Cum construim o societate
fără combustibili fosili?
Aceasta e o provocare foarte complexă,
și cred că statele în curs de dezvoltate
pot conduce această tranziție.
Ştiu că aceasta e o afirmație îndrăzneaţă,
dar adevărul e că țările noastre
au mult de pierdut
dacă permitem combustibililor fosili
să rămână în centrul dezvoltării noastre.
Avem alternative.
E timpul, chiar e timpul,
să demontăm mitul
că ţările trebuie să aleagă
între dezvoltare
și protecția mediului,
energii regenerabile, calitatea vieții.
Vin din Costa Rica,
o ţară în curs de dezvoltare.
Suntem aproape cinci milioane de locuitori
și trăim exact în centrul Americilor,
deci e foarte ușor
să vă amintiţi unde locuim.
Aproape toată energia noastră electrică
provine din resurse regenerabile,
cinci dintre ele.
(Aplauze)
Hidroenergie, energie geotermală,
eoliană, solară, biomasă.
Știați că anul trecut
timp de 299 de zile,
nu am utilizat deloc combustili fosili
la producerea întregii cantităţi
de energie electrică necesare?
E o realizare fantastică,
dar ascunde un paradox,
acela că aproape 70 la sută
din consumul nostru energetic e petrolul.
De ce?
Din cauza sistemul nostru de transport,
care e dependent în totalitate
de combustibili fosili,
ca în majoritatea țărilor.
Dacă tranziția energetică
ar fi un maraton,
întrebarea e cum ajungem
la linia de sosire,
cum eliminăm combustibilii fosili
din restul economiei?
Dacă noi nu reușim,
e dificil de spus cine ar putea.
Din acest motiv vreau
să vă vorbesc despre Costa Rica,
deoarece cred că suntem candidatul ideal
în crearea unui drum vizionar
al dezvoltării fără combustibili fosili.
Cel mai cunoscut lucru
despre țara noastră,
e lipsa armatei.
Să ne întoarcem în anul 1948.
Ţara ieșea dintr-un război civil.
Au murit mii de costaricani
și multe familii au fost dezbinate.
Totuşi o idee surprinzătoare
a cucerit inimile și mințile tuturor:
vom reporni țara,
și acea A Doua Republică
nu va avea armată.
Aşa că am abolit-o.
Președintele de atunci,
José Figueres,
a găsit o modalitate puternică,
distrugând pereții unei baze militare.
Anul următor, în 1949,
decizia a devenit permanentă,
fiind trecută în noua constituție,
și astfel, după aproape 70 de ani,
vă pot spune această poveste.
Și sunt recunoscătoare.
Le mulţumesc pentru că
au hotărât aşa înainte să mă fi născut,
pentru că asta ne-a permis
mie şi altor milioane
să trăim într-o țară foarte stabilă.
Aţi putea crede că a fost doar noroc,
dar nu-i aşa.
A fost un model de opţiuni gândite.
În anii '40, costaricanii au primit
învățământ și servicii medicale gratuite.
Le-am numit garanții sociale.
Desființând armata,
am putut transforma cheltuielile militare
în cheltuieli sociale,
și asta a generat stabilitate.
În anii '50...
(Aplauze)
În anii '50, am început
să investim în hidroenergie,
iar asta ne-a ținut departe de capcana
folosirii combustibililor fosili
pentru a produce electricitate,
lucru cu care se lupta lumea acum.
În anii '70 am investit
în parcurile naționale,
și asta ne-a păzit
de logica greșită a creșterii,
creșterii, creșterii cu orice preț,
pe care alții o adoptă,
mai ales în ţările în curs de dezvoltare.
În anii '90, am deschis drumul
plăților pentru serviciile de mediu,
și asta ne-a ajutat
să inversăm defrişarea
și a impulsionat ecoturismul,
motor important al creșterii de azi.
Deci investiţiile în protecția mediului
nu au afectat economia noastră.
Dimpotrivă.
Asta nu înseamnă că suntem perfecți,
Nu înseamnă că n-avem contradicții.
Nu asta e ideea.
Ideea e că, făcând propriile alegeri,
am putut deveni flexibili
în confruntarea cu problemele dezvoltării.
