Regiunea ce înconjoară Polul Nord

poate părea un mediu înghețat
și dezolant unde nimic nu se schimbă.

Dar e de fapt un sistem natural
complex și fin echilibrat,

iar localizarea sa extremă îl face
sensibil la procese de feedback

ce pot magnifica chiar și micile
schimbări atmosferice.

De fapt, oamenii de știință descriu
deseori Arctica ca fiind canarul din mină

când e vorba de anticiparea
impactului schimbărilor climatice.

Un tip major de feedback climatic
implică reflectivitatea.

Suprafețele albe precum zăpada și gheața

sunt foarte bune în a reflecta
energia solară înapoi în spațiu,

în timp ce pământul întunecat sau apa
absorb mult mai multă lumină solară.

Când Arctica se încălzește doar puțin,
o parte din zăpadă și gheață se topește,

expunând pământul și oceanul de dedesubt.

Creșterea absorbției căldurii

de către aceste suprafețe
cauzează mai multă topire,

și tot așa.

Deși situația actuală din Arctica
urmează un model de încălzire,

și opusul e posibil.

O scădere a temperaturii
va cauza mai mult îngheț,

crescând suprafața reflectorizantă
de zăpadă și gheață.

Asta are ca rezultat
mai puțină lumină solară absorbită,

și provoacă un ciclu de răcire,
ca în cazul erelor glaciare anterioare.

Gheața arctică e responsabilă
și pentru un alt mecanism de feedback

ce folosește izolația.

Formând un strat la suprafața oceanelor,

gheața se comportă
ca o izolație între aerul glacial

și apa relativ mai caldă de dedesubt.

Dar când gheața se subțiază,
se rupe sau se topește,

căldura iese din ocean,

încălzind atmosfera și cauzând
topirea a și mai multă gheață.

Ambele sunt exemple
de bucle de feedback pozitiv,

nu pentru că sunt benefice,

ci pentru că schimbarea inițială
e amplificată în aceeași direcție.

O buclă de feedback negativ,
pe de altă parte,

e atunci când schimbarea inițială
conduce la efecte

în direcția opusă.

Topirea gheții cauzează
un tip de feedback negativ

prin eliberarea umidității în atmosferă.

Acest lucru crește cantitatea
și grosimea norilor

ce pot răci atmosfera
prin blocarea luminii solare.

Dar această buclă de feedback negativ
e de scurtă durată,

din cauza verilor arctice scurte.

Pentru restul anului,
atunci când puterea soarelui e mică,

creșterea umidității și norii

încălzesc suprafața arctică
blocând căldura Pământului,

transformând bucla într-una pozitivă
pentru restul anului.

În timp ce buclele de feedback
negativ ajută stabilitatea

echilibrând sistemul,

buclele de feedback pozitiv
îl destabilizează

permițând deviații din ce în ce mai mari.

Iar impactul recent crescut
al buclelor de feedback pozitiv

ar putea avea consecințe
mult mai departe de Arctica.

Pe o planetă ce se încălzește,

aceste bucle provoacă o încălzire
mai rapidă la Polul Nord decât la ecuator.

Diferența redusă de temperatură
dintre cele două regiuni

poate conduce la curenți de aer mai lenți

și mai puțină mișcare atmosferică
liniară la latitudinile medii,

unde trăiește majoritatea populației.

Mulți oameni de știință sunt îngrijorați
că schimbările în modelele de climă

vor dura mai mult și vor fi mai extreme,

cu fluctuații pe termen scurt
precum valuri de frig,

valuri de căldură, secete și inundații.

Deci sensibilitatea Arcticii
nu e doar o alarmă timpurie

a planetei pentru schimbarea climatică.

Buclele sale de feedback ne pot afecta

în mult mai multe moduri
directe și rapide.

La fel cum oamenii de știință
ne-au avertizat deseori,

ce se întâmplă în Arctica
nu rămâne întotdeauna în Arctica.