Cum construim o societate fără combustibili fosili? Aceasta e o provocare foarte complexă, și cred că statele în curs de dezvoltate pot conduce această tranziție. Ştiu că aceasta e o afirmație îndrăzneaţă, dar adevărul e că țările noastre au mult de pierdut dacă permitem combustibililor fosili să rămână în centrul dezvoltării noastre. Avem alternative. E timpul, chiar e timpul, să demontăm mitul că ţările trebuie să aleagă între dezvoltare și protecția mediului, energii regenerabile, calitatea vieții. Vin din Costa Rica, o ţară în curs de dezvoltare. Suntem aproape cinci milioane de locuitori și trăim exact în centrul Americilor, deci e foarte ușor să vă amintiţi unde locuim. Aproape toată energia noastră electrică provine din resurse regenerabile, cinci dintre ele. (Aplauze) Hidroenergie, energie geotermală, eoliană, solară, biomasă. Știați că anul trecut timp de 299 de zile, nu am utilizat deloc combustili fosili la producerea întregii cantităţi de energie electrică necesare? E o realizare fantastică, dar ascunde un paradox, acela că aproape 70 la sută din consumul nostru energetic e petrolul. De ce? Din cauza sistemul nostru de transport, care e dependent în totalitate de combustibili fosili, ca în majoritatea țărilor. Dacă tranziția energetică ar fi un maraton, întrebarea e cum ajungem la linia de sosire, cum eliminăm combustibilii fosili din restul economiei? Dacă noi nu reușim, e dificil de spus cine ar putea. Din acest motiv vreau să vă vorbesc despre Costa Rica, deoarece cred că suntem candidatul ideal în crearea unui drum vizionar al dezvoltării fără combustibili fosili. Cel mai cunoscut lucru despre țara noastră, e lipsa armatei. Să ne întoarcem în anul 1948. Ţara ieșea dintr-un război civil. Au murit mii de costaricani și multe familii au fost dezbinate. Totuşi o idee surprinzătoare a cucerit inimile și mințile tuturor: vom reporni țara, și acea A Doua Republică nu va avea armată. Aşa că am abolit-o. Președintele de atunci, José Figueres, a găsit o modalitate puternică, distrugând pereții unei baze militare. Anul următor, în 1949, decizia a devenit permanentă, fiind trecută în noua constituție, și astfel, după aproape 70 de ani, vă pot spune această poveste. Și sunt recunoscătoare. Le mulţumesc pentru că au hotărât aşa înainte să mă fi născut, pentru că asta ne-a permis mie şi altor milioane să trăim într-o țară foarte stabilă. Aţi putea crede că a fost doar noroc, dar nu-i aşa. A fost un model de opţiuni gândite. În anii '40, costaricanii au primit învățământ și servicii medicale gratuite. Le-am numit garanții sociale. Desființând armata, am putut transforma cheltuielile militare în cheltuieli sociale, și asta a generat stabilitate. În anii '50... (Aplauze) În anii '50, am început să investim în hidroenergie, iar asta ne-a ținut departe de capcana folosirii combustibililor fosili pentru a produce electricitate, lucru cu care se lupta lumea acum. În anii '70 am investit în parcurile naționale, și asta ne-a păzit de logica greșită a creșterii, creșterii, creșterii cu orice preț, pe care alții o adoptă, mai ales în ţările în curs de dezvoltare. În anii '90, am deschis drumul plăților pentru serviciile de mediu, și asta ne-a ajutat să inversăm defrişarea și a impulsionat ecoturismul, motor important al creșterii de azi. Deci investiţiile în protecția mediului nu au afectat economia noastră. Dimpotrivă. Asta nu înseamnă că suntem perfecți, Nu înseamnă că n-avem contradicții. Nu asta e ideea. Ideea e că, făcând propriile alegeri, am putut deveni flexibili în confruntarea cu problemele dezvoltării. Într-o țară ca a noastră, PIB-ul pe