Într-o țară ca a noastră,
PIB-ul pe cap de locuitor
e în jur de 11.000 de dolari,
în funcție de cum calculezi.
Dar conform Indexului Progresului Social,
suntem performerii
transformării PIB-ului în progres social.
Desființarea armatei,
investiţiile în natură și oameni,
au făcut un lucru foarte puternic.
Au conturat povestea,
povestea unei țări mici, cu idei mari,
și a fost înălțător
să cresc cu o astfel de poveste.
Deci, întrebarea este
care e următoarea idee importantă
a acestei generaţii?
Cred că următorul pas
e ca generația asta să renunțe definitiv
la combustibilii fosili,
exact așa cum am făcut cu armata.
Combustibilii fosili produc
schimbări climatice.
Știm asta
și știm cât de vulnerabili suntem
la efectele schimbărilor climatice.
Ca ţară în curs de dezvoltare,
e în interesul nostru
să ne dezvoltăm
fără combustibilii fosili
care, în primul rând, ne dăunează.
Pentru că...
de ce am continua să importăm petrol
pentru transport
dacă putem folosi
electricitatea în locul lui?
Amintiţi-vă,
aceasta e țara
în care obţinem electricitate
din apa râurilor noastre,
din căldura vulcanilor,
din turbine eoliene, panouri solare,
biodeșeuri.
Interzicerea combustibililor fosili
înseamnă oprirea sistemului de transport
pentru a ne alimenta mașinile,
autobuzele şi trenurile cu electricitate
în loc de energie poluantă.
Vreau să vă spun că transportul,
a devenit o problemă existențială
pentru noi, costaricanii,
pentru că modelul nostru
nu funcționează.
Lezează oamenii,
lezează companiile,
și ne lezează sănătatea.
Deoarece atunci când politicile
și infrastructura eșuează,
asta se întâmplă zilnic.
Două ore dimineața,
două ore seara.
Nu înțeleg de ce trebuie
să acceptăm asta ca pe ceva normal.
E degradant să fim nevoiţi
să ne irosim timpul aşa în fiecare zi.
Această autostradă e chiar bună
în comparație cu ce vezi în alte țări
unde traficul explodează.
Costaricanii numesc asta „presa".
Presa înseamnă „încarcerat".
Și oamenii devin violenți
într-o țară care e, de altfel,
fericită în pura vida.
Se întâmplă.
Deci miza e mare.
Vestea bună
e că atunci când vorbim
despre transport ecologic
și mobilitate diferită,
nu vorbim despre o utopie îndepărtată.
Vorbim despre mobilitatea electrică
care se întâmplă acum.
Până în 2022, mașinile electrice
și cele convenționale
vor costa la fel,
iar unele oraşe testează deja
autobuzele electrice.
Aceste creaturi grozave
economisesc bani
și reduc poluarea.
Deci dacă vrem, putem scăpa
de transportul pe bază de petrol.
fiindcă acum avem opțiuni fără precedent.
Este entuziasmant.
Dar desigur,
pe unii îi deranjează această idee.
Vor veni şi vă vor spune
că lumea e dependentă de petrol,
la fel și Costa Rica, așa că trezeşte-te!
Asta vă spun ei.
Și ştiţi care e răspunsul
la acest argument?
Că în 1948, n-am spus
că lumea e dependentă de armate,
așa că hai să ne păstrăm și noi armata.
Nu, noi am luat o decizie curajoasă
și acea decizie a făcut diferența.
E timpul ca această generație
să fie curajoasă din nou
și să renunţe la combustibilii fosili.
Vă dau trei motive
pentru care trebuie s-o facem.
Primul: modelul nostru de transport
și de urbanizare e defect,
deci acum e momentul perfect să regândim
viitorul nostru urban şi mobil.
Nu vrem orașe construite pentru mașini.
Vrem orașe pentru oameni
unde putem merge pe jos sau cu bicicleta.
Și vrem transport public,
din belşug,
un transport public curat și decent.
Altfel, dacă va continua mărirea flotelor
de maşini convenţionale,
orașele noastre vor deveni insuportabile.
Al doilea: trebuie să ne schimbăm,
dar o schimbare treptată
nu va fi suficientă.
Avem nevoie de o schimbare radicală.
Sunt câteva proiecte graduale în țara mea,
și eu sunt prima care le aplaud.
