1
00:00:00,201 --> 00:00:01,893
Tema conferinței mele de astăzi

2
00:00:01,893 --> 00:00:05,101
este „Fii artist, chiar acum."

3
00:00:05,101 --> 00:00:08,158
Cei mai mulți oameni, 
când e adus în discuție acest subiect,

4
00:00:08,158 --> 00:00:10,784
devin tensionați și refractari:

5
00:00:10,784 --> 00:00:13,778
„Arta nu-mi dă de mâncare
și în momentul de față sunt ocupat.

6
00:00:13,778 --> 00:00:16,154
Trebuie să merg la școală, 
să-mi găsesc un serviciu,

7
00:00:16,154 --> 00:00:18,441
să-mi trimit copiii la lecții..."

8
00:00:18,441 --> 00:00:23,976
Te gândești: „Sunt prea ocupat, 
nu am timp pentru artă."

9
00:00:23,976 --> 00:00:27,437
Există sute de motive pentru care nu putem fi 
artiști chiar acum.

10
00:00:27,437 --> 00:00:28,992
Nu-ți vin în minte?

11
00:00:28,992 --> 00:00:30,815
Sunt atâtea motive 
pentru care nu putem fi artişti

12
00:00:30,815 --> 00:00:33,375
şi într-adevăr, nu suntem siguri 
de ce ar trebui să fim artişti.

13
00:00:33,375 --> 00:00:35,068
Nu știm de ce ar trebui să fim artiști,

14
00:00:35,068 --> 00:00:38,971
dar avem multe motive de ce nu putem fi.

15
00:00:38,971 --> 00:00:43,346
De ce oamenii se opun instantaneu ideii 
de a se asocia pe ei înșiși cu arta?

16
00:00:43,346 --> 00:00:47,214
Probabil crezi că arta 
e pentru cei foarte talentați

17
00:00:47,214 --> 00:00:52,266
sau pentru cei pregătiți 
profesional și exhaustiv.

18
00:00:52,266 --> 00:00:56,609
Și unii dintre voi s-ar putea gândi 
că s-au îndepărtat prea mult de artă.

19
00:00:56,609 --> 00:01:01,227
Ei bine s-ar putea, dar nu e aşa.

20
00:01:01,227 --> 00:01:03,696
Aceasta e tema 
conferinței mele de astăzi.

21
00:01:03,696 --> 00:01:05,498
Toți suntem născuți artiști.

22
00:01:05,498 --> 00:01:08,542
Dacă ai copii, 
știi ce vreau să spun.

23
00:01:08,542 --> 00:01:13,427
Aproape tot ceea ce fac copiii este artă.

24
00:01:13,427 --> 00:01:16,005
Desenează cu creionele pe perete.

25
00:01:16,005 --> 00:01:19,157
Dansează dansul 
lui Son Dam Bi de la televizor,

26
00:01:19,157 --> 00:01:23,015
dar nici măcar nu-l poți numi aşa 
pentru că devine dansul copilului.

27
00:01:23,015 --> 00:01:28,301
Așadar, dansează un dans ciudat 
și molipsesc pe toți cu cântecul lor.

28
00:01:28,301 --> 00:01:32,275
Poate că arta lor e ceva ce numai părinții pot suporta,

29
00:01:32,275 --> 00:01:37,472
și, pentru că ei practică 
asemenea artă toată ziua,

30
00:01:37,472 --> 00:01:40,751
sincer, părinţii devin puțin extenuați 
în jurul copiilor.

31
00:01:40,751 --> 00:01:43,906
Câteodată, copiii vor interpreta monodrame --

32
00:01:43,906 --> 00:01:47,452
să se joace de-a familia este o monodramă, sau o piesă de teatru.

33
00:01:47,452 --> 00:01:50,131
Alţi copii, când cresc,

34
00:01:50,131 --> 00:01:52,151
încep să mintă.

35
00:01:52,151 --> 00:01:57,242
De obicei, părinții își amintesc când copiii lor 
au mințit pentru prima dată.

36
00:01:57,242 --> 00:01:58,587
Sunt șocați.

37
00:01:58,587 --> 00:02:02,155
„Acum se vede cine eşti," spune mama. 
Se gândește „De ce seamănă cu taică-său?"

38
00:02:02,155 --> 00:02:05,361
Îl întreabă, 
„Ce fel de persoană vei fi?"

39
00:02:05,361 --> 00:02:06,932
Dar n-ar trebui să te îngrijorezi.

40
00:02:06,932 --> 00:02:13,152
Momentul în care copiii încep să mintă 
e momentul când începe arta povestirii.

