Cunoașteți pe cineva care are probleme cu auzul? Sau aveți probleme cu auzul? Dacă nu ascultați cum trebuie, se ajunge la neînțelegeri, la relații mai vulnerabile, chiar și la război. Apropo, aș vrea să știți că sunt surd. N-aș vrea să credeți că fac cea mai proastă imitație din lume a lui Arnold Schwarzenegger. (Aplauze) Sunt aici ca să vă învăț să ascultați. Știu cât de ciudat este. O persoană surdă care vă dă sfaturi despre ascultat. (Râsete) Ce urmează? O persoană oarbă care vă dă sfaturi despre decorare? (Râsete) Sau Donald Trump ce vă dă sfaturi despre îngrijirea părului? (Râsete) (Aplauze) (Ovații) Aveți impresia că vă intră ceva pe o ureche și iese pe alta? Sau, în cazul meu, intră printr-un ochi și iese prin altul. (Râsete) Cu mulți ani în urmă, am avut o întâlnire pe nevăzute cu viitoarea mea soție, Ann-Marie. A aflat că sunt surd înainte de întâlnire, așa că a cumpărat o carte intitulată „Limbajul semnelor pentru nepricepuți”. (Râsete) Nu-i așa că e fantastic? (Aplauze) Singura problema e că nu știu niciun limbaj al semnelor. (Râsete) Cu excepția înjurăturilor. La întâlnire, i-am explicat lui Ann-Marie că părinții mei m-au crescut printre cei cu auz. „Tot ceea ce trebuie să fac e să te privesc și să-ți citesc buzele. Și, apropo, ai cele mai frumoase buze.” (Râsete) Relația noastră s-a transformat în iubire. Avem un fiu minunat împreună. (Aplauze) Și Ann-Marie spune că aud mai bine decât alte persoane pe care le-a întâlnit. (Râsete) Dar știți ceva? Nu mi-a fost mereu ușor. Viața nimănui nu e ușoară. Am avut dificultățile mele. Voi le-ați avut pe ale voastre, iar eu pe ale mele. A trebuit să muncesc foarte mult pentru a putea comunica, deoarece a fi exclus era în afara discuției. Momentul meu cel mai dificil a fost la vârsta de 15 ani. Eram cu prietenul meu cel mai bun, Chris. Eram amândoi cercetași și lumea ne spunea „gemenii”, pentru că făceam totul împreună, eram chiar și cercetași. Eram singura persoană surdă din grupul de cercetași. Mergeam cu toții în tabără și ne distram foarte tare în cea de-a doua seară. Am făcut un ditamai foc de tabără. Era așa de cald acolo, încât ar fi ars și diavolul dacă ar fi stat alături. (Râsete) Ne distram foarte tare, înjuram de parcă eram marinari beți. (Râsete) Făceam niște cârnăciori crocanți. Stăteam pe un trunchi cu prietenii mei. Ei vorbeau cu toții și pentru mine era foarte greu să le citesc buzele, mai ales în lumina pâlpâitoare a focului. Era ca și cum ai încerca să faci un puzzle, dar fără imagine. Tot ce știam e că Chris avea o poveste fantastică despre dl. Brown. Când a terminat de povestit, prietenii mei râdeau. Am pierdut finalul. Am spus: „Chris, Chris! Ce-a spus dl. Brown?” A răspuns: „Nu contează.” „Chris! Ce-a spus dl. Brown?” „Nu contează.” M-am dus la alt prieten și l-am întrebat: „Scott, ce-a spus dl. Brown?” „Nu contează.” N-au văzut că sufeream, că voiam doar să știu ce se întâmplă. Așa că am luat lanterna (Râsete) ca să pot citi buzele lui Chris. Am întrebat: „Hei, Chris, ce-a spus dl. Brown?” Iar Chris a spus: „Vai! Nu văd!” Și m-am întrebat toată seara cum de nimeni nu vorbește cu mine. (Râsete) M-am retras în cortul meu, singur, izolat... M-am simțit exclus. Ei vorbeau, râdeau. Dacă ar fi văzut suferința de pe fața mea și din inima mea, ar fi înțeles mai bine. Ați avut vreo experiență neplăcută din cauza ascultării defectuoase? Cu toții plătim scump pentru asta. Conflict, lipsă de respect, lipsă de înțelegere, lipsă de empatie. Sunt uimit de faptul că persoanele care aud nu-și folosesc urechile. Sunt eu surd, dar am descoperit un mod de a asculta mai bine și sunt entuziasmat să-l împărtășesc cu voi. E foarte simplu. Include trei pași. Primul pas e să ascultați cu toată atenția. Asta înseamnă să trăiți momentul. Uitați de ceea ce răspund ceilalți. Concentrați-vă pe persoana respectivă. Când faceți asta, dați persoanei ceea ce ne dorim cu toții: atenție. Al doilea pas e să ascultați cu ochii. Poate fi atât de simplu cum ar fi să priviți persoana, limbajul său corporal, cum își mișcă brațele, expresiile faciale. De exemplu, dacă eu conduc și cineva pe stradă spune: „Ahhh!”, e destul de evident ceea ce încearcă să-mi spună. (Râsete) Și e cazul să mă dau jos de pe trotuar. (Râsete) (Aplauze) Sunt uimit de oamenii care nici măcar nu se uită la alții atunci când vorbesc. Dacă faci contact vizual, în majoritatea culturilor reprezintă cea mai înaltă formă de apropiere. Al treilea pas e să ascultați cu inima. Deschideți-vă inima ca să primiți ceea ce are de spus acea persoană. În acest fel, veți înțelege de unde vin sentimentele și emoțiile. Uneori oamenii vor doar să fie înțeleși, fără ca voi să găsiți partea pozitivă a lucrurilor. Dacă cineva îmi spune: „Sunt în stare de faliment!” Nu îi spuneți niciodată: „Măcar nu trebuie să mai plătești taxe!” (Râsete) Uneori cuvintele nu se potrivesc cu semnificația lor. Zilele trecute, soția mea a cumpărat o geantă oribilă. (Râsete) Părea o mortăciune. (Râsete) Îmi spune: „Stephen! (Ovații) Cum ți se pare geanta mea?” (Râsete) Ea nu-mi cere părerea. (Râsete) Caută un compliment! (Râsete) (Aplauze) (Ovații) Așadar, să asculți cu adevărat înseamnă: să asculți cu atenție, să asculți cu ochii, să asculți cu inima. Ar trebui să fiu bun la asta, deoarece sunt surd, dar trebuie să exersez. Zilele trecute, ieșeam iar în pierdere dintr-o discuție cu soția. (Râsete) Așa că am făcut asta. (Râsete) Ea a făcut așa. „Stephen! Stephen! (Râsete) Mă asculți? Stephen! Mă asculți? (Râsete) (Aplauze) (Ovații) Deci, dacă ascultați cu ochii, cu inima și cu atenție, veți avea relații mai puternice. Vă amintiți de prietenul meu Chris care m-a ignorat în tabără? Pe măsură ce am crescut, am învățat să ne ascultăm unul pe altul cu respect, înțelegere și empatie. Am reluat legătura și a fost cavaler de onoare la nunta mea. (Aplauze) Vă promit că, dacă veți face ceea ce am împărtășit cu voi astăzi, universul se va deschide cu foarte multe posibilități. Oamenii vor vrea să asculte ceea ce aveți de spus atât de tare și clar, încât e asurzitor! (Aplauze) (Ovații)