Dar să nu ne păcălim singuri.
Nu vorbim despre câteva
mașini electrice frumoase aici
și de câteva autobuze electrice acolo,
în timp ce continuăm să investim
în același tip de infrastructură,
mai multe mașini, străzi, mai mult petrol.
Vorbim despre eliberarea de petrol
și asta nu se poate face treptat.
Al treilea și pe acesta îl ştiţi,
lumea e însetată de inspirație.
Tânjeşte după povești de succes
în abordarea problemelor complexe,
mai ales în țările în curs de dezvoltare.
Cred că Costa Rica poate fi
o sursă de inspiraţie pentru alţii,
ca anul trecut, când am anunţat
că atât de multe zile
n-am folosit deloc combustibili fosili
pentru a ne produce electricitatea.
Vestea a devenit virală pe tot globul.
De asemenea, şi asta
mă face extrem de mândră,
o femeie costaricană, Christiana Figueres,
a jucat un rol decisiv în negocierile
acordului climatic de la Paris.
Deci trebuie să protejăm această moștenire
și să fim un exemplu.
Ce urmează?
Oamenii.
Cum îi facem pe oameni să dețină asta?
Cum îi facem pe oameni
să creadă că e posibil
să clădească o societate
fără combustibili fosili?
E necesară multă muncă de jos în sus.
De aceea, în 2014,
am creat Costa Rica Limpia.
„Limpia" înseamnă „curat",
pentru că vrem să mobilizăm
și să inspirăm cetăţenii.
Dacă cetățenii nu se vor implica,
deciziile privind transportul curat
vor fi tărăgănate de nesfârșite,
chiar nesfârșite discuții tehnice,
și de avalanșe de intervenţii
ale celor interesaţi.
Dorința de a fi o țară verde,
alimentată de energii regenerabile
e deja o parte integrantă
a poveștii noastre.
Nu trebuie să lăsăm pe nimeni
să ne ia acest lucru.
Anul trecut, am adunat oameni
din cele şapte provincii ale noastre
ca să vorbească de schimbările climatice
în termenii importanţi pentru ei.
Am adus și anul acesta
alt grup de costaricani
ca să vorbească de energiile regenerabile.
Ştiţi ceva?
Acești oameni s-au contrazis mai mereu,
mai puţin în privinţa
energiilor regenerabile,
a transportului curat şi a aerului curat.
Aduce oamenii laolaltă.
Și cheia adevăratei participări
e să-i ajuți pe oameni
să nu se simtă mici.
Oamenii se simt slabi,
și sunt sătui să nu fie auziţi.
Aşa că facem lucruri concrete
și traducem problemele tehnice
în limbajul popular
pentru a arăta că cetăţenii au un rol
și îl putem juca împreună.
Pentru prima dată,
urmărim promisiunile făcute
pe tema transportului curat,
iar politicienii știu
că trebuie să le respecte,
dar momentul de cotitură
va veni când vom forma coaliții --
cetățeni, companii,
campioni ai transportului public --
ce vor face din mobilitatea electrică
noua normalitate,
mai ales într-o țară
în curs de dezvoltare.
Până la următoarele alegeri,
cred că fiecare candidat
va trebui să-și comunice poziția
privind abolirea combustibililor fosili.
Întrebarea asta trebuie să ajungă
la vârful politicii noastre.
Asta nu e o problemă de politici climatice
sau de protecţia mediului.
E vorba de țara pe care ne-o dorim
și de orașele pe care le avem
și de orașele pe care le dorim
și de cine face această alegere.
Pentru că la sfârșitul zilei,
trebuie să arătăm
că dezvoltarea cu energie regenerabilă
e bună pentru oameni,
pentru costaricanii care trăiesc acum,
și mai ales pentru cei
care încă nu s-au născut.
Acesta e Muzeul nostru Național astăzi.
Este luminos și liniștit,
iar când stai în fața lui,
îți vine greu să crezi
că acestea erau cazărmi militare
la sfârșitul anilor '40.
Aici am început o viață nouă, fără armată
și aici e locul în care, într-o bună zi,
se va anunţa renunţarea
la combustibilii fosili.
Și vom scrie din nou istorie.
Vă mulțumesc.
(Aplauze)