Deci vă gândiți să vă mutați pe Marte.

Ați ales un loc anume
pentru noua voastră casă?

Nu? Ei bine, am să vă ajut eu.

Întâi de toate,

iată câteva lucruri pe care va trebui
să le aduceți pe Planeta Roșie:

toleranță crescută la frig,
singurătate și radiații;

rezerve de aer și mâncare
cât pentru o viață;

o navă spațială de miliarde de dolari;

dorință de a scăpa de toate; apă.

Cu siguranță veți avea nevoie de apă.

Ce fel de proprietate imobiliară căutați?

Ce spuneți de o reședință
în labirinticul Noctis Labyrinthus?

Un refugiu în Happy Face Crater?
O fortăreață pe Face Mesa?

O vedere la ocean?

Oh, vești proaste despre ultima.
Ați întârziat cam cu 2 miliarde de ani.

Suntem siguri că pe Marte
erau oceane, lacuri, râuri, tot pachetul.

Însă de-a lungul timpului
aproape toate au înghețat în adâncime

ori s-au evaporat în spațiu.

Poate că totuși mai este apă

sub calotele de gheață de dioxid de carbon
care se dilată și contractă după anotimp.

Cum ar arăta Marte astăzi
dacă ar avea apă la suprafață?

Asta, bineînțeles, depinde
de cât de multă apă vorbim,

dar poate ar arăta așa.

Emisfera nordică, relativ plată,
e sub altitudinea medie,

deci ar deveni un ocean gigantic,

iar emisfera sudică, înțesată de cratere,
ar fi înaltă și uscată.

Această diferență
între cele două emisfere e puțin bizară,

și nu știm de ce e așa.

Probabil jumătatea sudică e mult mai veche
dacă judecăm după numărul de cratere

și dovezile activității vulcanice
crescute din nord.

Cine știe?

Poate Marte va avea
cândva oceane din nou,

dar acum, tot ce avem e un deșert uriaș.

De fapt, e destul de asemănător
cu deșerturile de pe Pământ

încât am putut să aflăm foarte multe
despre Marte pe planeta-mamă.

De exemplu, dunele de nisip de pe Marte
se formează și se comportă

asemeni dunelor noastre de nisip,

deși versiunile marțiene
cresc adesea de două ori mai mari

datorită forței gravitaționale care are
o treime din puterea planetei noastre.

Marte are unele particularități
pe care nu le găsim pe Pământ,

cum ar fi dunele teșite de nisip
înalte de aproape 15 metri,

a căror structură 
încă nu o înțelegem.

Vă întrebați probabil:

„Ce obții când combini
un deșert cât o planetă

cu o atmosferă care, la fel ca a noastră,

e supusă diferențialelor de presiune
generatoare de vânt, furtunilor de nisip?”

Astea ar fi principalele riscuri meteo
de pe Planeta Roșie.

Au un rol major în înroșirea planetei,

distribuind particulele de fier ruginit
la suprafață și în aer.

Datorită gravitației joase
și lipsei umidității,

aceste furtuni de praf pot dura
luni întregi, acoperind planeta.

Așa că poate ați vrea să vă faceți casa
cât mai sus cu putință.

Nu mai căutați.

Acesta e Olympus Mons,
cel mai mare vulcan din Sistemul Solar.

Și de-ar avea Marte
o atmosferă respirabilă,

priveliștea de la înălțimea de 25 km
v-ar tăia respirația.

Sau nu vă plac vulcanii?

Atunci ce ziceți de Valles Marineris,
cel mai mare canion din Sistemul Solar?

E atât de larg că dintr-o parte

marginea opusă
ar fi sub linia orizontului.

Totuși, ați prinde niște apusuri albastre
spectaculoase pe un cer normal roșu,

care-și ia culoarea de la praful
ce absoarbe luminii albastre

și de la modul în care lumina soarelui
e împrăștiată în atmosferă.

Aveți starea de spirit, curiozitatea
sau doar căutați oportunitatea?

Atunci opriți-vă din căutat
și îndreptați-vă spre Marte astăzi.

Marte: mai roșie ca niciodată.