WEBVTT

00:00:19.700 --> 00:00:22.400
Viaţa ne pune întrebări.

00:00:23.526 --> 00:00:26.913
Probabil cea mai importantă este:

00:00:27.800 --> 00:00:32.475
„Ce faci cu sentimentele
şi cu gândurile copleşitoare?”

00:00:34.200 --> 00:00:39.021
Dacă te simţi ruşinat sau neliniştit,

00:00:40.200 --> 00:00:42.428
viaţa tocmai te întreabă ceva.

00:00:43.750 --> 00:00:46.520
Dacă eşti aici,
pe cale să susţii o prezentare TEDx

00:00:46.520 --> 00:00:48.500
şi ai 1000 de gânduri,

00:00:50.200 --> 00:00:52.589
ce faci în legătură cu asta?

00:00:55.100 --> 00:00:56.434
Bună întrebare.

00:00:56.434 --> 00:00:58.000
(Râsete)

00:00:59.300 --> 00:01:03.140
Răspunsul la întrebările de acest fel

00:01:03.400 --> 00:01:05.683
e sugestiv pentru traiectoria
vieţilor noastre,

00:01:05.900 --> 00:01:08.770
fie că va fi una pozitivă

00:01:08.770 --> 00:01:13.240
care ne duce spre prosperitate,
iubire, libertate, contribuţie,

00:01:13.240 --> 00:01:18.657
fie negativă, spre patologie şi disperare.

00:01:19.700 --> 00:01:22.880
Mă aflu aici ca să vă conving

00:01:23.190 --> 00:01:27.200
că aveţi în voi
un răspuns grozav la acea întrebare

00:01:27.200 --> 00:01:29.032
sau măcar sămânţa răspunsului.

00:01:29.800 --> 00:01:33.182
Dar mai aveţi şi acea minte
arogantă, povestitoare,

00:01:33.182 --> 00:01:35.400
care rezolvă probleme,
analizează,

00:01:35.400 --> 00:01:40.506
acea minte critică dintre urechi,
care nu are răspunsuri

00:01:40.800 --> 00:01:47.030
şi care te ademeneşte constant
să urmezi calea greşită.

00:01:49.500 --> 00:01:51.150
Mă numesc Steve Hayes

00:01:51.150 --> 00:01:54.490
şi în ultimii 30 de ani,
împreună cu colegii,

00:01:54.490 --> 00:01:58.570
am studiat un mic grup
de procese psihologice

00:01:59.360 --> 00:02:01.800
– etichetă pretenţioasă
pentru ce fac oamenii –

00:02:02.500 --> 00:02:05.300
şi anume, flexibilitatea psihologică.

00:02:06.600 --> 00:02:11.262
E o grupare de răspunsuri
la acea întrebare.

00:02:11.900 --> 00:02:15.780
În peste 1000 de studii
am demonstrat

00:02:15.780 --> 00:02:17.650
că flexibilitatea psihologică prezice

00:02:17.650 --> 00:02:20.403
dacă vei dezvolta
o problemă de sănătate mintală:

00:02:20.403 --> 00:02:22.300
anxietate, depresie, traumă.

00:02:22.440 --> 00:02:26.182
Dacă ai una, prezice
că mai târziu vei avea două.

00:02:26.800 --> 00:02:28.718
Prezice cât de severe sunt,

00:02:28.718 --> 00:02:29.980
cât de cronice vor fi.

00:02:29.980 --> 00:02:31.240
Şi nu doar atât

00:02:31.240 --> 00:02:34.270
ci mai prezice şi multe alte lucruri
importante pentru noi

00:02:34.270 --> 00:02:36.900
deşi ele nu ţin de psihopatologie.

00:02:36.900 --> 00:02:40.619
Cum ar fi: ce fel de părinte vei fi,

00:02:41.336 --> 00:02:43.310
ce fel de muncitor vei fi,

00:02:43.310 --> 00:02:46.819
vei reuşi să-ţi depăşeşti
afecţiunile fizice?

00:02:46.906 --> 00:02:49.660
Te vei ţine de programele
de recuperare fizică?

00:02:49.700 --> 00:02:52.778
În orice are legătură cu mintea umană

00:02:53.500 --> 00:02:57.481
flexibilitatea psihologică e relevantă.