41
00:02:13,152 --> 00:02:15,340
Vorbesc despre lucruri 
pe care nu le-au văzut.

42
00:02:15,340 --> 00:02:17,131
Este extraordinar. 
E un moment minunat.

43
00:02:17,131 --> 00:02:19,198
Părinții ar trebui 
să sărbătorească acest moment.

44
00:02:19,198 --> 00:02:23,355
Ura! Băiatul meu în sfârșit 
a început să mintă!

45
00:02:23,355 --> 00:02:25,584
Ok?
Trebuie să sărbătorim.

46
00:02:25,584 --> 00:02:28,973
De exemplu, spune: "Mami, ghici ce? 
M-am întâlnit cu un extraterestru

47
00:02:28,973 --> 00:02:33,424
în drum spre casă. „La care o mamă tipică 
răspunde: „Încetează cu aberațiile."

48
00:02:33,424 --> 00:02:37,040
Un părinte ideal e cineva 
care răspunde ceva de genul:

49
00:02:37,040 --> 00:02:40,112
„Adevărat? Un extraterestru? 
Cum arăta? A spus ceva?

50
00:02:40,112 --> 00:02:41,816
Unde l-ai întâlnit?" 
„A, în față la supermarket."

51
00:02:41,816 --> 00:02:44,138
Când ai o conversație de genul ăsta,

52
00:02:44,138 --> 00:02:50,513
copilul trebuie să se gândească la ce să spună 
pentru a continua ce a început.

53
00:02:50,513 --> 00:02:52,677
În curând, se dezvoltă o poveste.

54
00:02:52,677 --> 00:02:57,154
Bineînțeles, e o poveste infantilă,

55
00:02:57,154 --> 00:03:00,970
dar gândindu-se la frază după frază,

56
00:03:00,970 --> 00:03:05,038
face același lucru pe care-l face 
un scriitor profesionist ca mine.

57
00:03:05,038 --> 00:03:07,417
În esență, nu suntem diferiți.

58
00:03:07,417 --> 00:03:10,103
Roland Barthes a spus odată 
despre romanele lui Flaubert:

59
00:03:10,103 --> 00:03:12,709
„Flaubert nu a scris un roman.

60
00:03:12,709 --> 00:03:15,714
El doar a conectat o propoziție cu alta.

61
00:03:15,714 --> 00:03:20,441
Erosul dintre propoziții, 
aceasta e esența romanului lui Flaubert."

62
00:03:20,441 --> 00:03:23,224
Asta-i drept, un roman, în fond, 
înseamnă să scrii propoziții,

63
00:03:23,224 --> 00:03:26,683
apoi, fără să violezi 
scopul primei propoziții,

64
00:03:26,683 --> 00:03:28,388
scrii următoarea propoziție.

65
00:03:28,388 --> 00:03:29,897
Și continui să faci legături.

66
00:03:29,897 --> 00:03:31,963
Luați în considerare acestă propoziție: 
„Într-o dimineaţă, când Gregor Samsa se trezi

67
00:03:31,963 --> 00:03:34,430
în patul lui, după o noapte 
de vise zbuciumate, se pomeni metamorfozat

68
00:03:34,430 --> 00:03:36,876
într-o gânganie." Da, e prima frază
din „Metamorfoza" de Franz Kafka.

69
00:03:36,876 --> 00:03:40,044
Când scrie o propoziție nefondată 
de genul acesta

70
00:03:40,044 --> 00:03:42,492
și o continuă s-o explice,

71
00:03:42,492 --> 00:03:46,921
opera lui Kafka devine
o capodoperă a literaturii contemporane.

72
00:03:46,921 --> 00:03:49,670
Kafka nu a arătat opera tatălui său.

73
00:03:49,670 --> 00:03:51,994
Nu era în termeni buni cu tatăl său.

74
00:03:51,994 --> 00:03:55,790
A scris-o singur.

75
00:03:55,790 --> 00:03:59,053
Dacă i-ar fi arătat-o tatălui său, ar fi gândit:
„Băiatul meu a înnebunit."

76
00:03:59,053 --> 00:04:00,965
Și e adevărat. 
Arta e despre a fi puțin nebun

77
00:04:00,965 --> 00:04:03,212
și despre justificarea următoarei propoziții,

78
00:04:03,212 --> 00:04:06,473
ceea ce nu e cu mult diferit 
de ceea ce fac copiii.

79
00:04:06,473 --> 00:04:08,004
Un copil care tocmai a început să mintă,

80
00:04:08,004 --> 00:04:11,130
face primul pas ca povestitor.

