Arta la zi Un prânz sănătos secerători pe câmp câmpia pierzându- se în zare Un tablou de Peter Bruegel O clipă de empatie pentru viaţa de la ţară? sau privirea critică a marelui proprietar? Răspunsul pare simplu acest tablou aparţine unei serii făcută de un băştinaş pentru un altul, bogat negustor din Anvers şi chipurile rumene buimăcite sau istovite de muncă trădeaza o lume căreia nu chiar arzi de nerăbdare să-i aparţii Şi atunci ce anume se străduieşte să caute artistul sau cel care a comandat tabloul pe chipurile ţăranilor Plăcerea de a privi de sus mici furnici lucrătoare şi de a-şi bate joc de ele? sau mai degrabă cred că aceşti ţărani sunt cu adevărat interesanţi? Episdul 10 Bruegel …Secerişul…Fericirea este pe câmp? Partea 1. Momentul ţărănesc Sub lumina palidă a lunii grânele strălucesc ca aurul Secerate cu sârguinţa adunate strânse apoi cărate ca tăiate de un geometru conduc privirea catre doua centre de interes: pe de o parte satul cu casele sale îngrămădite în jurul clopotniţei pe de altă parte,un univers plămădit de către om fântâni artificiale castel şi târg pod cu vamă străzi şerpuitoare Copacul, încărcat cu pere-n pârg este însăşi imaginea fecundităţii muncii şi naturii Ţăranii sunt rădăcinile acestora oboseala şi amărăciunea omului adormit îşi găsesc răsplata în pofta de mâncare sănătoasă aa acestor marionete după fiertura de boabe vine bucuria tăierii în felii a pâinii şi a brânzei aşteptând să se savureze desertul Aproape un ospăţ regal totuşi, această imagine nu este decât o celebrare generală a agriculturii şi a gesturilor sale sacre timpul- adevăratul timp al acţiunii şi al schimbării se scurge Aceste forme curioase, suspendate în aer sunt fructele pomului, scuturat de acest ţăran cu care se ghiftuiesc copiii Aici,lângă alt culegător, timpul se concentrează unii oameni îi urmează pe alţii Poate nedoriţi alungaţi de gărzile castelului ? Pentru alţii, este clipa odihnei: -scalda calugărilor este împărţită în etape îmbrăcare, dezbrăcare coborâre în apă, încercându-se temperatura, pregătindu-se de azvârlire înotând cu fundul în sus sau ridicând braţele cu fală -pentru săteni, apoi, în plin joc pentru aruncarea bâtei: cel care reuşeşte să omoare gâsca devine câştigătorul. Un joc pe care Hogarth îl va condamna două secole mai târziu considerându-l drept un exemplu de cruzime În sfârşit, exact clipa în care un om îşi face nevoile in faţa celei mai înstărite case ţărăneşti Acest motiv, care se regăseşte în Proverbele lui Bruegel, este semn de dispreţ, ca şi aici, pentru lume sau pentru autoritatea reprezentată de spânzurătoare La prima vedere pare că acest peisaj semnifică societatea celor trei ordine, care se vrea de nestrămutat în ceea ce priveşet ordinul, dar schimbatoare în privinţa anotimpurilor: -nobleţea luptă pentru asigurarea păcii şi a ordinii pe pământ -clerul se roagă pentru fericirea veşnică a tuturor în ceruri -Şi al treilea stat lucrează cu scopul de a asigura trebuinţele. Dar aici castelul pare pierdut, călugării nu se roagă şi numai ţăranii muncesc. Departe, sunt navele importante ale marelui comerţ maritim. Acolo este schimbarea fundamentală a tabloului: . În acest orizont, care depăşeşte limitele străvechii lumi feudale. Şi atunci cine este adevăratul erou al tabloului? Ţăranii, pe palma lor de pământ, sau negustorul care domină lumea? Partea a 2 .Interesul şi distanţa Negustorul se numeşte Jongelinck ...şi seria anotimpurilor este destinată sălii de mese din vila sa de la ţară. Cum sunt priviţi aceşti ţărani? Nu cu multă încredere. S-ar spune că privirea noastră deranjează ! Şi acest motiv este ambiguu la Bruegel: în Apicultorii, oamenii bine echipaţi nu scapă neânţepaţi ca să capete bunătăţile stupilor Acolo, ridicolul este pentru conştiinţa curată care cedează, mai mult decât pentru “dibaciul “ care îşi asumă riscuri. Furtul însuşi poate fi anuzant, după exemplul acestui ţăran foarte tânăr care reprezintă lumea care îi taie punga sinistrului mizantrop în plin câmp. Pentru Bruegel şi comanditarul său, care îl “privesc de sus”, furtul pare aproape "un joc cinstit". Poate pentru că negustorul dispune de o viziune de contabil: se pot socoti fructe sau mănunchiuri de vreascuri cât şi numărul de guri de hrănit se poate deci calcula surplusul! Dar distanţa se înscrie mai ales în modul în care Bruegel... ...se joacă cu trupurile care muncesc Imaginii acestei alte reprezentări, în care figurile dispar în spatele greutăţilor şi ale ulcioarelor, femeile seamănă cu legăturile