1
00:00:00,428 --> 00:00:03,425
A trăi înseamnă a avea oportunități,

2
00:00:03,425 --> 00:00:06,575
a le crea și a profita de ele.

3
00:00:06,575 --> 00:00:08,506
Pentru mine a fost visul olimpic.

4
00:00:08,506 --> 00:00:11,952
Asta mă definea. Era paradisul meu.

5
00:00:11,952 --> 00:00:15,701
Practicam schi fond și făceam parte din echipa de schi a Australiei.

6
00:00:15,701 --> 00:00:17,346
Ne pregăteam pentru Olimpiada de Iarnă

7
00:00:17,346 --> 00:00:21,575
și eram pe bicicletă, la antrenament cu colegii de echipă.

8
00:00:21,575 --> 00:00:23,519
Mergeam în sus

9
00:00:23,519 --> 00:00:26,669
în spectaculoșii Munți Albaștri la vest de Sydney,

10
00:00:26,669 --> 00:00:29,133
era o zi perfectă de toamnă:

11
00:00:29,133 --> 00:00:33,318
soare, mirosul de eucalipt și un vis.

12
00:00:33,318 --> 00:00:34,751
Viața era frumoasă.

13
00:00:34,751 --> 00:00:37,649
Eram pe biciclete de circa cinci ore și jumătate

14
00:00:37,649 --> 00:00:40,043
când am ajuns la porțiunea de traseu care îmi plăcea mie,

15
00:00:40,043 --> 00:00:43,080
la dealuri, ador dealurile.

16
00:00:43,080 --> 00:00:45,778
M-am ridicat în șa și am început

17
00:00:45,778 --> 00:00:48,731
să pedalez, înspirând aerul rece de munte,

18
00:00:48,731 --> 00:00:51,386
simțeam cum îmi ardea plămânii și priveam în sus

19
00:00:51,386 --> 00:00:55,073
la soarele care-mi strălucea în față.

20
00:00:55,073 --> 00:00:58,157
Apoi s-a întunecat totul.

21
00:00:58,157 --> 00:01:01,151
Unde eram? Ce s-a întâmplat?

22
00:01:01,151 --> 00:01:04,752
Corpul mi se mistuia de durere.

23
00:01:04,752 --> 00:01:07,576
Am fost lovită de un TIR ce gonea,

24
00:01:07,576 --> 00:01:10,895
cu doar 10 minute înainte de încheierea turei de bicicletă.

25
00:01:10,895 --> 00:01:12,743
Am fost luată prin aer de la locul accidentului

26
00:01:12,743 --> 00:01:16,351
de un elicopter de salvare și dusă la un spital mare din Sydney.

27
00:01:16,351 --> 00:01:19,403
Aveam leziuni grave care-mi periclitau viața.

28
00:01:19,403 --> 00:01:23,539
Mi-am rupt gâtul și spatele în șase locuri.

29
00:01:23,539 --> 00:01:26,116
Mi-am rupt cinci coaste pe partea stângă.

30
00:01:26,116 --> 00:01:28,923
Mi-am rupt mâna dreaptă. Mi-am rupt clavicula.

31
00:01:28,923 --> 00:01:31,169
Mi-am rupt niște oase ale piciorului.

32
00:01:31,169 --> 00:01:34,429
Toată partea dreaptă mi-a fost spintecată, umplută cu pietriș.

33
00:01:34,429 --> 00:01:36,723
Capul îmi era sfârtecat pe frunte, dat pe spate

34
00:01:36,723 --> 00:01:38,184
și se vedea osul dedesubt.

35
00:01:38,184 --> 00:01:40,547
Am avut traumatism cranian. Am avut traumatisme interne.

36
00:01:40,547 --> 00:01:43,228
Am pierdut foarte mult sânge. Am pierdut vreo cinci litri de sânge,

37
00:01:43,228 --> 00:01:46,423
ceea ce e practic tot sângele dintr-un corp ca al meu.

38
00:01:46,423 --> 00:01:49,214
Când a sosit elicopterul la spitalul Prince Henry

39
00:01:49,214 --> 00:01:53,585
din Sydney, tensiunea mea era 40, aproape nulă.

40
00:01:53,585 --> 00:01:58,988
Chiar că am avut o zi proastă. (Râsete)

41
00:02:02,635 --> 00:02:07,732
Timp de 10 zile, am pendulat între două dimensiuni.