81
00:04:11,130 --> 00:04:13,691
Copiii creează artă.

82
00:04:13,691 --> 00:04:15,116
Nu obosesc 
și se distrează făcând-o.

83
00:04:15,116 --> 00:04:16,877
Am fost în insula Jeju 
acum câteva zile.

84
00:04:16,877 --> 00:04:21,989
Când copiii sunt pe plajă, 
celor mai mulți le place să se joace în apă.

85
00:04:21,989 --> 00:04:24,896
Dar unii dintre ei 
petrec mult timp în nisip,

86
00:04:24,896 --> 00:04:27,140
făcând munți și mări--
ei bine, nu mări,

87
00:04:27,140 --> 00:04:31,087
dar lucruri diferite --
oameni și câini, etc.

88
00:04:31,087 --> 00:04:32,500
Dar părinții le spun:

89
00:04:32,500 --> 00:04:34,263
„Totul va fi șters de valuri."

90
00:04:34,263 --> 00:04:36,085
Cu alte cuvinte, e inutil.

91
00:04:36,085 --> 00:04:37,229
Nu e nevoie.

92
00:04:37,229 --> 00:04:39,095
Dar pe copii nu-i deranjează.

93
00:04:39,095 --> 00:04:40,266
Ei se distrează în acel moment,

94
00:04:40,266 --> 00:04:42,432
și continuă să se joace în nisip.

95
00:04:42,432 --> 00:04:44,698
Copiii nu fac asta pentru că cineva
le-a spus s-o facă.

96
00:04:44,698 --> 00:04:46,294
Nu le spune șeful

97
00:04:46,294 --> 00:04:49,219
sau altcineva, pur și simplu o fac.

98
00:04:49,219 --> 00:04:54,615
Când erați copii, pariez că petreceați mult timp bucurându-vă de plăcerile artei primitive.

99
00:04:54,615 --> 00:04:58,977
Când cer studenților mei să scrie 
despre cel mai fericit moment al lor,

100
00:04:58,977 --> 00:05:04,901
mulți scriu despre experienţele artistice
timpurii pe care le-au trăit când erau copii.

101
00:05:04,901 --> 00:05:07,656
Să înveți să cânți la pian pentru prima dată 
sau să cânți la 4 mâini cu un prieten,

102
00:05:07,656 --> 00:05:12,672
sau să reprezinţi o parodie ridicolă 
cu prietenii, toţi arătând ca niște idioți.

103
00:05:12,672 --> 00:05:16,023
Sau momentul în care developezi primele 
poze făcute cu o cameră veche.

104
00:05:16,023 --> 00:05:18,346
Vorbesc despre acest tip de experiențe.

105
00:05:18,346 --> 00:05:20,611
Trebuie să fi avut un asemenea moment.

106
00:05:20,611 --> 00:05:22,544
În acel moment, arta te face fericit

107
00:05:22,544 --> 00:05:24,221
pentru că nu e muncă.

108
00:05:24,221 --> 00:05:26,754
Munca nu te face fericit, nu-i așa? 
De obicei e grea.

109
00:05:26,754 --> 00:05:29,855
Scriitorul francez Michel Tournier 
are un proverb faimos.

110
00:05:29,855 --> 00:05:31,545
E un pic răutăcios, de fapt.

111
00:05:31,545 --> 00:05:36,517
„Munca e împotriva firii umane. 
Dovada e că ne obosește."

112
00:05:36,517 --> 00:05:38,002
Corect? De ce ne-ar obosi munca 
dacă este în firea noastră?

113
00:05:38,002 --> 00:05:39,663
Jucatul nu ne obosește.

114
00:05:39,663 --> 00:05:41,098
Poți să te joci toată noaptea.

115
00:05:41,098 --> 00:05:43,531
Dacă lucrăm peste noapte, ar trebui 
să fim plătiți pentru orele suplimentare.

116
00:05:43,531 --> 00:05:46,815
De ce? Pentru că e obositor 
și ne simțim epuizați.

117
00:05:46,815 --> 00:05:51,497
Dar copiii, de obicei fac artă 
din plăcere. E o joacă.

118
00:05:51,497 --> 00:05:54,231
Nu desenează ca să-și vândă 
opera unui client,

119
00:05:54,231 --> 00:05:57,256
sau cântă la pian 
ca să câștige bani pentru familie.

120
00:05:57,256 --> 00:06:00,032
Bineînțeles, au fost copii 
care au trebuit s-o facă.