00:02:59.900 --> 00:03:03.473
În acest discurs

00:03:04.273 --> 00:03:07.830
vreau să vă prezint ştiinţa
de la baza flexibilităţii psihologice,

00:03:08.100 --> 00:03:09.200
pentru că am descoperit

00:03:09.200 --> 00:03:12.100
cum să schimbăm aceste procese

00:03:12.381 --> 00:03:14.750
în câteva sute de studii,

00:03:14.750 --> 00:03:16.900
folosind terapia
de acceptare şi implicare,

00:03:16.900 --> 00:03:18.500
sau TAI, dar nu doar TAI,

00:03:18.500 --> 00:03:20.900
ci şi metode adiacente
care ţintesc flexibilitatea,

00:03:20.900 --> 00:03:22.860
am demonstrat că le putem schimba

00:03:22.860 --> 00:03:26.060
şi în momentul schimbării
traiectoriile negative ale acelor vieţi

00:03:26.270 --> 00:03:31.566
devin pozitive, cu efecte în toate ariile
menţionate şi mult mai mult chiar.

00:03:34.100 --> 00:03:36.200
Aşa că o să vă prezint

00:03:36.200 --> 00:03:41.966
care sunt elementele
flexibilităţii psihologice.

00:03:42.500 --> 00:03:44.990
Vă duc înapoi

00:03:44.990 --> 00:03:47.930
la un moment din viaţa mea
de acum 34 de ani

00:03:48.800 --> 00:03:53.579
când pentru prima dată
am virat decis în această direcţie.

00:03:55.400 --> 00:03:57.200
Acum zeci de ani.

00:03:57.700 --> 00:04:01.045
Acum 34 de ani, la 2 noaptea,

00:04:01.200 --> 00:04:03.882
pe un covoraş maro-auriu

00:04:04.000 --> 00:04:07.418
având corpul efectiv în această poziţie

00:04:07.418 --> 00:04:10.257
şi cu mintea sigur în aceeaşi formă.

00:04:11.200 --> 00:04:14.512
Avusesem 2-3 ani

00:04:15.400 --> 00:04:17.482
de cădere în vrie

00:04:17.700 --> 00:04:20.499
în iadul afecţiunii de panică.

00:04:22.600 --> 00:04:24.900
S-a declanşat într-o şedinţă de birou

00:04:24.900 --> 00:04:28.690
unde am fost forţat să privesc
profesori titulari încăierându-se,

00:04:29.000 --> 00:04:33.480
cum doar animalele sălbatice
şi profesorii titulari o pot face.

00:04:33.700 --> 00:04:36.300
(Râsete)

00:04:38.700 --> 00:04:43.049
Şi nu-mi doream decât să-i implor
să se oprească,

00:04:43.600 --> 00:04:47.200
şi când colo,
am avut primul atac de panică,

00:04:47.200 --> 00:04:53.616
şi până ce restul să-şi dea seama,

00:04:53.700 --> 00:04:58.310
nu mai puteam să scot
niciun sunet pe gură.

00:04:59.908 --> 00:05:06.690
În şocul, oroarea şi ruşinea
acelui prim atac de panică în public,

00:05:07.600 --> 00:05:10.610
am făcut tot ce era logic,
raţional şi de bun simţ

00:05:10.610 --> 00:05:14.100
şi toate lucrurile patologice
pe care mintea te pune să le faci.

00:05:14.600 --> 00:05:17.475
Am încercat să fug de anxietate,

00:05:17.900 --> 00:05:20.756
am încercat să mă opun ei,

00:05:21.400 --> 00:05:24.115
am încercat să mă ascund de ea.

00:05:24.600 --> 00:05:26.100
Stăteam lângă uşă.

00:05:26.100 --> 00:05:28.900
O priveam sosind,
îmi argumentam ieşirea,

00:05:28.910 --> 00:05:31.830
îmi luam tranchilizantele
şi pe măsură ce făceam toate astea

00:05:32.030 --> 00:05:36.886
atacurile de panică au crescut
în frecvenţă şi intensitate.