42
00:02:07,732 --> 00:02:10,961
Eram conștientă că sunt în corp,

43
00:02:10,961 --> 00:02:13,290
dar și că sunt în afara lui, altundeva,

44
00:02:13,290 --> 00:02:15,188
privind de sus ca și cum toate se întâmplau altcuiva.

45
00:02:15,188 --> 00:02:18,941
De ce-aș dori să mă întorc într-un corp atât de traumatizat?

46
00:02:18,941 --> 00:02:24,663
Dar o voce îmi tot șoptea: „Haide, rămâi cum mine.”

47
00:02:24,663 --> 00:02:27,168
„Nu. E prea greu.”

48
00:02:27,168 --> 00:02:30,121
„Haide. E șansa noastră.”

49
00:02:30,121 --> 00:02:34,090
„Nu. Acest corp e praf. Nu mă mai poate servi.”

50
00:02:34,090 --> 00:02:39,594
„Haide. Rămâi cum mine. Ne descurcăm. Ne descurcăm împreună”

51
00:02:39,594 --> 00:02:41,877
Eram la răscruce.

52
00:02:41,877 --> 00:02:45,745
Știam că dacă nu mă întorc în corp, va trebui să părăsesc această lume definitiv.

53
00:02:45,745 --> 00:02:49,903
Pentru mine, era lupta vieții.

54
00:02:49,903 --> 00:02:54,653
După 10 zile, m-am decis să mă întorc în corp

55
00:02:54,653 --> 00:02:59,045
și hemoragia internă s-a oprit.

56
00:02:59,045 --> 00:03:02,161
Următoarea întrebare era dacă voi mai putea umbla,

57
00:03:02,161 --> 00:03:04,691
pentru că eram paralizată de la mijloc în jos.

58
00:03:04,691 --> 00:03:07,413
I-au spus părinților că fractura gâtului era rezolvată,

59
00:03:07,413 --> 00:03:09,103
dar coloana era complet distrusă.

60
00:03:09,103 --> 00:03:13,050
Vertebra L1 era ca și cum ai scăpat o arahidă

61
00:03:13,050 --> 00:03:16,268
și ai călcat pe ea – sfărâmată în mii de bucăți.

62
00:03:16,268 --> 00:03:18,699
Trebuia operată.

63
00:03:18,699 --> 00:03:21,599
Au făcut asta. M-au pus pe masă.

64
00:03:21,599 --> 00:03:23,893
M-au tăiat literalmente în două. Am o cicatrice

65
00:03:23,893 --> 00:03:26,809
care îmi parcurge tot corpul.

66
00:03:26,809 --> 00:03:29,419
Au scos cât au putut din bucățile de os rupte

67
00:03:29,419 --> 00:03:31,181
care erau în șira spinării.

68
00:03:31,181 --> 00:03:35,292
Mi-au extras două dintre coastele rupte și mi-au reconstituit spatele,

69
00:03:35,292 --> 00:03:38,126
vertebra L1, au scos o altă coastă ruptă

70
00:03:38,126 --> 00:03:41,346
și au unit T12, L1 și L2.

71
00:03:41,346 --> 00:03:44,378
Apoi m-au cusut la loc. Le-a luat o oră să mă coasă.

72
00:03:44,378 --> 00:03:47,385
M-am trezit la terapie intensivă și medicii erau exaltați

73
00:03:47,385 --> 00:03:50,409
pentru că operația a reușit, căci, în acea fază,

74
00:03:50,409 --> 00:03:53,494
puteam să-mi mișc un pic degetul mare de la picior.

75
00:03:53,494 --> 00:03:56,835
Și mi-am zis: „Fain, merg la Olimpiadă!”

76
00:03:56,835 --> 00:03:58,721
(Râsete)

77
00:03:58,721 --> 00:04:00,994
Nu înțelegeam. Astfel de lucruri

78
00:04:00,994 --> 00:04:04,081
se întâmplă altora, cu siguranță nu mie.

79
00:04:04,081 --> 00:04:06,191
Dar doctorița a venit și mi-a spus:

80
00:04:06,191 --> 00:04:09,617
„Janine, operația a reușit, am scos

81
00:04:09,617 --> 00:04:12,969
toate oasele din măduvă pe care le-am putut,

82
00:04:12,969 --> 00:04:14,073
dar afecțiunea e permanentă.

83
00:04:14,073 --> 00:04:17,390
Sunt afectați nervii sistemului nervos central pentru care nu există cură.

84
00:04:17,390 --> 00:04:20,440
Ești ceea ce numim parțial paraplegică

85
00:04:20,440 --> 00:04:23,432
și vei avea toate simptomele aferente.