cap de locuitor e în jur de 11.000 de dolari, în funcție de cum calculezi. Dar conform Indexului Progresului Social, suntem performerii transformării PIB-ului în progres social. Desființarea armatei, investiţiile în natură și oameni, au făcut un lucru foarte puternic. Au conturat povestea, povestea unei țări mici, cu idei mari, și a fost înălțător să cresc cu o astfel de poveste. Deci, întrebarea este care e următoarea idee importantă a acestei generaţii? Cred că următorul pas e ca generația asta să renunțe definitiv la combustibilii fosili, exact așa cum am făcut cu armata. Combustibilii fosili produc schimbări climatice. Știm asta și știm cât de vulnerabili suntem la efectele schimbărilor climatice. Ca ţară în curs de dezvoltare, e în interesul nostru să ne dezvoltăm fără combustibilii fosili care, în primul rând, ne dăunează. Pentru că... de ce am continua să importăm petrol pentru transport dacă putem folosi electricitatea în locul lui? Amintiţi-vă, aceasta e țara în care obţinem electricitate din apa râurilor noastre, din căldura vulcanilor, din turbine eoliene, panouri solare, biodeșeuri. Interzicerea combustibililor fosili înseamnă oprirea sistemului de transport pentru a ne alimenta mașinile, autobuzele şi trenurile cu electricitate în loc de energie poluantă. Vreau să vă spun că transportul, a devenit o problemă existențială pentru noi, costaricanii, pentru că modelul nostru nu funcționează. Lezează oamenii, lezează companiile, și ne lezează sănătatea. Deoarece atunci când politicile și infrastructura eșuează, asta se întâmplă zilnic. Două ore dimineața, două ore seara. Nu înțeleg de ce trebuie să acceptăm asta ca pe ceva normal. E degradant să fim nevoiţi să ne irosim timpul aşa în fiecare zi. Această autostradă e chiar bună în comparație cu ce vezi în alte țări unde traficul explodează. Costaricanii numesc asta „presa". Presa înseamnă „încarcerat". Și oamenii devin violenți într-o țară care e, de altfel, fericită în pura vida. Se întâmplă. Deci miza e mare. Vestea bună e că atunci când vorbim despre transport ecologic și mobilitate diferită, nu vorbim despre o utopie îndepărtată. Vorbim despre mobilitatea electrică care se întâmplă acum. Până în 2022, mașinile electrice și cele convenționale vor costa la fel, iar unele oraşe testează deja autobuzele electrice. Aceste creaturi grozave economisesc bani și reduc poluarea. Deci dacă vrem, putem scăpa de transportul pe bază de petrol. fiindcă acum avem opțiuni fără precedent. Este entuziasmant. Dar desigur, pe unii îi deranjează această idee. Vor veni şi vă vor spune că lumea e dependentă de petrol, la fel și Costa Rica, așa că trezeşte-te! Asta vă spun ei. Și ştiţi care e răspunsul la acest argument? Că în 1948, n-am spus că lumea e dependentă de armate, așa că hai să ne păstrăm și noi armata. Nu, noi am luat o decizie curajoasă și acea decizie a făcut diferența. E timpul ca această generație să fie curajoasă din nou și să renunţe la combustibilii fosili. Vă dau trei motive pentru care trebuie s-o facem. Primul: modelul nostru de transport și de urbanizare e defect, deci acum e momentul perfect să regândim viitorul nostru urban şi mobil. Nu vrem orașe construite pentru mașini. Vrem orașe pentru oameni unde putem merge pe jos sau cu bicicleta. Și vrem transport public, din belşug, un transport public curat și decent. Altfel, dacă va continua mărirea flotelor de maşini convenţionale, orașele noastre vor deveni insuportabile. Al doilea: trebuie să ne schimbăm, dar o schimbare treptată nu va fi suficientă. Avem nevoie de o schimbare radicală. Sunt câteva proiecte graduale în țara mea, și