00:05:38.300 --> 00:05:39.799
La început la serviciu,

00:05:40.200 --> 00:05:42.176
mai apoi în călătorii,

00:05:42.550 --> 00:05:43.900
apoi în restaurante,

00:05:43.900 --> 00:05:45.260
şi mai apoi în săli de cinema,

00:05:45.260 --> 00:05:46.500
în lifturi,

00:05:46.500 --> 00:05:48.380
la primirea telefoanelor,

00:05:48.900 --> 00:05:51.500
apoi în siguranţa căminului,

00:05:51.900 --> 00:05:59.070
şi în cele din urmă trezit
la 2 noaptea dintr-un somn adânc

00:05:59.200 --> 00:06:01.500
deja în miezul unui atac de panică.

00:06:03.500 --> 00:06:07.521
Dar în acea noapte,
pe acel covoraş maro-auriu

00:06:09.193 --> 00:06:11.000
în acea noapte

00:06:11.000 --> 00:06:14.485
analizându-mi valurile de panică

00:06:16.000 --> 00:06:18.042
şi senzaţiile corpului,

00:06:18.100 --> 00:06:19.200
ceva era diferit.

00:06:19.500 --> 00:06:22.700
În acea noapte a fost şi mai îngrozitor

00:06:22.700 --> 00:06:25.200
dar oarecum satisfăcător,

00:06:27.100 --> 00:06:30.000
pentru că nu aveam un atac de panică.

00:06:31.300 --> 00:06:35.867
Muream de un atac de cord.

00:06:36.700 --> 00:06:38.300
Aveam toate simptomele.

00:06:38.300 --> 00:06:39.900
Senzaţia de greutate în piept

00:06:39.900 --> 00:06:42.310
Dureri fulminante de-a lungul braţului.

00:06:42.310 --> 00:06:43.800
Transpiram profuz.

00:06:43.800 --> 00:06:46.960
Inima-mi bătea nebuneşte şi neregulat.

00:06:47.000 --> 00:06:49.700
Şi am auzit aceeaşi voce de păianjen

00:06:49.700 --> 00:06:51.800
„Trebuie să fugi.

00:06:51.800 --> 00:06:55.617
Trebuie să te lupţi.
Trebuie să te ascunzi de anxietate.”

00:06:55.617 --> 00:06:58.000
acum îmi spunea

00:06:58.000 --> 00:06:59.320
„Sună.

00:06:59.320 --> 00:07:01.500
Nu poţi conduce în starea asta

00:07:02.000 --> 00:07:03.512
Eşti pe moarte.

00:07:03.700 --> 00:07:05.100
Sună la urgenţe.

00:07:05.100 --> 00:07:06.620
Sună la salvare.

00:07:06.620 --> 00:07:09.200
Nu e o glumă. Sună.”

00:07:11.200 --> 00:07:16.469
Şi totuşi, minutele se scurgeau
şi n-am sunat.

00:07:17.700 --> 00:07:21.400
Am avut senzaţia că-mi părăsesc corpul
şi că mă privesc de sus

00:07:24.180 --> 00:07:28.140
şi mi-am imaginat ce s-ar întâmpla
dacă aş suna.

00:07:29.150 --> 00:07:32.160
Ca o serie de scene,
imagini dintr-un trailer de film,

00:07:32.200 --> 00:07:36.270
ca la cinema când ţi se prezintă
filmul de săptămâna viitoare.

00:07:36.950 --> 00:07:41.150
Auzeam sunetul celor de la urgenţe
urcând pe scări,

00:07:41.310 --> 00:07:44.658
cum băteau în uşa subţire şi goală,

00:07:44.800 --> 00:07:46.839
cursa ambulanţei,

00:07:47.100 --> 00:07:48.400
tuburi şi fire,

00:07:48.400 --> 00:07:51.133
privirea îngrijorată
de pe feţele asistentelor

00:07:51.133 --> 00:07:53.790
în timp ce intram în sala de urgenţe,

00:07:54.700 --> 00:07:59.590
şi ultima imagine, ultima scenă
a acestui trailer,

00:08:00.200 --> 00:08:04.000
când realizam brusc
despre ce era vorba în acest film.

00:08:05.770 --> 00:08:07.200
Am privit şi mi-am spus:

00:08:07.200 --> 00:08:09.090
„O Doamne, te rog, nu asta.