86
00:04:23,432 --> 00:04:26,640
Nu-ți simți corpul de la mijloc în jos,

87
00:04:26,640 --> 00:04:29,661
cel mult 10-20% s-ar putea reface.

88
00:04:29,661 --> 00:04:32,782
Vei avea traumatisme interne tot restul vieții.

89
00:04:32,782 --> 00:04:35,200
Va trebui să folosești cateter tot restul vieții.

90
00:04:35,200 --> 00:04:40,702
Dacă vei putea merge din nou, vei avea nevoie de etrier și cadru.”

91
00:04:40,702 --> 00:04:42,313
Și a mai spus: „Janine,

92
00:04:42,313 --> 00:04:44,416
va trebui să-ți regândești întreaga viață

93
00:04:44,416 --> 00:04:49,176
pentru că nu vei mai putea face niciodată ce făceai înainte.”

94
00:04:49,176 --> 00:04:51,889
Încercam să înțeleg ce vroia să zică.

95
00:04:51,889 --> 00:04:54,351
Eram sportivă. Era tot ce știam. Doar asta făcusem.

96
00:04:54,351 --> 00:04:57,599
Dacă nu mai puteam face asta, ce altceva puteam face?

97
00:04:57,599 --> 00:05:01,469
Îmi puneam întrebarea, dacă nu mai puteam face asta,

98
00:05:01,469 --> 00:05:03,320
cine mai eram?

99
00:05:07,735 --> 00:05:11,055
M-au trecut de la terapie intensivă la o secție de urgențe neurologice.

100
00:05:11,055 --> 00:05:13,474
Stăteam întinsă pe un pat ortopedic subțire și tare.

101
00:05:13,474 --> 00:05:16,017
Nu-mi puteam mișca piciorele. Aveam ciorapi strânși

102
00:05:16,017 --> 00:05:17,931
pentru a împiedica formarea de cheaguri.

103
00:05:17,931 --> 00:05:21,056
O mână îmi era în ghips, cealaltă cu perfuzii.

104
00:05:21,056 --> 00:05:23,813
Aveam o atelă la gât și săculeți cu nisip de ambele părți ale capului

105
00:05:23,813 --> 00:05:25,742
și puteam privi printr-o oglindă

106
00:05:25,742 --> 00:05:29,100
așezată de-asupra capului.

107
00:05:29,100 --> 00:05:32,577
Eram pe secție cu alte cinci persoane

108
00:05:32,577 --> 00:05:34,832
și uimitor, dat fiind că toți eram paralizați

109
00:05:34,832 --> 00:05:39,903
într-o secție neuro, nu știam cum arătau ceilalți.

110
00:05:39,903 --> 00:05:43,040
Ce-i atât de extraordinar în asta? De câte ori

111
00:05:43,040 --> 00:05:47,754
vi s-a întâmplat să vă împrieteniți fără prejudecăți,

112
00:05:47,754 --> 00:05:50,488
bazându-vă absolut pe spirit?

113
00:05:50,488 --> 00:05:52,999
Acolo nu se purtau conversații superficiale,

114
00:05:52,999 --> 00:05:56,327
ne împărtășeam cele mai intime gânduri, fricile

115
00:05:56,327 --> 00:06:00,985
și speranțele pentru viața de după spital.

116
00:06:00,985 --> 00:06:03,702
Îmi amintesc, într-o noapte a intrat un asistent,

117
00:06:03,702 --> 00:06:07,892
Jonathan, cu un mănunchi de paie de plastic.

118
00:06:07,892 --> 00:06:10,561
A pus o grămadă în fața noastră și a zis:

119
00:06:10,561 --> 00:06:13,313
„Puneți-le cap-la-cap.”

120
00:06:13,313 --> 00:06:16,614
Nu prea aveam ce face la secție, așa că am ascultat.

121
00:06:16,614 --> 00:06:20,255
Și când am terminat, a dat o tură tăcut

122
00:06:20,255 --> 00:06:22,740
și a unit toate paiele

123
00:06:22,740 --> 00:06:26,313
până ce au înconjurat toată secția:

124
00:06:26,313 --> 00:06:30,245
„OK, acum fiecare să-și țină paiele.”

125
00:06:30,245 --> 00:06:37,220
Și am făcut asta, iar el a zis: „Perfect. Acum suntem conectați cu toții.”

126
00:06:37,220 --> 00:06:42,680
Și cum făceam asta și respiram ca o singură fință,

127
00:06:42,680 --> 00:06:47,033
știam că nu suntem singuri în această călătorie.

