Punctul și virgula pare să sufere
o criză de identitate.
Arată ca o încrucișare
între virgulă și punct.
Poate de asta presărăm semne de punctuație
ca pe un confetti gramatical.
Suntem confuzi cum să le folosim corect.
De fapt, statutul său „jumi-juma”
îl face folositor.
E mai puternic ca o virgulă,
dar mai slab ca un punct.
Umple spațiile dintre cuvinte,
iar din acest motiv
are atribuții particulare și importante.
În primul rând,
clarifică idei în propoziții
deja aglomerate de virgule.
„Punctul și virgula:
inițial pare înfricoșător,
dar apoi lămuritor,
iar în final vă veți îndrăgosti
de acest semn de punctuație.”
Deși virgulele separă
diferite părți ale propoziției,
e ușor să ne pierdem pe parcurs.
Astfel, punctul și virgula vine în ajutor.
În liste poate avea o forță
mai mare decât virgulele,
compartimentând propoziții
și grupând cuvinte.
Punctul și virgula separă cuvinte,
dar creează și legături.
Acest semn leagă propozițiile regente.
Acestea sunt propoziții
de sine stătătoare,
dar când sunt legate
prin punct și virgulă,
sună mai bine fiind corelate împreună.
„Punctul și virgula era cândva
un mare mister pentru mine.
Nu știam unde să-l pun.”
Teoretic nu e nimic în neregulă cu asta.
Aceste 2 propoziții pot sta singure.
Dar imaginți-vă că sunt combinate
cu o listă lungă de alte propoziții,
toate de aceiași lungime,
toate separate de punct.
Totul ar deveni repede monoton.
În astfel de situații,
punctul și virgula aduce
fluiditate și variație în scris,
conectând propozițiile afiliate.
Deși este benefic, punctul și virgula
nu se potrivește chiar oriunde.
Există 2 reguli principale de folosire.
În primul rând,
dacă nu este folosit în listare,
punctul și virgula trebuie să lege
doar propoziții afiliate în vreun fel.
Nu îl folosiți așa:
„Puctul și virgula era cândva
un mare mister pentru mine;
aș mânca un sandwich.”
Punctul merge mai bine aici
deoarece avem două idei diferite.
Punctul și virgula trebuie să unească
două propoziții regente
care să beneficieze una de alta
deoarece se referă la aceeași idee.
În al doilea rând, aproape niciodată
nu veți găsi punctul și virgula
în fața conjuncțiilor coordonatoare:
cuvintele „și”, „dar”, „pentru”,
„nici”, „sau”, „deci” și „încă”.
Acela e locul virgulei.
Punctul și virgula
poate înlocui o conjuncție
pentru a scurta o propoziție
sau a adăuga varietate.
În ultimul rând,
acest semn de punctuație subapreciat
poate conferi scrierii
claritate, forță și stil,
toate încorporate într-un punct cu codiță,
care așteaptă să fie pus
în locul potrivit.