Nimic nu se compară cu sentimentul de euforie, de poveri ce dispar, şi de constrângeri evitate... ...ca cel pe care-l simt când plec dintr-un magazin cu produsele lor în buzunarele mele. Într-o lume unde totul deja aparţine altcuiva... ...unde se aşteaptă de la mine să-mi vând viaţa la muncă pentru banii să plătesc minimul necesar să supravieţuiesc. Unde sunt înconjurat de forţe dincolo de controlul sau înţelegerea mea... ...care evident nu sunt interesate de nevoile sau bunăstarea mea. Este un mod de a decupa o bucăţică din lume pentru mine... ...să mă răzbun pe o lume care mă pedepseşte atât de mult. Este o senzaţie complet diferită faţă de cea când cumpăr ceva. Când plătesc pentru ceva fac comerţ. Ofer banii pe care i-am cumpărat cu munca, timpul, şi creativitatea mea... ...pentru un produs sau serviciu pe care corporaţia nu l-ar împărţi cu mine sub nicio formă. Într-un fel, avem o relaţie bazată pe violenţă. Negociem un schimb, nu din respect sau grijă pentru celălalt... ...ci în funcţie de forţele pe care le putem pune în mişcare împotriva celuilalt. Totul se schimbă când fur din magazin. Nu mai negociez cu entităţi abstracte, inumane cărora nu le pasă de mine. În schimb iau ce am nevoie fără să renunţ la ceva. Nu mă mai simt constrâns într-un schimb... ...şi nu mă mai simt ca şi cum nu am control asupra modului în care lumea din jur îmi dictează viaţa. Nu mai trebuie să mă îngrijorez dacă plăcerea primită de o carte pe care am cumpărat-o... ...a fost egală cu cele două ore muncite ca să mi-o pot permite. Aceasta şi încă o mie de alte feluri în care furatul din magazine mă fac să mă simt eliberat şi stăpân pe viaţa mea. "V-a scăpat ceva." "Mulţam." "Mulţumesc." Hoţul din magazin îşi câştigă premiul asumându-şi riscuri. Nu schimbând o bucată din viaţă pe el. Viaţa pentru el nu este ceva care trebuie vândut pentru şapte sau opt dolari pe oră... ...în schimbul supravieţuirii. Este a al lui pentru că o ia pentru el... ...pentru că o revendică. Furatul din magazin este un refuz pentru economia schimbului. Este o negare a ideii că o valoare monetară poate fi asociată la orice. "Bună." "A fost cuminte?" "Foarte cuminte." "Bună dragă." "Şi ne-am distrat de minune. Nu-i aşa?"