de vreascuri, o amfora ia forma omenească, ca şi cum aceste personaje , pe alocuri puternic individualizate ar deveni una cu munca pe care o fac. O meserie bazată pe efort şi îndemânare, departe de maleabilitatea spiritului lui Jongelinck Mare amator de artă, el comandase alte două serii pentru vila sa la Frans Floris: una despre cele şapte arte liberale, superioare pentru că acestea presupun o ştiinţă pură, nesubordonată unui scop utilitar: -patru arte legate de matematică: aritmetica, geometria, muzica astronomia -trei legate de discurs: gramatica, retorica, logica Cealaltă depre cele Douăsprezece munci ale lui Hercule, mărci ale forţei aristocratice. Se înţelege astfel că aceste serii apar cu mult mai convenţionale şi mai stereotipe: sunt alegorii greoaie pe care un pervenit ar putea să le colecţioneze ca să imite nu ştiu ce prinţ luminat. De ce avem impresia că sunt aceşti ţărani duri pe care-i privim cu interesul cel mai autentic? Partea a 3a Spiritul ţăranilor Înaintea lui Bruegel, ţăranii par că valorează ceva: în aceste naşteri însă, ei rămân pe pragul spaţiului sfânt-un staul! Faţă de chipurile lor opace şi aspre, ...Fecioara străluceşte , albă si delicată. În această carte a orelor, ei se opun vieţii aristocratice, într-o lume restrânsă de somptuosul castel seniorial . Aristocraţilor, banchetele, vânătoarea şi dragostea curtenească! Ţăranilor, nevoia! La Bruegel, în secolul următor, dimpotrivă , munca ţăranilor este slăvită... ...în timp ce aristocraţia apare frivolă şi fără importanţă În celelalte tablouri ale anotimpurilor, impresia se confirmă: lumea s-a dilatat, impunătoarele fortăreţe sunt într-un plan mai îndepărtat, şi paradoxal lumea ţăranilor a devenit interesantă. De ce? Poate pentru că elita burgheză-preocupată de grijile marilor afaceri ale lumii/lumeşti- invidiază în secret orizontul mărginit al ţăranului? În timp ce vapoarele sunt sfărâmate în furtună spre marea pagubă a unui investitor ... ...viaţa ţărănească îşi urmează cursul... ...fără să se neglijeze spiritul de ficţiune şi cel al jocului: este suficientă o coroană de hârtie, două perini groase şi un juvăţ pentru vaci... ...ca să convingi un copil să o facă pe regele mag, şi un nai pentru adulţi ca să parodieze o scenă de cucerire pastorească. Aici, doi obsevatori cu obiceiuri orăşeneşti sunt interpuşi între această figură dezinvoltă şi un dans jucăuş executat în faţa unei spânzurători sinistre... ...spânzurătoare care se găseşte în acest alt panou al anotimpurilor. În timp ce execuţia condamnatului este încă proaspătă, plăcerea de căpătâi este aceea de a admira crupa vacilor grase... ...de a reveni în sânul târgului liniştit în care se zbenguie copiii. În sfârşit, în Iarna, se regăseşte această paralelă între jocul artistului care ascunde chipurile câinilor îngheţaţi, ca să creeze un mănunchi de cozi în forma de tirbuşoane cvasi-abstract... ...şi giumbuşlucul patinajului, care care aduce pe chipurile acestor săteni o blândeţe mai accentuată decât cea cea pe care o au când muncesc: între cei care rămân la margine şi regii gheţii... ...sunt încercările timide... ...cooperarea... ..."micile drame" ...eşecurile... ...neprevăzuturile. Diferenţa între Jongelinck şi un ţăran nu este o diferenţă de natură, ca cea care opunea servitorul seniorului ci o diferenţa de perspectivă. Jongelinck avea un ultim tablou de Bruegel: Turnul Babel,... ...reprezentat într-un oraş flamand contemporan. Fără îndoială el este o critică la adresa orgoliului uman. Dar ea marchează deasemenea apariţia unei falii între speranţele unei elite citadine, care priveşte orizontul,... ...căreia îi place să construiască,... ...care îşi asumă riscuri,... ...şi masa care rămâne sigură pe ceea ce cunoaşte, lipită de palma sa de pământ. Seria Anotimpurilor traduce deci în acelaşi timp un sentiment de proximitate şi de distanţă: proximitate a celui care vede în ţăran o formă de copilarie a umanităţii... ...cu care este bine să fie în legătură . Distanţa negustorului de elită, manifestandu-şi superioritatea ştiind să privească orizonturile îndepărtate,... ...contestându-i aristocraţiei lascive şi decadente supremaţia sa pe pământ. Deja ultimul episod al anotimpului 1.Mai vreţi un altul? Mai multe informaţii pe :www.canal-educatif.fr Scris şi realizat de: Produs de: Consilier ştiinţific: Finanţare şi susţinere publică: Lectura: Montaj si videografică: Post-producţie/Sunet Selecţia muzicală Muzica Mulţumiri Subtitrare în limba franceză:CED Un film aparţinând CED