 00:01:04,259
Lobotomiile parțiale erau deja folosite
de decenii în tratarea bolnavilor mintal,

15
00:01:04,259 --> 00:01:10,313
pornind de la faptul că funcțiile mentale
sunt localizate în zone specifice.

16
00:01:10,318 --> 00:01:14,162
Utilizate cu succes în reducerea
crizelor la psihotici,

17
00:01:14,162 --> 00:01:17,378
Scoville a decis să îndepărteze
hipocampul lui H.M.,

18
00:01:17,378 --> 00:01:21,142
parte a sistemului limbic
asociată cu emoțiile,

19
00:01:21,142 --> 00:01:23,781
dar a cărui funcție era necunoscută.

20
00:01:23,781 --> 00:01:26,352
La prima vedere operația a avut succes.

21
00:01:26,352 --> 00:01:30,593
Crizele lui H.M. au dispărut aparent
fără schimbări de personalitate,

22
00:01:30,593 --> 00:01:32,854
chiar și IQ-ul i s-a îmbunătățit.

23
00:01:32,854 --> 00:01:36,616
Dar era o problemă:
memoria lui era distrusă.

24
00:01:36,616 --> 00:01:39,907
Pe lângă pierderea multor amintiri
din ultimii 10 ani,

25
00:01:39,907 --> 00:01:43,290
H.M. nu mai putea forma altele noi,
uita ce zi este,

26
00:01:43,290 --> 00:01:48,111
repeta comentarii și chiar mânca
de mai multe ori la rând.

27
00:01:48,111 --> 00:01:52,333
Când Scolville a comunicat rezultatele
unui alt expert, Wilder Penfield,

28
00:01:52,333 --> 00:01:57,918
el a trimis-o pe doctoranda Brenda Milner
să-l studieze pe H.M. acasă,

29
00:01:57,918 --> 00:02:00,464
unde își petrecea zile
cu treburi casnice ciudate

30
00:02:00,464 --> 00:02:04,607
și urmărind, întruna, filme vechi
pentru prima dată.

31
00:02:04,607 --> 00:02:07,402
Descoperirile ei
prin teste și interviuri

32
00:02:07,402 --> 00:02:10,608
nu numai că au contribuit enorm
la studiul memoriei,

33
00:02:10,608 --> 00:02:13,751
ci au redefinit complet memoria.

34
00:02:13,751 --> 00:02:16,692
Una din descoperirile lui Milner
a dezvăluit faptul evident

35
00:02:16,692 --> 00:02:21,577
că deși H.M. nu putea crea noi amintiri,
el reținea informația

36
00:02:21,577 --> 00:02:26,185
destul timp încât să termine
o propoziție sau să găsească baia.

37
00:02:26,185 --> 00:02:28,358
Când Milner i-a spus un număr oarecare,

38
00:02:28,358 --> 00:02:31,123
el a reușit să-l rețină pentru 15 minute

39
00:02:31,123 --> 00:02:33,474
repetându-l constant.

40
00:02:33,474 --> 00:02:38,064
Dar după doar 5 minute
a și uitat că a făcut testul.

41
00:02:38,064 --> 00:02:41,812
Neurocercetătorii consideraseră
memoria monolitică,

42
00:02:41,812 --> 00:02:45,800
practic toată identică
și stocată în tot creierul.

43
00:02:45,800 --> 00:02:49,868
Rezultatele lui Milner nu numai că au fost
prima dovadă a distincției acum cunoscute

44
00:02:49,868 --> 00:02:52,536
între memoria de scurtă durată
și cea de lungă durată,

45
00:02:52,536 --> 00:02:56,125
ci au arătat că ele utilizează
zone diferite din creier.

46
00:02:56,125 --> 00:02:59,369
Acum știm că memoria se formează
în mai multe etape.