128
00:06:47,033 --> 00:06:51,537
Chiar zăcând paralizată în secție,

129
00:06:51,537 --> 00:06:54,759
au fost momente de incredibilă profunzime și bogăție,

130
00:06:54,759 --> 00:06:58,011
de autenticitate și conectare

131
00:06:58,011 --> 00:07:02,355
pe care nu le-am mai avut niciodată.

132
00:07:02,355 --> 00:07:06,836
Și am știut fiecare că atunci când vom părăsi secția neuro

133
00:07:06,836 --> 00:07:11,655
nu vom mai fi aceleași persoane.

134
00:07:11,655 --> 00:07:15,817
După șase luni, a sosit momentul plecării acasă.

135
00:07:15,817 --> 00:07:19,283
Îmi amintesc, tata m-a împins afară în scaunul cu rotile,

136
00:07:19,283 --> 00:07:22,144
fiind cu tot corpul în ghips,

137
00:07:22,144 --> 00:07:25,115
și cum am simțit soarele pe față pentru prima dată.

138
00:07:25,115 --> 00:07:27,053
Am absorbit căldura gândindu-mă

139
00:07:27,053 --> 00:07:30,927
cum am putut să consider asta ca un dar de la sine înțeles?

140
00:07:30,927 --> 00:07:35,204
Mă simțeam atât de recunoscătoare că sunt în viață.

141
00:07:35,204 --> 00:07:37,199
Dar înainte de a părăsi spitalul, asistentul-șef mi-a spus:

142
00:07:37,199 --> 00:07:39,418
„Janine, vreau să fii pregătită

143
00:07:39,418 --> 00:07:42,153
pentru că ajunsă acasă ți se va întâmpla ceva.”

144
00:07:42,153 --> 00:07:44,045
Am întrebat: „Ce?” Și ea a zis:

145
00:07:44,045 --> 00:07:46,151
„Vei fi deprimată.”

146
00:07:46,151 --> 00:07:48,866
Iar eu am zis: „Nu eu, nu Janina Mașina” –

147
00:07:48,866 --> 00:07:51,046
era porecla mea.

148
00:07:51,046 --> 00:07:53,912
A spus: „Bă da, pentru că, vezi tu, se întâmplă cu toată lumea.

149
00:07:53,912 --> 00:07:56,659
La secția neuro e normal.

150
00:07:56,659 --> 00:07:57,972
Ești într-un scaun cu rotile. E normal.

151
00:07:57,972 --> 00:08:00,142
Dar vei merge acasă și-ți vei da seama

152
00:08:00,142 --> 00:08:02,238
că viața e total diferită.”

153
00:08:02,238 --> 00:08:06,071
Am ajuns acasă și s-a întâmplat ceva.

154
00:08:08,641 --> 00:08:11,660
Mi-am dat seama că Sora Sam a avut dreptate.

155
00:08:11,660 --> 00:08:14,554
Am intrat în depresie.

156
00:08:14,554 --> 00:08:17,925
Eram în scaun cu rotile. Nu simțeam nimic de la mijloc în jos,

157
00:08:17,925 --> 00:08:21,494
eram cu perfuzii. Nu puteam umbla.

158
00:08:21,494 --> 00:08:23,627
Am slăbit foarte mult în spital,

159
00:08:23,627 --> 00:08:27,389
aveam doar 35 de kg.

160
00:08:27,389 --> 00:08:29,910
Și vroiam să renunț.

161
00:08:29,910 --> 00:08:33,340
Tot ce vroiam era să-mi pun pantofii de sport și să fug pe ușă.

162
00:08:33,340 --> 00:08:36,727
Îmi doream viața de dinainte, corpul de dinainte.

163
00:08:36,727 --> 00:08:39,247
Mi-o amintesc pe mama stând la căpătâiul meu, zicând:

164
00:08:39,247 --> 00:08:43,140
„Mă întreb dacă viața va fi vreodată bună din nou.”

165
00:08:43,140 --> 00:08:47,436
Și mă gândeam: „Cum ar putea fi? Am pierdut

166
00:08:47,436 --> 00:08:51,636
tot ce prețuiam, toate țelurile.

167
00:08:51,636 --> 00:08:54,513
S-au dus pe apa sâmbetei.”

168
00:08:54,513 --> 00:08:59,537
Mă întrebăm: „De ce eu? De ce tocmai eu?”