00:08:09.100 --> 00:08:11.200
Te rog, te rog!”

00:08:13.300 --> 00:08:17.250
Pentru că în acea scenă finală,
stând pe targă în urgenţe,

00:08:17.340 --> 00:08:20.730
iată că vine un doctor tânăr
– îl vedeam cu ochii minţii –

00:08:20.800 --> 00:08:23.370
păşind mult prea relaxat.

00:08:25.760 --> 00:08:29.460
Şi pe măsură ce se apropia
i-am văzut zâmbetul ironic.

00:08:31.100 --> 00:08:32.882
Şi ştiam ce va urma.

00:08:35.299 --> 00:08:36.918
S-a aplecat şi mi-a spus:

00:08:37.000 --> 00:08:38.758
„Dr. Hayes,

00:08:40.799 --> 00:08:43.000
nu ai un atac de cord,”

00:08:43.900 --> 00:08:46.080
– şi rânjetul i se lărgea –

00:08:47.300 --> 00:08:49.231
„ai un atac de panică.”

00:08:51.700 --> 00:08:54.362
Şi ştiam că aşa e.

00:08:56.200 --> 00:08:59.891
Ăsta era un nivel şi mai jos în iad.

00:09:01.100 --> 00:09:03.156
Şi am urlat

00:09:03.300 --> 00:09:07.508
cu o voce stranie, sugrumată.

00:09:09.300 --> 00:09:11.105
A sunat cam aşa:

00:09:12.900 --> 00:09:16.600
(Țipă)

00:09:20.100 --> 00:09:22.600
Şi cum cădeam pe fundul prăpastiei

00:09:23.200 --> 00:09:24.700
o altă uşă s-a deschis.

00:09:27.760 --> 00:09:29.200
Nu ştiu cât timp trecuse,

00:09:29.200 --> 00:09:31.439
dar câteva minute mai târziu,

00:09:31.450 --> 00:09:34.950
dintr-un loc rar vizitat,
dar din adâncul meu,

00:09:35.000 --> 00:09:37.300
dintr-o parte a mea
ascunsă privirii,

00:09:37.300 --> 00:09:39.411
o parte mai spirituală

00:09:39.420 --> 00:09:41.950
din adâncul sufletului, se poate spune,

00:09:41.950 --> 00:09:44.230
am auzit nişte cuvinte
– sunt sigur de asta –

00:09:44.310 --> 00:09:48.650
erau rostite clar, nu cuiva anume,
la 2 dimineaţa:

00:09:48.810 --> 00:09:49.865
Am spus:

00:09:50.600 --> 00:09:52.581
„Nu ştiu cine eşti,

00:09:54.400 --> 00:09:57.700
dar se pare că-mi poţi face rău,

00:09:57.900 --> 00:09:59.800
că mă poţi face să sufăr.

00:10:01.100 --> 00:10:04.123
Dar un lucru nu poţi face:

00:10:05.300 --> 00:10:10.499
nu mă poţi face să-mi neg experienţele.

00:10:11.200 --> 00:10:12.779
Asta n-o poţi face.”

00:10:19.000 --> 00:10:22.691
Şi corpul meu, mult mai tânăr pe atunci,
s-a opintit să se ridice

00:10:26.400 --> 00:10:31.699
şi puteam să jur, după urma uscată
a lacrimilor de pe obraji,

00:10:32.000 --> 00:10:34.400
că stătusem acolo mult timp.

00:10:37.400 --> 00:10:40.600
Dar mă ridicasem cu o promisiune:

00:10:42.600 --> 00:10:44.481
„Niciodată.

00:10:45.617 --> 00:10:48.499
Niciodată nu voi fugi de mine.”

00:10:52.900 --> 00:10:55.754
Nu ştiam cum îmi voi ţine acea promisiune.

00:10:56.000 --> 00:10:57.991
Sincer şi acum învăţ.

00:10:58.300 --> 00:11:01.430
N-aveam nici cea mai vagă idee

00:11:01.430 --> 00:11:05.100
despre cum să-mi prezint
promisiunea în viaţa altora.