121
00:06:00,032 --> 00:06:01,334
Îl cunoașteți pe acest domn, 
nu-i așa?

122
00:06:01,334 --> 00:06:05,420
A trebuit să plece în turneu prin Europa 
ca să-și întrețină familia,

123
00:06:05,420 --> 00:06:07,310
Wolfgang Amadeus Mozart --

124
00:06:07,310 --> 00:06:10,273
dar asta a fost cu secole în urmă, 
așa că putem să-l considerăm o excepție.

125
00:06:10,273 --> 00:06:14,138
Din păcate, la un moment dat, arta, 
un hobby atât de îmbucurător, se termină.

126
00:06:14,138 --> 00:06:17,528
Copii trebuie să meargă la lecții, 
la școală, să-şi facă temele,

127
00:06:17,528 --> 00:06:21,046
și, bineînțeles, să ia lecții 
de pian sau de balet,

128
00:06:21,046 --> 00:06:22,815
dar nu mai sunt distractive.

129
00:06:22,815 --> 00:06:26,147
Ți se spune s-o faci și este o competiție. 
Cum poate să fie distractiv?

130
00:06:26,147 --> 00:06:31,739
Dacă ești în școala primară 
și încă desenezi pe perete,

131
00:06:31,739 --> 00:06:35,654
cu siguranță, vei avea probleme cu mama ta.

132
00:06:35,654 --> 00:06:39,521
În plus,

133
00:06:39,521 --> 00:06:42,101
dacă, pe măsură ce crești, 
continui să te comporți ca un artist,

134
00:06:42,101 --> 00:06:45,769
vei simți presiunea din ce în ce mai mult,

135
00:06:45,769 --> 00:06:51,824
oamenii vor pune la îndoială acțiunile tale 
și îți vor cere să te comporți corespunzător.

136
00:06:51,824 --> 00:06:58,011
Eu când eram în clasa a 8-a, m-am înscris 
la un concurs de desen, în Gyeongbokgung.

137
00:06:58,011 --> 00:07:00,918
Am dat tot ce-i mai bun din mine 
și profesorul meu a venit

138
00:07:00,918 --> 00:07:04,506
și m-a întrebat: „Ce faci?"

139
00:07:04,506 --> 00:07:06,320
„Desenez cu ardoare," am spus.

140
00:07:06,320 --> 00:07:08,223
„De ce folosești doar negru?"

141
00:07:08,223 --> 00:07:10,603
Într-adevăr, coloram cu înflăcărare 
în blocul de desen doar cu negru.

142
00:07:10,603 --> 00:07:13,672
Și am explicat,

143
00:07:13,672 --> 00:07:16,919
„E o noapte întunecată și o cioară 
se cocoață pe o creangă."

144
00:07:16,919 --> 00:07:17,917
Apoi profesorul meu a spus:

145
00:07:17,917 --> 00:07:23,239
„Da? Ei bine, Young-ha, poate nu ești bun 
la desen, dar ai talent la povestit."

146
00:07:23,239 --> 00:07:25,974
Sau așa mi-aș fi dorit.

147
00:07:25,974 --> 00:07:28,742
„Acum o să ți-o iei, ștrengarule!" 
a fost răspunsul. (Râsete)

148
00:07:28,742 --> 00:07:30,346
„O să ți-o iei!" a spus.

149
00:07:30,346 --> 00:07:33,028
Trebuia să desenăm palatul, 
Gyeongbokgung, etc.,

150
00:07:33,028 --> 00:07:35,463
dar eu coloram totul în negru,

151
00:07:35,463 --> 00:07:37,147
așa că m-a scos din grup.

152
00:07:37,147 --> 00:07:39,167
Erau și o mulțime de fete acolo,

153
00:07:39,167 --> 00:07:40,718
așa că am fost complet umilit.

154
00:07:40,718 --> 00:07:45,170
Niciuna din explicațiile sau scuzele mele 
n-au fost de vreun folos,

155
00:07:45,170 --> 00:07:48,383
și m-au pedepsit
în stil mare.

156
00:07:48,383 --> 00:07:52,901
Dacă era un profesor ideal, ar fi răspuns 
cum am spus eu înainte,

157
00:07:52,901 --> 00:07:55,214
„Youg-ha poate nu are talent la desen,

158
00:07:55,214 --> 00:07:58,589
dar are talent în a crea povești" 
și m-ar fi încurajat.

159
00:07:58,589 --> 00:08:02,041
Dar un asemenea profesor
e greu de găsit.

