Oamenii au examinat cometele
timp de mii de ani

când traiectoria lor le-a adus
la o distanță vizibilă de Pământ.

Apărând de-a lungul arhivelor istorice,

aceste lumini misterioase 
care se iveau de nicăieri

și dispăreau la scurt timp

au fost considerate a fi semn rău,
de război și foamete,

sau de blestem.

Dar cercetări recente au arătat
că aceste comete

ar putea avea o legătură 
mai profundă cu omenirea

și prezența noastră pe pământ

decât au sugerat oricare 
din explicațiile mitice în trecut.

Când vă gândiți la Sistemul Solar,
vă imaginați probabil cele 9,

pardon - 8 planete orbitând
în jurul Soarelui.

Dar dincolo de Neptun,
departe de inima Soarelui,

există un inel format din bucăți
de gheață

de la mărimea unor bile
la cea a unor mici planete.

Și la mii de ani distanță 
în afara Sistemului nostru Solar

se află un nor sferic 
alcătuit din mici fragmente și gaze.

Multe dintre aceste aglomerări
de praf de stele sunt resturi ale formării

Sistemului Solar acum 4,6 miliarde de ani,

iar cele mai depărtate
pot aparține chiar unui sistem vecin.

Însă uneori atracția gravitațională
a planetelor sau stelelor

le atrage către Soarele nostru

pornind într-o călătorie ce poate dura
până la câteva milioane de ani.

În timp ce corpul înghețat călătorește
mai departe în Sistemul Solar,

Soarele ajunge de la o scânteie depărtată 
la un infern,

topind gheața pentru prima oară
în miliarde de ani.

Gazul și vaporii
ejectează praf în spațiu,

formând un nor strălucitor în jur,
numit coamă,

care poate crește mai mare
decât însuși Soarele.

Între timp, emisiile puternice
de particule de energie mare

constant emanate de Soare,
cunoscute ca „vântul solar",

proiectează particulele 
departe de miezul cometei,

formând o coadă de corpuri plutitoare
lungă de câteva milioane de mile.

Gheața, gazul și praful reflectă
lumina și strălucesc puternic.

O cometă ia naștere, orbitând acum
în jurul Soarelui împreună cu alte corpuri

din Sistemul nostru Solar.

Dar în timp ce cometa călătorește
prin Sistemul Solar,

vântul solar descompune și recompune
moleculele în diverși compuși.

Printre compușii chimici descoperiți

în pietrișul de la un meteorit 
dezintegrat deasupra Canadei de Nord,

sau în mostrele adunate de o sondă
spațială din coada unei comete,

s-au găsit compuși importanți
ca aminoacizii.

Combinându-se pentru a forma proteine,
conform instrucțiunilor din ADN,

acestea sunt elementele principale
ale unei celule,

de la bacterii
până la balenele albastre.

Dacă cometele vin de unde aceste
surse ale vieții s-au format prima oară,

atunci ele reprezintă sursa primară
de viață pe Pământ,

și poate la fel se întâmplă 
și în alte locuri în care au ajuns.

Știm că există planete 
orbitând mai toate stelele,

una la cinci stele având 
o planetă similară Terrei

ca dimensiune și temperatură.

Dacă planetele asemănătoare Terrei

și moleculele găsite în ADN 
nu sunt anomalii,

am putea fi doar un exemplu
a ceea ce se poate crea

când o planetă cu condițiile propice
e însămânțată cu molecule organice

de o cometă în trecere.

Așadar, departe de a fi
o prevestire a morții,

cometa care a adus prima oară
aminoacizi pe Terra

ar fi putut să fie o prevestire a vieții,

o profeție a unui viitor îndepărtat
în care ființe născute din praf de stele

urmau să se întoarcă în spațiu 
ca să descopere misterul apariției lor.