169
00:08:59,537 --> 00:09:03,436
Apoi îmi aminteam de prietenii

170
00:09:03,436 --> 00:09:05,839
care încă erau la secția neuro,

171
00:09:05,839 --> 00:09:07,483
în special de Maria.

172
00:09:07,483 --> 00:09:09,593
Maria a suferit un accident rutier și s-a trezit,

173
00:09:09,593 --> 00:09:14,440
la 16 ani, de ziua ei de naștere, că era tetraplegică,

174
00:09:14,440 --> 00:09:16,733
nu se putea mișca de la gât în jos,

175
00:09:16,733 --> 00:09:20,422
avea corzile vocale afectate și nu putea vorbi.

176
00:09:20,422 --> 00:09:22,696
Mi s-a spus: „Te vom muta lângă ea,

177
00:09:22,696 --> 00:09:24,991
credem că-i va face bine.”

178
00:09:24,991 --> 00:09:28,321
Eram îngrijorată. Nu știam cum voi reacționa

179
00:09:28,321 --> 00:09:30,270
lăngă ea.

180
00:09:30,270 --> 00:09:34,194
Știam că va fi greu, dar de fapt a fost o binecuvântare

181
00:09:34,194 --> 00:09:39,436
pentru că Maria zâmbea tot timpul.

182
00:09:39,436 --> 00:09:43,858
Era tot timpul fericită și chiar și când a început din nou să vorbească,

183
00:09:43,858 --> 00:09:49,935
deși greu de înțeles, nu s-a plâns niciodată, nici măcar o dată.

184
00:09:49,935 --> 00:09:55,758
Și mă întrebam, cum de a găsit acel nivel de acceptare proprie.

185
00:09:55,758 --> 00:10:00,477
Mi-am dat seama că asta nu era doar viața mea.

186
00:10:00,477 --> 00:10:04,782
Era viața în sine. Nu era doar durerea mea.

187
00:10:04,782 --> 00:10:09,925
Era durerea tuturor. Și atunci am știut, exact ca înainte,

188
00:10:09,925 --> 00:10:14,257
că pot să aleg. Pot să mă lupt cu asta

189
00:10:14,257 --> 00:10:19,278
sau pot să las să treacă și să-mi accept nu doar corpul,

190
00:10:19,278 --> 00:10:22,661
ci și circumstanțele vieții mele.

191
00:10:22,661 --> 00:10:26,476
Și nu mă mai întrebam: „De ce eu?”

192
00:10:26,476 --> 00:10:29,429
Am început să mă întreb: „De ce nu eu?”

193
00:10:29,429 --> 00:10:33,556
Și m-am gândit că, poate, fiind pe fundul prăpastiei,

194
00:10:33,556 --> 00:10:40,447
e, de fapt, punctul perfect de plecare.

195
00:10:40,447 --> 00:10:44,439
Înainte, niciodată nu m-am considerat o persoană creativă.

196
00:10:44,439 --> 00:10:48,103
Eram sportivă. Trupul îmi era un mecanism.

197
00:10:48,103 --> 00:10:52,794
Dar acum eram pe cale de a mă apuca de cel mai creativ proiect

198
00:10:52,794 --> 00:10:54,729
pe care l-am putea face fiecare vreodată:

199
00:10:54,729 --> 00:10:57,449
acela de a reface o viață.

200
00:10:57,449 --> 00:11:00,008
Deși nu aveam absolut nicio idee

201
00:11:00,008 --> 00:11:02,863
despre ce voi face, din această incertitudine

202
00:11:02,863 --> 00:11:05,307
venea un simț al libertății.

203
00:11:05,307 --> 00:11:08,061
Nu mai trebuia să bătătoresc o anumită cale.

204
00:11:08,061 --> 00:11:14,183
Eram liberă să explorez infinitele posibilități ale vieții.

205
00:11:14,183 --> 00:11:20,403
Această conștientizare urma să-mi schimbe viața.

206
00:11:20,403 --> 00:11:25,207
Acasă, în scaunul cu rotile și cu corpul în ghips,

207
00:11:25,207 --> 00:11:29,096
un avion a zburat deasupra, am privit în sus

208
00:11:29,096 --> 00:11:32,003
și mi-am zis: „Asta e!

209
00:11:32,003 --> 00:11:36,366
Nu pot merge, dar aș putea foarte bine zbura.”

210
00:11:36,366 --> 00:11:39,002
Am spus: „Mamă, voi învăța să zbor.”

211
00:11:39,002 --> 00:11:43,142
A zis: „Asta da, dragă.”

