Arta
la zi
Un prânz sănătos
secerători pe câmp
câmpia pierzându- se în zare
Un tablou de Peter Bruegel
O clipă de empatie pentru viaţa de la ţară?
sau privirea critică a marelui proprietar?
Răspunsul pare simplu
acest tablou aparţine unei serii
făcută de un băştinaş pentru un altul, bogat negustor din Anvers
şi chipurile rumene
buimăcite
sau istovite de muncă
trădeaza o lume căreia nu chiar arzi de nerăbdare să-i aparţii
Şi atunci ce anume se străduieşte să caute artistul sau cel care a comandat tabloul pe chipurile ţăranilor
Plăcerea de a privi de sus mici furnici lucrătoare
şi de a-şi bate joc de ele?
sau mai degrabă cred că aceşti ţărani sunt cu adevărat interesanţi?
Episdul 10 Bruegel …Secerişul…Fericirea este pe câmp?
Partea 1. Momentul ţărănesc
Sub lumina palidă a lunii
grânele strălucesc ca aurul
Secerate cu sârguinţa
adunate
strânse
apoi cărate
ca tăiate de un geometru
conduc privirea catre doua centre de interes:
pe de o parte satul
cu casele sale îngrămădite în jurul clopotniţei
pe de altă parte,un univers plămădit de către om
fântâni artificiale
castel şi târg
pod cu vamă
străzi şerpuitoare
Copacul, încărcat cu pere-n pârg
este însăşi imaginea fecundităţii muncii şi naturii
Ţăranii sunt rădăcinile acestora
oboseala şi amărăciunea omului adormit
îşi găsesc răsplata în pofta de mâncare sănătoasă aa acestor marionete
după fiertura de boabe
vine bucuria tăierii în felii a pâinii şi a brânzei
aşteptând să se savureze desertul
Aproape un ospăţ regal
totuşi, această imagine nu este decât o celebrare generală a agriculturii şi a gesturilor sale sacre
timpul- adevăratul timp al acţiunii şi al schimbării se scurge
Aceste forme curioase, suspendate în aer
sunt fructele pomului, scuturat de acest ţăran
cu care se ghiftuiesc copiii
Aici,lângă alt culegător, timpul se concentrează
unii oameni îi urmează pe alţii
Poate nedoriţi alungaţi de gărzile castelului ?
Pentru alţii, este clipa odihnei:
-scalda calugărilor este împărţită în etape
îmbrăcare,
dezbrăcare
coborâre în apă,
încercându-se temperatura,
pregătindu-se de azvârlire
înotând cu fundul în sus
sau ridicând braţele cu fală
-pentru săteni, apoi, în plin joc pentru aruncarea bâtei:
cel care reuşeşte să omoare gâsca devine câştigătorul.
Un joc pe care Hogarth îl va condamna două secole mai târziu considerându-l drept un exemplu de cruzime
În sfârşit, exact clipa în care un om îşi face nevoile in faţa celei mai înstărite case ţărăneşti
Acest motiv, care se regăseşte în Proverbele lui Bruegel, este semn de dispreţ,
ca şi aici, pentru lume
sau pentru autoritatea reprezentată de spânzurătoare
La prima vedere pare că acest peisaj semnifică societatea celor trei ordine,
care se vrea de nestrămutat în ceea ce priveşet ordinul, dar schimbatoare în privinţa anotimpurilor:
-nobleţea luptă pentru asigurarea păcii şi a ordinii pe pământ
-clerul se roagă pentru fericirea veşnică a tuturor în ceruri
-Şi al treilea stat lucrează cu scopul de a asigura trebuinţele.
Dar aici castelul pare pierdut,
călugării nu se roagă
şi numai ţăranii muncesc.
Departe, sunt navele importante ale marelui comerţ maritim.
Acolo este schimbarea fundamentală a tabloului:
. În acest orizont, care depăşeşte limitele străvechii lumi feudale.
Şi atunci cine este adevăratul erou al tabloului?
Ţăranii, pe palma lor de pământ, sau negustorul care domină lumea?
Partea a 2 .Interesul şi distanţa
Negustorul se numeşte Jongelinck
...şi seria anotimpurilor este destinată sălii de mese din vila sa de la ţară.
Cum sunt priviţi aceşti ţărani?
Nu cu multă încredere.
S-ar spune că privirea noastră deranjează !
Şi acest motiv este ambiguu la Bruegel:
în Apicultorii, oamenii bine echipaţi nu scapă neânţepaţi ca să capete bunătăţile stupilor
Acolo, ridicolul este pentru conştiinţa curată care cedează,
mai mult decât pentru “dibaciul “ care îşi asumă riscuri.
Furtul însuşi poate fi anuzant, după exemplul acestui ţăran foarte tânăr care reprezintă lumea
care îi taie punga sinistrului mizantrop în plin câmp.
Pentru Bruegel şi comanditarul său, care îl “privesc de sus”,
furtul pare aproape "un joc cinstit".
Poate pentru că negustorul dispune de o viziune de contabil:
se pot socoti fructe sau mănunchiuri de vreascuri
cât şi numărul de guri de hrănit
se poate deci calcula surplusul!
Dar distanţa se înscrie mai ales în modul în care Bruegel...