160
00:08:02,041 --> 00:08:05,004
Mai târziu, am crescut 
și am vizitat galeriile din Europa--

161
00:08:05,004 --> 00:08:06,905
eram student la universitate-- 
și am considerat că a fost total nedrept.

162
00:08:06,905 --> 00:08:12,303
Uitați-vă ce am găsit. 
(Râsete)

163
00:08:12,303 --> 00:08:16,628
Lucrări ca aceasta erau expuse în Basel 
în timp ce eu am fost pedepsit

164
00:08:16,628 --> 00:08:22,021
și am stat în fața palatului 
cu desenul în gură.

165
00:08:22,021 --> 00:08:25,027
Uitați-vă aici. Nu arată 
ca un monitor de calculator?

166
00:08:25,027 --> 00:08:26,943
Arta contemporană, am descoperit mai târziu, 
nu se explică cu o scuză jalnică ca a mea.

167
00:08:26,943 --> 00:08:30,888
Nu are nicio cioară.

168
00:08:30,888 --> 00:08:34,221
Cele mai multe lucrări nu au titlu, 
„Neintitulate".

169
00:08:34,221 --> 00:08:37,322
Oricum, arta contemporană 
în secolul 20

170
00:08:37,322 --> 00:08:42,691
echivalează face ceva ciudat 
și a umple golul cu explicații și interpretări--

171
00:08:42,691 --> 00:08:44,170
practic același lucru 
pe care l-am făcut și eu.

172
00:08:44,170 --> 00:08:46,918
Bineînțeles, lucrarea mea 
era cea a unui amator,

173
00:08:46,918 --> 00:08:50,207
dar să ne întoarcem 
la mai multe exemple faimoase.

174
00:08:50,207 --> 00:08:52,808
Acesta e un Picasso.

175
00:08:52,808 --> 00:08:58,609
A înțepenit ghidonul în scaunul de la bicicletă 
și avem „Cap de taur." Sună convingător, nu?

176
00:08:58,609 --> 00:09:03,253
Următorul, un pişoar a fost plasat pe o parte 
și numit „Fântână."

177
00:09:03,253 --> 00:09:04,847
Acesta era Duchamp.

178
00:09:04,847 --> 00:09:09,297
Umplerea golului dintre explicație 
și un act ciudat cu povești--

179
00:09:09,297 --> 00:09:13,424
e, într-adevăr, tot ce contează 
în arta contemporană.

180
00:09:13,424 --> 00:09:14,812
Picasso chiar a afirmat,

181
00:09:14,812 --> 00:09:18,989
„Desenez nu ceea ce văd, 
ci ceea ce gândesc."

182
00:09:18,989 --> 00:09:21,506
Da, înseamă că nu trebuia 
să desenez Gyeonghoeru.

183
00:09:21,506 --> 00:09:25,577
Aș vrea să fi știut atunci ce a spus Picasso. 
M-aș fi putut apăra mai bine.

184
00:09:25,577 --> 00:09:29,379
Din păcate, micii artiști din noi

185
00:09:29,379 --> 00:09:34,866
sunt sufocați până la moarte înainte de 
a apuca să luptăm împotriva opresorilor artei.

186
00:09:34,866 --> 00:09:36,471
Sunt încuiați.

187
00:09:36,471 --> 00:09:37,554
Aceasta e tragedia noastră.

188
00:09:37,554 --> 00:09:42,814
Ce se întâmplă cănd micii artiști 
sunt încuiați, izgoniți sau chiar uciși?

189
00:09:42,814 --> 00:09:44,197
Dorința noastră artistică nu dispare.

190
00:09:44,197 --> 00:09:47,294
Vrem să ne exprimăm, 
să ne manifestăm,

191
00:09:47,294 --> 00:09:52,532
dar, cu artistul mort, dorința artistică 
se manifestă într-o formă întunecată.

192
00:09:52,532 --> 00:09:55,499
În barurile de karaoke,
întotdeauna sunt oameni care cântă

193
00:09:55,499 --> 00:09:58,041
„She's Gone" sau „Hotel California,"

194
00:09:58,041 --> 00:10:00,361
mimând acordurile chitarei.

195
00:10:00,361 --> 00:10:02,603
De obicei sună îngrozitor. 
De-a dreptul îngrozitor.

196
00:10:02,603 --> 00:10:05,082
Astfel de oameni 
se transformă în rockeri.

197
00:10:05,082 --> 00:10:07,155
Alţii dansează în cluburi.