212
00:11:43,142 --> 00:11:45,073
Am spus: „Dă-mi paginile aurii.”

213
00:11:45,073 --> 00:11:47,415
Mi-a dat cartea de telefon, am sunat la școala de pilotaj,

214
00:11:47,415 --> 00:11:50,377
m-am programat zicând că aș veni pentru un zbor.

215
00:11:50,377 --> 00:11:53,008
M-au întrebat: „Știi când vrei să vii?”

216
00:11:53,008 --> 00:11:54,861
Am zis: „Trebuie să vorbesc cu un prieten să mă aducă,

217
00:11:54,861 --> 00:11:58,170
eu nu pot conduce. De fapt nu pot nici să merg.

218
00:11:58,170 --> 00:11:59,160
E vreo problemă?”

219
00:11:59,160 --> 00:12:01,257
M-am programat și, la câteva săptămâni,

220
00:12:01,257 --> 00:12:03,034
prietenul meu, Chris, și mama m-au dus la aeroport,

221
00:12:03,034 --> 00:12:05,727
toate cele 35 de kg ale mele băgate în ghips

222
00:12:05,727 --> 00:12:08,763
și totul pus într-o salopetă largă. (Râsete)

223
00:12:08,763 --> 00:12:11,561
Vă pot spune, nu arătam ca un candidat ideal

224
00:12:11,561 --> 00:12:14,351
la obținerea unui permis de pilotaj. (Râsete)

225
00:12:14,351 --> 00:12:16,717
Mă țineam de tejghea pentru că nu puteam sta în picioare.

226
00:12:16,717 --> 00:12:18,531
Și am spus: "Bună, am venit pentru o lecție de pilotaj."

227
00:12:18,531 --> 00:12:21,797
S-au uitat unul la altul și au dispărut în grabă să tragă la sorți.

228
00:12:21,797 --> 00:12:25,715
„E a ta.” „Nu, nu, o iei tu.”

229
00:12:25,715 --> 00:12:27,045
În cele din urmă a apărut un tip. Și a zis:

230
00:12:27,045 --> 00:12:28,828
„Bună, sunt Andrew și vom zbura împreună.”

231
00:12:28,828 --> 00:12:30,456
Am spus: „Perfect.” M-au dus jos,

232
00:12:30,456 --> 00:12:31,784
m-au dus pe pistă

233
00:12:31,784 --> 00:12:33,542
unde era un avion roșu cu alb și albastru.

234
00:12:33,542 --> 00:12:36,876
Era frumos. M-au ridicat în carlingă.

235
00:12:36,876 --> 00:12:39,474
A trebuit să mă împingă pe aripă ca să mă pună în carlingă.

236
00:12:39,474 --> 00:12:41,747
M-au pus să stau jos. Erau butoane și cadrane peste tot.

237
00:12:41,747 --> 00:12:45,280
Spun: "Uau, cum de știi pentru ce sunt toate aceste butoane și cadrane?"

238
00:12:45,280 --> 00:12:47,823
Andrew, instructorul, a venit în față și a pornit motorul.

239
00:12:47,823 --> 00:12:49,885
Spuse: „Ai vrea să încerci să conduci tu la sol?”

240
00:12:49,885 --> 00:12:52,086
Asta e când îți folosești picioarele pentru a acționa pedalele,

241
00:12:52,086 --> 00:12:54,111
pentru a controla avionul la sol.

242
00:12:54,111 --> 00:12:56,458
Am spus: „Nu, nu pot să-mi folosesc picioarele.”

243
00:12:56,458 --> 00:12:57,670
Şi el: „Oh.”

244
00:12:57,670 --> 00:13:00,477
Am spus: „Dar pot să-mi folosesc mâinile.” El a spus: „OK.”

245
00:13:00,477 --> 00:13:03,506
Așa că el i-a dat drumul, a apăsat pedala.

246
00:13:03,506 --> 00:13:06,315
Și cum ne desprindeam de pistă

247
00:13:06,315 --> 00:13:10,325
și roțile se pliau înăuntru și ne ridicam în aer,

248
00:13:10,325 --> 00:13:15,356
am experimentat un incredibil sentiment de libertate.

249
00:13:15,356 --> 00:13:17,822
Andrew mi-a spus,

250
00:13:17,822 --> 00:13:20,403
cum zburam peste zona de antrenament:

251
00:13:20,403 --> 00:13:22,879
„Vezi acel munte?”

252
00:13:22,879 --> 00:13:24,412
Am spus: „Da.”