47
00:02:59,369 --> 00:03:04,834
După ce informația senzorială imediată
e prelucrată temporar de neuroni în cortex

48
00:03:04,834 --> 00:03:06,742
ea trece la hipocamp,

49
00:03:06,742 --> 00:03:12,066
unde proteine speciale consolidează
conexiunile sinaptice corticale.

50
00:03:12,066 --> 00:03:13,749
Dacă experiența e puternică

51
00:03:13,749 --> 00:03:16,682
sau ne-o amintim în mod repetat
în următoarele zile,

52
00:03:16,682 --> 00:03:22,147
hipocampul transferă amintirea înapoi
în cortex, pentru a fi stocată definitiv.

53
00:03:22,147 --> 00:03:25,371
Mintea lui H.M. putea forma
impresii inițiale,

54
00:03:25,371 --> 00:03:29,325
dar fără un hipocamp
să-i consolideze amintirile,

55
00:03:29,325 --> 00:03:33,361
ele păleau, ca mesajele scrise în nisip.

56
00:03:33,361 --> 00:03:36,565
Dar asta nu era singura diferență
de memorie descoperită de Milner.

57
00:03:36,565 --> 00:03:41,194
Într-un experiment celebru,
l-a rugat pe H.M. să traseze o stea

58
00:03:41,194 --> 00:03:45,753
în spațiul îngust dintre contururile
altor două stele concentrice,

59
00:03:45,753 --> 00:03:49,373
văzându-și hârtia și creionul
doar într-o oglindă.

60
00:03:49,373 --> 00:03:52,490
Ca oricine care face un test așa ciudat
pentru prima dată,

61
00:03:52,490 --> 00:03:54,297
nu s-a descurcat.

62
00:03:54,297 --> 00:03:57,685
Dar, surprinzător, s-a îmbunătățit
cu fiecare încercare,

63
00:03:57,685 --> 00:04:01,151
deși nu-și amintea încercările precedente.

64
00:04:01,151 --> 00:04:06,644
Centrii lui motori inconștienți aminteau
ce uitase mintea conștientă.

65
00:04:06,644 --> 00:04:11,690
Milner a descoperit că memoria declarativă
a numelor, datelor și faptelor

66
00:04:11,690 --> 00:04:17,256
diferă de memoria procedurală, ca mersul
pe bicicletă sau semnătura personală.

67
00:04:17,256 --> 00:04:19,500
Acum știm că memoria procedurală

68
00:04:19,500 --> 00:04:22,852
se bazează mai mult
pe ganglionii bazali și cerebel,

69
00:04:22,852 --> 00:04:26,117
structuri intacte în creierul lui H.M.

70
00:04:26,117 --> 00:04:29,556
Distincția dintre ”a ști ce”
și ”a ști cum”

71
00:04:29,556 --> 00:04:32,960
a stat la baza cercetării memoriei
de atunci încolo.

72
00:04:32,960 --> 00:04:38,152
H.M. a murit la 82 de ani după o viață 
liniștită într-un centru de îngrijire.

73
00:04:38,152 --> 00:04:42,556
De-a lungul anilor a fost examinat
de peste 100 de neurocercetători,

74
00:04:42,556 --> 00:04:45,750
determinând ca mintea lui
să fie cea mai studiată din istorie.

75
00:04:45,750 --> 00:04:48,915
La moarte, creierul i-a fost
conservat și scanat

76
00:04:48,915 --> 00:04:52,356
înainte de a fi tăiat în peste 2000
de bucăți individuale

77
00:04:52,356 --> 00:04:57,624
și fotografiat pentru a crea o hartă
digitală la scara neuronilor individuali.

78
00:04:57,624 --> 00:05:02,017
Totul a fost transmis live
și urmărit de 400.000 de oameni.

79
00:05:02,017 --> 00:05:04,684
Deși H.M. și-a petrecut viața
uitând lucruri,

80
00:05:04,684 --> 00:05:07,602
el și contribuția lui
la înțelegerea memoriei

81
00:05:07,602 --> 00:05:10,013
vor fi amintite de-a lungul generațiilor.