00:11:06.000 --> 00:11:09.054
Am învăţat abia
în cadrul activităţii necesare

00:11:09.054 --> 00:11:11.500
la Terapia prin acceptare
şi implicare, – sau TAI –

00:11:11.500 --> 00:11:13.555
şi asta se întâmpla mult după.

00:11:14.400 --> 00:11:18.720
Dar în aceşti 34 de ani
nu a trecut nici o singură zi

00:11:19.700 --> 00:11:22.600
în care să-mi uit promisiunea.

00:11:23.900 --> 00:11:27.100
Şi când stau aşa în faţa voastră

00:11:27.100 --> 00:11:31.470
cum deja ştiţi
că e cel mai înţelept să stau

00:11:31.900 --> 00:11:33.857
cu durerea şi suferinţa,

00:11:33.930 --> 00:11:35.480
lucrurile încep să se îmtâmple.

00:11:35.580 --> 00:11:37.300
Acum pot explica

00:11:37.300 --> 00:11:40.486
ce ne spune ştiinţa
că este această postură.

00:11:40.800 --> 00:11:42.821
Este deschidere emoţională.

00:11:43.280 --> 00:11:46.980
Vom simţi ce e de simţit
chiar dacă ne e greu.

00:11:47.620 --> 00:11:49.940
Înseamnă să fii capabil
să-ţi priveşti gândurile,

00:11:49.940 --> 00:11:51.000
nu doar cu gândul.

00:11:51.000 --> 00:11:54.710
Când te gândeşti, ele nu-s doar
în cap şi nu vezi nimic,

00:11:55.080 --> 00:11:57.044
ci le observi acolo afară.

00:11:57.300 --> 00:12:00.170
Înseamnă să te conectezi
cu acea latură mai spirituală a ta

00:12:00.170 --> 00:12:03.370
şi de acolo să fii capabil
să-ţi îndrepţi atenţia

00:12:03.500 --> 00:12:08.660
flexibil, fluid şi voluntar
spre ce e acolo şi merită observat.

00:12:09.100 --> 00:12:11.500
Şi când observi ceva important,

00:12:11.610 --> 00:12:14.540
să fii capabil să mergi spre acel lucru
cu braţele deschise

00:12:14.600 --> 00:12:19.200
ca să poţi simţi şi face,
să poţi contribui şi participa.

00:12:20.000 --> 00:12:23.010
Asta e flexibilitatea psihologică.

00:12:25.600 --> 00:12:29.520
Ea se clădeşte pe sămânţa
care ştii că-i acolo

00:12:29.520 --> 00:12:31.510
şi dacă-i spui pe nume

00:12:31.510 --> 00:12:34.670
cred că vei înţelege
de ce acesta e cuvântul,

00:12:34.670 --> 00:12:37.600
singurul cuvânt
pe care l-aş spune: Iubire.

00:12:38.500 --> 00:12:43.860
Când stai cu tine însuţi
înţelegător, bun şi blând, cu dragoste,

00:12:44.518 --> 00:12:46.290
viaţa ţi se deschide,

00:12:46.400 --> 00:12:50.410
şi atunci te poţi îndrepta
spre rost şi ţel

00:12:50.500 --> 00:12:52.900
şi spre cum să aduci
dragostea şi participarea

00:12:52.900 --> 00:12:57.049
frumuseţea, contribuţia,
în vieţile altora.

00:12:58.900 --> 00:13:03.649
Nu mi-am dat seama la început
că acest pivot spre suferinţă şi durere

00:13:05.100 --> 00:13:09.871
era de fapt lipit de şold
ca şi pivotul spre rost şi ţel.

00:13:09.871 --> 00:13:11.190
Nu văzusem la început.

00:13:11.210 --> 00:13:15.960
Dar am început s-o observ la clienţii mei
când am început să lucrez la TAI.

00:13:16.000 --> 00:13:18.100
Am început s-o observ în propria-mi viaţă.

00:13:19.500 --> 00:13:23.150
Şi la doar câţiva ani de la debut
am avut revelaţia.

00:13:24.340 --> 00:13:27.843
Pe atunci făcusem
câteva experimente cu TAI

00:13:28.160 --> 00:13:30.300
şi începusem
să ţin cursuri de pregătire,

00:13:30.300 --> 00:13:33.615
în deplasări şi întâlniri
cu grupuri mici de clinicieni,

00:13:33.690 --> 00:13:35.743
predându-le despre munca noastră.