eu sunt prima care le aplaud. Dar să nu ne păcălim singuri. Nu vorbim despre câteva mașini electrice frumoase aici și de câteva autobuze electrice acolo, în timp ce continuăm să investim în același tip de infrastructură, mai multe mașini, străzi, mai mult petrol. Vorbim despre eliberarea de petrol și asta nu se poate face treptat. Al treilea și pe acesta îl ştiţi, lumea e însetată de inspirație. Tânjeşte după povești de succes în abordarea problemelor complexe, mai ales în țările în curs de dezvoltare. Cred că Costa Rica poate fi o sursă de inspiraţie pentru alţii, ca anul trecut, când am anunţat că atât de multe zile n-am folosit deloc combustibili fosili pentru a ne produce electricitatea. Vestea a devenit virală pe tot globul. De asemenea, şi asta mă face extrem de mândră, o femeie costaricană, Christiana Figueres, a jucat un rol decisiv în negocierile acordului climatic de la Paris. Deci trebuie să protejăm această moștenire și să fim un exemplu. Ce urmează? Oamenii. Cum îi facem pe oameni să dețină asta? Cum îi facem pe oameni să creadă că e posibil să clădească o societate fără combustibili fosili? E necesară multă muncă de jos în sus. De aceea, în 2014, am creat Costa Rica Limpia. „Limpia" înseamnă „curat", pentru că vrem să mobilizăm și să inspirăm cetăţenii. Dacă cetățenii nu se vor implica, deciziile privind transportul curat vor fi tărăgănate de nesfârșite, chiar nesfârșite discuții tehnice, și de avalanșe de intervenţii ale celor interesaţi. Dorința de a fi o țară verde, alimentată de energii regenerabile e deja o parte integrantă a poveștii noastre. Nu trebuie să lăsăm pe nimeni să ne ia acest lucru. Anul trecut, am adunat oameni din cele şapte provincii ale noastre ca să vorbească de schimbările climatice în termenii importanţi pentru ei. Am adus și anul acesta alt grup de costaricani ca să vorbească de energiile regenerabile. Ştiţi ceva? Acești oameni s-au contrazis mai mereu, mai puţin în privinţa energiilor regenerabile, a transportului curat şi a aerului curat. Aduce oamenii laolaltă. Și cheia adevăratei participări e să-i ajuți pe oameni să nu se simtă mici. Oamenii se simt slabi, și sunt sătui să nu fie auziţi. Aşa că facem lucruri concrete și traducem problemele tehnice în limbajul popular pentru a arăta că cetăţenii au un rol și îl putem juca împreună. Pentru prima dată, urmărim promisiunile făcute pe tema transportului curat, iar politicienii știu că trebuie să le respecte, dar momentul de cotitură va veni când vom forma coaliții -- cetățeni, companii, campioni ai transportului public -- ce vor face din mobilitatea electrică noua normalitate, mai ales într-o țară în curs de dezvoltare. Până la următoarele alegeri, cred că fiecare candidat va trebui să-și comunice poziția privind abolirea combustibililor fosili. Întrebarea asta trebuie să ajungă la vârful politicii noastre. Asta nu e o problemă de politici climatice sau de protecţia mediului. E vorba de țara pe care ne-o dorim și de orașele pe care le avem și de orașele pe care le dorim și de cine face această alegere. Pentru că la sfârșitul zilei, trebuie să arătăm că dezvoltarea cu energie regenerabilă e bună pentru oameni, pentru costaricanii care trăiesc acum, și mai ales pentru cei care încă nu s-au născut. Acesta e Muzeul nostru Național astăzi. Este luminos și liniștit, iar când stai în fața lui, îți vine greu să crezi că acestea erau cazărmi militare la sfârșitul anilor '40. Aici am început o viață nouă, fără armată și aici e locul în care, într-o bună zi, se va anunţa renunţarea la combustibilii fosili. Și vom scrie din nou istorie. Vă mulțumesc. (Aplauze)