198
00:10:07,155 --> 00:10:10,557
Oameni cărora le-ar fi plăcut 
să spună povești

199
00:10:10,557 --> 00:10:13,567
sfârșesc pierzând nopțile pe internet.

200
00:10:13,567 --> 00:10:16,962
Așa se manifestă un talent de scriitor 
în latura întunecată.

201
00:10:16,962 --> 00:10:20,915
Uneori, vedem tați 
mai încântați decât copii lor

202
00:10:20,915 --> 00:10:23,900
jucându-se cu Legos 
sau ansamblând roboți de plastic.

203
00:10:23,900 --> 00:10:25,633
Spun: „Nu-l atinge. 
Tati îl va face pentru tine."

204
00:10:25,633 --> 00:10:27,268
Copilul deja și-a pierdut interesul 
și face altceva,

205
00:10:27,268 --> 00:10:31,277
dar tatăl singur construiește castele.

206
00:10:31,277 --> 00:10:35,755
Asta demonstrează că impulsurile artistice 
din noi sunt reprimate, dar nu au dispărut.

207
00:10:35,755 --> 00:10:39,547
Dar deseori se pot manifesta negativ, 
în forma geloziei.

208
00:10:39,547 --> 00:10:44,841
Știți cântecul „Mi-ar plăcea să fiu 
la televizor"? De ce ne-ar plăcea?

209
00:10:44,841 --> 00:10:48,669
Televiziunea e plină de oameni care fac 
ceea ce ne-ar plăcea nouă să facem,

210
00:10:48,669 --> 00:10:50,609
dar niciodată nu am apucat.

211
00:10:50,609 --> 00:10:56,738
Dansează, interpretează, și cu cât fac 
mai multe, cu atât sunt mai lăudați.

212
00:10:56,738 --> 00:10:59,888
Așadar, începem să-i invidiem.

213
00:10:59,888 --> 00:11:03,982
Devenim dictatori cu o telecomandă și începem să criticăm oamenii de la televizor.

214
00:11:03,982 --> 00:11:09,835
„Pur și simplu nu poate interpreta." „Numești 
asta cântat? Nu poate atinge notele."

215
00:11:09,835 --> 00:11:12,125
Spunem cu ușurință aceste lucruri.

216
00:11:12,125 --> 00:11:15,068
Devenim geloși, nu pentru că suntem răi,

217
00:11:15,068 --> 00:11:19,605
ci pentru că avem mici artiști refulați în noi.

218
00:11:19,605 --> 00:11:23,191
Asta cred eu.

219
00:11:23,191 --> 00:11:25,029
Atunci, ce ar trebui să facem?

220
00:11:25,029 --> 00:11:25,806
Da, așa-i.

221
00:11:25,806 --> 00:11:29,000
Chiar acum, trebuie să începem 
propria noastră artă.

222
00:11:29,000 --> 00:11:30,009
Chiar în minutul acesta, închidem televizorul,

223
00:11:30,009 --> 00:11:32,458
ne deconectăm de la internet,

224
00:11:32,458 --> 00:11:35,158
ne ridicăm și începem să facem ceva.

225
00:11:35,158 --> 00:11:36,893
Când predam în școala de dramaturgie,

226
00:11:36,893 --> 00:11:39,627
era un curs intitulat Dramatismul.

227
00:11:39,627 --> 00:11:43,817
În acest curs, toți elevii trebuiau să pună în scenă o piesă.

228
00:11:43,817 --> 00:11:47,929
Totuși, studenții la actorie nu trebuie să joace.

229
00:11:47,929 --> 00:11:49,949
Pot să scrie piesa, de exemplu,

230
00:11:49,949 --> 00:11:52,673
și scriitorii pot să lucreze la punerea în scenă.

231
00:11:52,673 --> 00:11:54,969
Astfel, studenții la scenografie devin actori și așa creezi un spectacol.

232
00:11:54,984 --> 00:11:58,732
La început, studenții se întreabă dacă pot face asta,

233
00:11:58,732 --> 00:12:03,295
dar, mai târziu, se distrează foarte mult. Rareori, văd pe cineva nefericit făcând o piesă de teatru.

234
00:12:03,295 --> 00:12:07,457
La școală, în armată sau chiar într-o instituție de boli mintale, odată ce pui oamenii s-o facă, se bucură de ea.

235
00:12:07,457 --> 00:12:12,353
Am văzut asta întâmplându-se în armată-- mulți oameni se distrau realizând piese de teatru.

236
00:12:12,353 --> 00:12:15,285
Mai am o experiență:

237
00:12:15,285 --> 00:12:18,919
În cursul de scriere creativă, dau studenților o temă specială.