253
00:13:24,412 --> 00:13:29,168
„Vei prelua controlul și vei zbura spre acel munte.”

254
00:13:29,168 --> 00:13:31,650
M-am uitat încolo și mi-am dat seama

255
00:13:31,650 --> 00:13:34,873
că arăta spre Munții Albaștri,

256
00:13:34,873 --> 00:13:37,853
acolo unde a început călătoria.

257
00:13:37,853 --> 00:13:42,438
Am preluat controlul și zburam.

258
00:13:42,438 --> 00:13:45,491
Eram departe, departe de secția neuro

259
00:13:45,491 --> 00:13:49,633
și în acel moment am știut că voi fi pilot.

260
00:13:49,633 --> 00:13:53,503
Nu-mi puteam imagina cum voi trece de examenul medical.

261
00:13:53,503 --> 00:13:56,562
Dar îmi voi bate capul cu asta mai încolo, căci acum aveam un vis.

262
00:13:56,562 --> 00:14:00,786
Am mers acasă, mi-am luat o schemă de cursuri, aveam un plan.

263
00:14:00,786 --> 00:14:03,616
Am exersat mersul cât am putut:

264
00:14:03,616 --> 00:14:06,750
de la a fi ținută de două persoane,

265
00:14:06,750 --> 00:14:09,625
la o persoană,

266
00:14:09,625 --> 00:14:11,527
la a umbla ținându-mă de mobilă,

267
00:14:11,527 --> 00:14:14,260
dacă nu era prea departe.

268
00:14:14,260 --> 00:14:16,452
Apoi am progresat mult

269
00:14:16,452 --> 00:14:18,684
și am putut umbla prin toată casa ținându-mă de pereți,

270
00:14:18,684 --> 00:14:22,274
așa, iar mama zicea că umbla mereu în urma mea

271
00:14:22,274 --> 00:14:25,927
să șteargă amprentele. (Râsete)

272
00:14:25,927 --> 00:14:30,606
Cel puțin știa tot timpul unde eram.

273
00:14:30,606 --> 00:14:32,992
În timp ce doctorii continuau să mă opereze

274
00:14:32,992 --> 00:14:35,029
și să îmi refacă trupul,

275
00:14:35,029 --> 00:14:38,684
eu studiam teoria și, în cele din urmă, uimitor,

276
00:14:38,684 --> 00:14:42,119
am trecut examenul medical pentru piloți,

277
00:14:42,119 --> 00:14:44,651
ceea ce mi-a dat undă verde pentru a zbura.

278
00:14:44,651 --> 00:14:47,315
Mi-am petrecut fiecare moment disponibil la școala de pilotaj,

279
00:14:47,315 --> 00:14:48,853
mult în afara zonei mele de confort,

280
00:14:48,853 --> 00:14:51,255
cu toți acei tineri care voiau să fie piloți la Quantas,

281
00:14:51,255 --> 00:14:54,742
și eu șontâc-șontâc mai întâi în corsetul de ghips,

282
00:14:54,742 --> 00:14:57,443
apoi cadrul de oțel, salopeta largă,

283
00:14:57,443 --> 00:15:01,009
punga de medicamente, sonda și şchiopătatul.

284
00:15:01,009 --> 00:15:02,270
Se uitau la mine și-și ziceau:

285
00:15:02,270 --> 00:15:05,641
„Oh, pe cine vrea să păcălească? Niciodată nu va reuși.”

286
00:15:05,641 --> 00:15:07,544
Uneori și eu gândeam așa.

287
00:15:07,544 --> 00:15:12,044
Dar asta nu mai conta pentru că acum mă ardea ceva pe dinăuntru,

288
00:15:12,044 --> 00:15:16,431
ceva ce compensa pe departe toate necazurile.

289
00:15:16,431 --> 00:15:18,396
Fixam țelurile pe termen scurt, ceea ce mă ținea pe direcție.

290
00:15:18,396 --> 00:15:22,122
În cele din urmă mi-am luat permisul de pilot particular,

291
00:15:22,122 --> 00:15:27,352
am pilotat și mi-am dus prietenii prin toată Australia.

292
00:15:27,352 --> 00:15:30,180
Am învățat să pilotez un avion cu două motoare

293
00:15:30,180 --> 00:15:32,746
și mi-am luat calificativul pentru motoare duble.

294
00:15:32,746 --> 00:15:35,691
Am învățat să pilotez și pe vreme rea

295
00:15:35,691 --> 00:15:38,156
și mi-am luat calificativul pentru instrumente.