...se joacă cu trupurile care muncesc
Imaginii acestei alte reprezentări,
în care figurile dispar în spatele greutăţilor şi ale ulcioarelor,
femeile seamănă cu legăturile de vreascuri,
o amfora ia forma omenească,
ca şi cum aceste personaje , pe alocuri puternic individualizate
ar deveni una cu munca pe care o fac.
O meserie bazată pe efort şi îndemânare,
departe de maleabilitatea spiritului lui Jongelinck
Mare amator de artă, el comandase alte două serii pentru vila sa la Frans Floris:
una despre cele şapte arte liberale, superioare pentru că acestea presupun o ştiinţă pură,
nesubordonată unui scop utilitar:
-patru arte legate de matematică:
aritmetica,
geometria,
muzica
astronomia
-trei legate de discurs:
gramatica,
retorica,
logica
Cealaltă depre cele Douăsprezece munci ale lui Hercule,
mărci ale forţei aristocratice.
Se înţelege astfel că aceste serii apar cu mult mai convenţionale şi mai stereotipe:
sunt alegorii greoaie pe care un pervenit ar putea să le colecţioneze
ca să imite nu ştiu ce prinţ luminat.
De ce avem impresia că sunt aceşti ţărani duri
pe care-i privim cu interesul cel mai autentic?
Partea a 3a Spiritul ţăranilor
Înaintea lui Bruegel, ţăranii par că valorează ceva:
în aceste naşteri însă, ei rămân pe pragul spaţiului sfânt-un staul!
Faţă de chipurile lor opace şi aspre,
...Fecioara străluceşte , albă si delicată.
În această carte a orelor, ei se opun vieţii aristocratice,
într-o lume restrânsă de somptuosul castel seniorial .
Aristocraţilor, banchetele, vânătoarea şi dragostea curtenească!
Ţăranilor, nevoia!
La Bruegel, în secolul următor, dimpotrivă , munca ţăranilor este slăvită...
...în timp ce aristocraţia apare frivolă şi fără importanţă
În celelalte tablouri ale anotimpurilor, impresia se confirmă:
lumea s-a dilatat,
impunătoarele fortăreţe sunt într-un plan mai îndepărtat,
şi paradoxal lumea ţăranilor a devenit interesantă.
De ce?
Poate pentru că elita burgheză-preocupată de grijile marilor afaceri ale lumii/lumeşti-
invidiază în secret orizontul mărginit al ţăranului?
În timp ce vapoarele sunt sfărâmate în furtună spre marea pagubă a unui investitor ...
...viaţa ţărănească îşi urmează cursul...
...fără să se neglijeze spiritul de ficţiune şi cel al jocului:
este suficientă o coroană de hârtie, două perini groase şi un juvăţ pentru vaci...
...ca să convingi un copil să o facă pe regele mag,
şi un nai pentru adulţi ca să parodieze o scenă de cucerire pastorească.
Aici, doi obsevatori cu obiceiuri orăşeneşti sunt interpuşi între această figură dezinvoltă
şi un dans jucăuş executat în faţa unei spânzurători sinistre...
...spânzurătoare care se găseşte în acest alt panou al anotimpurilor.
În timp ce execuţia condamnatului este încă proaspătă,
plăcerea de căpătâi este aceea de a admira crupa vacilor grase...
...de a reveni în sânul târgului liniştit în care se zbenguie copiii.
În sfârşit, în Iarna, se regăseşte această paralelă între jocul artistului
care ascunde chipurile câinilor îngheţaţi,
ca să creeze un mănunchi de cozi în forma de tirbuşoane cvasi-abstract...
...şi giumbuşlucul patinajului, care care aduce pe chipurile acestor săteni o blândeţe mai accentuată decât cea cea pe care o au când muncesc:
între cei care rămân la margine
şi regii gheţii...
...sunt încercările timide...
...cooperarea...
..."micile drame"
...eşecurile...
...neprevăzuturile.
Diferenţa între Jongelinck şi un ţăran nu este o diferenţă de natură,
ca cea care opunea servitorul seniorului
ci o diferenţa de perspectivă.
Jongelinck avea un ultim tablou de Bruegel:
Turnul Babel,...
...reprezentat într-un oraş flamand contemporan.
Fără îndoială el este o critică la adresa orgoliului uman.
Dar ea marchează deasemenea apariţia unei falii între speranţele unei elite citadine, care priveşte orizontul,...
...căreia îi place să construiască,...
...care îşi asumă riscuri,...
...şi masa care rămâne sigură pe ceea ce cunoaşte,
lipită de palma sa de pământ.
Seria Anotimpurilor traduce deci în acelaşi timp un sentiment de proximitate şi de distanţă:
proximitate a celui care vede în ţăran o formă de copilarie a umanităţii...
...cu care este bine să fie în legătură .
Distanţa negustorului de elită, manifestandu-şi superioritatea ştiind să privească orizonturile îndepărtate,...
...contestându-i aristocraţiei lascive şi decadente supremaţia sa pe pământ.
Deja ultimul episod al anotimpului 1.Mai vreţi un altul?
Mai multe informaţii pe :www.canal-educatif.fr
Scris şi realizat de:
Produs de:
Consilier ştiinţific:
Finanţare şi susţinere publică:
Lectura:
Montaj si videografică:
Post-producţie/Sunet
Selecţia muzicală
Muzica
Mulţumiri Subtitrare în limba franceză:CED
Un film aparţinând CED