238
00:12:18,919 --> 00:12:24,819
Am studenți ca voi la ore- mulți care nu sunt specializați în scriere creativă.

239
00:12:24,819 --> 00:12:29,396
Unii specializați în artă sau muzică și cred că ei nu pot să scrie.

240
00:12:29,396 --> 00:12:33,123
Le dau pagini goale de hârtie și o temă.

241
00:12:33,123 --> 00:12:34,737
Poate fi o simplă temă:

242
00:12:34,737 --> 00:12:37,251
Scrie despre cea mai nefericită experiență a ta din copilărie.

243
00:12:37,251 --> 00:12:41,164
Există o condiție: Trebuie să scrii nebunește. Nebunește!

244
00:12:41,164 --> 00:12:43,897
Merg prin jur și îi încurajez,

245
00:12:43,897 --> 00:12:47,641
„Haide, haide!" Trebuie să scrii nebunește timp de o oră sau două.

246
00:12:47,641 --> 00:12:50,849
Se gândesc doar primele cinci minute.

247
00:12:50,849 --> 00:12:54,071
Motivul pentru care îi fac să scrie nebunește e pentru că

248
00:12:54,071 --> 00:12:56,829
atunci când scrii încet și o mulțime de gânduri îți vin prin minte,

249
00:12:56,829 --> 00:12:59,276
demonul artistic se târăște înapoi.

250
00:12:59,276 --> 00:13:03,308
Acest demon îți va spune sute de motive

251
00:13:03,308 --> 00:13:06,238
pentru care nu poți scrie:

252
00:13:06,238 --> 00:13:09,073
„Oamenii vor râde de tine. Asta nu-i o scriere bună!

253
00:13:09,073 --> 00:13:10,623
„Ce propoziție e asta? Uită-te la scrisul tău!"

254
00:13:10,623 --> 00:13:12,200
Va spune o mulțime de lucruri.

255
00:13:12,200 --> 00:13:14,704
Trebuie să alergi repede ca demonul să nu te prindă din urmă.

256
00:13:14,704 --> 00:13:18,776
Scrierea într-adevăr bună pe care am văzut-o la cursurile mele

257
00:13:18,776 --> 00:13:21,449
nu era dintro temă cu un termen lung,

258
00:13:21,449 --> 00:13:24,933
ci din cele 40-60 minute de scriere nebunească pe care o făceau studenții

259
00:13:24,933 --> 00:13:28,335
în fața mea cu un creion.

260
00:13:28,335 --> 00:13:30,174
Studenții intră întrun fel de transă.

261
00:13:30,174 --> 00:13:34,636
După 30-40 de minute, scriu fără să știe despre ce scriu.

262
00:13:34,636 --> 00:13:37,601
Și, în acest moment, demonul cicălitor dispare.

263
00:13:37,601 --> 00:13:39,310
Așadar, pot spune asta:

264
00:13:39,310 --> 00:13:43,325
Nu sunt cele o sută de motive pentru care cineva nu poate fi artist,

265
00:13:43,325 --> 00:13:47,575
ci, mai degrabă, un singur motiv, cel care ne face artiști.

266
00:13:47,575 --> 00:13:49,284
De ce nu putem fi ceva, nu e important.

267
00:13:49,284 --> 00:13:52,434
Mulți artiști devin artiști dintrun singur motiv.

268
00:13:52,434 --> 00:13:56,104
Când trimitem demonul din inima noastră la culcare și începem propria noastră artă,

269
00:13:56,104 --> 00:13:58,438
dușmanii apar din exterior.

270
00:13:58,438 --> 00:14:01,294
Cei mai mulți iau înfățișarea părinților noștri. (Râsete)

271
00:14:01,294 --> 00:14:04,395
Câteodată, arată ca partenerii noștrii,

272
00:14:04,395 --> 00:14:06,163
dar nu sunt părinții sau partenerii noștrii.

273
00:14:06,163 --> 00:14:09,057
Sunt demoni. Demoni.

274
00:14:09,057 --> 00:14:11,001
Vin pe Pământ transformați repede

275
00:14:11,001 --> 00:14:14,947
ca să te oprească din a fi artist, din a deveni artist.

276
00:14:14,947 --> 00:14:16,869
Au o întrebare magică.

277
00:14:16,869 --> 00:14:23,027
Când spunem, „Cred că voi încerca să joc. 
E o școală de dramaturgie în centrul comunității" sau

278
00:14:23,027 --> 00:14:27,504
„Mi-ar plăcea să învăț cântece italiene" , ei întreabă 
„Oh, da? O piesă? Pentru ce?"