296
00:15:38,156 --> 00:15:41,260
Apoi mi-am luat permisul de pilot comercial.

297
00:15:41,260 --> 00:15:43,983
Apoi mi-am dat licența de instructor.

298
00:15:43,983 --> 00:15:47,182
Și mă aflam din nou la școala

299
00:15:47,182 --> 00:15:49,430
unde m-au dus pentru primul zbor,

300
00:15:49,430 --> 00:15:52,576
învățându-i pe alții cum să zboare,

301
00:15:52,576 --> 00:15:56,718
la nici 18 luni după ce părăsisem secția neuro.

302
00:15:56,718 --> 00:16:08,272
(Aplauze)

303
00:16:08,272 --> 00:16:10,423
Apoi mi-am zis: „De ce să mă opresc aici?

304
00:16:10,423 --> 00:16:13,694
De ce să nu învăț să zbor cu capul în jos?”

305
00:16:13,694 --> 00:16:16,348
Și am făcut și asta, am învățat să zbor cu capul în jos

306
00:16:16,348 --> 00:16:20,406
și m-am făcut instructor de zbor acrobatic.

307
00:16:20,406 --> 00:16:26,589
Dar mama și tata? Ei nu și-au revenit niciodată.

308
00:16:26,589 --> 00:16:32,304
Dar eu știam cu siguranță că în pofida faptului că sunt limitată fizic,

309
00:16:32,304 --> 00:16:37,466
spiritul îmi este de neoprit.

310
00:16:37,466 --> 00:16:40,847
Filozoful Lao Tse a spus odată:

311
00:16:40,847 --> 00:16:43,766
„Când vei renunța la ceea ce ești,

312
00:16:43,766 --> 00:16:47,197
vei deveni ceea ce ai putea fi.”

313
00:16:47,197 --> 00:16:52,102
Acum știu că doar după ce am renunțat la ceea ce credeam că sunt,

314
00:16:52,102 --> 00:16:56,303
am putut să-mi făuresc o viață cu totul nouă.

315
00:16:56,303 --> 00:17:00,940
Doar după ce am renunțat la viața pe care credeam că trebuie să o am,

316
00:17:00,940 --> 00:17:05,724
am putut să-mi îmbrățișez viața care mă aștepta.

317
00:17:05,724 --> 00:17:08,945
Acum știu că adevărata mea forță

318
00:17:08,945 --> 00:17:12,162
n-a venit niciodată din trup

319
00:17:12,162 --> 00:17:17,169
şi, cu toate că aptitudinile fizice mi s-au diminuat dramatic,

320
00:17:17,169 --> 00:17:20,952
ceea ce sunt e neschimbat.

321
00:17:20,952 --> 00:17:25,291
Lumina de pilotaj din mine e aceeași lumină,

322
00:17:25,291 --> 00:17:29,988
la fel este în fiecare din noi în parte.

323
00:17:29,988 --> 00:17:33,211
Știu că nu sunt corpul meu

324
00:17:33,211 --> 00:17:36,659
și știu că nici voi nu sunteți al vostru.

325
00:17:36,659 --> 00:17:40,935
Și că nu mai contează cum arăți,

326
00:17:40,935 --> 00:17:45,253
de unde vii sau cu ce te ocupi.

327
00:17:45,253 --> 00:17:50,700
Tot ce contează e să continuăm să întreținem flacăra umanității

328
00:17:50,700 --> 00:17:54,752
trăindu-ne viața ca expresie fundamental creativă

329
00:17:54,752 --> 00:17:58,518
a ceea ce suntem cu adevărat.

330
00:17:58,518 --> 00:18:01,324
Pentru că suntem conectați cu toții

331
00:18:01,324 --> 00:18:05,471
prin milioane și milioane de paie

332
00:18:05,471 --> 00:18:08,392
și e timpul să ni le reunim

333
00:18:08,392 --> 00:18:10,199
și să perseverăm.

334
00:18:10,199 --> 00:18:14,563
Și începând să ne mișcăm spre beatitudinea colectivă,

335
00:18:14,563 --> 00:18:17,286
a sosit momentul să trecem de la a pune accentul pe fizic

336
00:18:17,286 --> 00:18:21,121
la îmbrățișarea virtuțiilor inimii.

337
00:18:21,121 --> 00:18:25,200
Deci, ridicați-vă paiele dacă doriți să vă alăturați.

338
00:18:25,200 --> 00:18:31,479
Mulțumesc. (Aplauze)

339
00:18:31,479 --> 00:18:36,449
Mulțumesc.