279
00:14:27,504 --> 00:14:31,166
Întrebarea magică e "Pentru ce?"

280
00:14:31,166 --> 00:14:34,878
Dar arta nu e pentru ceva anume.

281
00:14:34,878 --> 00:14:37,132
Arta e țelul suprem.

282
00:14:37,132 --> 00:14:41,272
Salvează sufletele noastre și ne face să trăim fericiți.

283
00:14:41,272 --> 00:14:46,778
Ne ajută să ne exprimăm și să fim fericiți fără ajutorul alcoolului sau drogurilor.

284
00:14:46,778 --> 00:14:51,103
Ca răspuns la o asemenea întebare pragmatică,

285
00:14:51,118 --> 00:14:53,537
trebuie să fim curajoși.

286
00:14:53,537 --> 00:14:57,981
„Ei bine, doar pentru divertisment. 
Îmi cer scuze că mă distrez fără tine,"

287
00:14:57,981 --> 00:15:02,006
e ceea ce ar trebui să spui.
„Voi merge înainte și o voi face oricum."

288
00:15:02,006 --> 00:15:07,106
Viitorul ideal pe care mi-l imaginez
e unde toți avem identități multiple,

289
00:15:07,106 --> 00:15:10,887
cel puțin una dintre ele e un artist.

290
00:15:10,887 --> 00:15:14,056
Odată, eram în New York și am luat un taxi.
M-am așezat pe locul din spate

291
00:15:14,056 --> 00:15:18,213
și, în fața mea, am văzut ceva legat de o piesă de teatru.

292
00:15:18,213 --> 00:15:19,350
Am întrebat taximetristul: „Ce-i asta?"

293
00:15:19,350 --> 00:15:23,395
A spus că era profilul lui. „Atunci ce ești tu?", 
am întrebat. „Un actor," a spus el.

294
00:15:23,395 --> 00:15:26,818
Era un taximetrist și un actor. Am întrebat: 
„Ce roluri joci de obicei?"

295
00:15:26,818 --> 00:15:28,844
A răspuns mândru că a jucat King Lear.

296
00:15:28,844 --> 00:15:30,289
King Lear.

297
00:15:30,289 --> 00:15:31,915
„Cine e cel care îmi poate spune cine sunt eu?" 
- replică superbă din King Lear.

298
00:15:31,915 --> 00:15:35,306
Asta e lumea la care visez eu.

299
00:15:35,306 --> 00:15:39,241
Cineva e jucător de golf ziua și scriitor noaptea.

300
00:15:39,241 --> 00:15:41,760
Sau un taximetrist și un actor, 
un bancher și un pictor,

301
00:15:41,760 --> 00:15:47,336
executându-și propriile arte în secret sau public.

302
00:15:47,336 --> 00:15:52,207
În 1990, Martha Graham, legenda dansului
modern, a venit în Coreea.

303
00:15:52,207 --> 00:15:57,963
Marea artistă a sosit la aeroportul Gimpo, 
avea cam 90 de ani,

304
00:15:57,979 --> 00:16:01,044
și un reporter i-a adresat o întrebare tipică:

305
00:16:01,044 --> 00:16:03,651
„Ce trebuie să faci ca să devii un dansator excelent?

306
00:16:03,651 --> 00:16:06,231
Un sfat pentru aspiranții dansatori coreeni?

307
00:16:06,231 --> 00:16:11,226
Acum, ea era experta. Această fotografie 
a fost făcută în 1948 și deja era o artistă celebră.

308
00:16:11,226 --> 00:16:13,417
În 1990, i-a fost adresată această întrebare.

309
00:16:13,417 --> 00:16:16,101
Iată ce a răspuns:

310
00:16:16,101 --> 00:16:20,018
„Pur și simplu fă-o."

311
00:16:20,018 --> 00:16:21,536
Uau. Am fost impresionat.

312
00:16:21,536 --> 00:16:25,628
Doar aceste trei cuvinte și a părăsit aeroportul. Asta e.

313
00:16:25,628 --> 00:16:28,859
Așadar, ce ar trebui să facem noi acum?

314
00:16:28,859 --> 00:16:32,585
Haideți să fim artiști, chiar acum. Chiar acum. Cum?

315
00:16:32,585 --> 00:16:33,577
Pur și simplu fă-o!

316
00:16:33,577 --> 00:16:35,191
Vă mulțumesc.

317
00:16:35,191 --> 00:16:36,995
(Aplauze)