00:13:36.800 --> 00:13:38.551
Ţineam un curs

00:13:38.600 --> 00:13:40.600
şi aveam aceste valuri de anxietate,

00:13:40.600 --> 00:13:42.523
care sunt perfect normale.

00:13:43.100 --> 00:13:46.779
Şi azi am emoţii când ţin prelegeri.

00:13:48.100 --> 00:13:50.200
Asta era în regulă. Înţeleg asta.

00:13:50.500 --> 00:13:52.500
Pe bune. E tare.

00:13:54.400 --> 00:13:56.000
Dar am mai avut un val.

00:13:56.000 --> 00:13:58.618
Deodată m-am simţit ca şi cum
urma să izbucnesc în plâns

00:13:58.618 --> 00:14:01.360
în faţa acelor clinicieni.

00:14:02.203 --> 00:14:04.989
Că voi plânge incontrolabil.

00:14:06.000 --> 00:14:07.469
M-am gândit: „Ce?”

00:14:07.800 --> 00:14:10.324
Momentul a trecut şi mi-am ţinut cursul.

00:14:11.260 --> 00:14:13.825
Nu m-am mai gândit la asta
pâna la următorul curs,

00:14:13.825 --> 00:14:15.830
când am păţit la fel,

00:14:15.990 --> 00:14:20.372
de data asta am avut prezenţa de spirit
să observ că mă simţeam foarte tânăr.

00:14:21.200 --> 00:14:23.680
Şi m-am întrebat
în timp ce-mi ţineam cursul:

00:14:23.800 --> 00:14:25.245
„Câţi ani ai?”

00:14:25.400 --> 00:14:28.200
Şi răspunsul a venit: „Cam 8 - 9.”

00:14:29.300 --> 00:14:31.710
Şi atunci o amintire mi-a răsărit,

00:14:31.800 --> 00:14:35.220
ceva la care nu mă mai gândisem
de când mi se întâmplase

00:14:35.220 --> 00:14:38.382
pe când aveam 8 - 9 ani.

00:14:38.500 --> 00:14:41.020
Nu aveam timp s-o analizez
în timpul cursului

00:14:41.020 --> 00:14:43.330
dar am făcut asta
în noaptea următoare, la hotel.

00:14:45.000 --> 00:14:47.094
Mă aflam sub pat,

00:14:47.635 --> 00:14:50.700
ascultând cum se certau părinţii mei
în camera alăturată.

00:14:52.500 --> 00:14:57.946
Tata venise din nou târziu şi băut acasă.

00:14:59.300 --> 00:15:06.344
Şi mama s-a luat de el că cheltuie
pe băutură puţinii bani ai familiei,

00:15:06.800 --> 00:15:10.014
îi împuta defectele ca soţ şi ca tată.

00:15:10.900 --> 00:15:11.900
Iar el spunea:


00:15:11.900 --> 00:15:15.900
„Taci! Taci, că de nu!...”

00:15:16.100 --> 00:15:18.307
şi ştiam că avea pumnii încleştaţi.

00:15:19.100 --> 00:15:21.873
Apoi am auzit o izbitură îngrozitoare

00:15:22.000 --> 00:15:23.738
şi pe mama ţipând.

00:15:26.000 --> 00:15:27.600
Abia mai târziu am aflat

00:15:27.600 --> 00:15:30.940
că măsuţa de cafea
zburase prin cameră.

00:15:32.160 --> 00:15:33.463
Şi mă gândeam:

00:15:33.600 --> 00:15:35.458
„Va fi şi sânge?

00:15:35.900 --> 00:15:37.526
Oare o loveşte?”

00:15:38.400 --> 00:15:42.850
Apoi mintea mea de băieţel
mi-a spus foarte clar aşa:

00:15:44.100 --> 00:15:46.488
„Am să fac ceva.”

00:15:49.500 --> 00:15:53.140
Şi mi-am dat seama că nu aveam ce face,

00:15:53.140 --> 00:15:54.800
fără vreun risc.

00:15:56.100 --> 00:15:58.000
Aşa că m-am ascuns şi mai bine,

00:15:58.000 --> 00:16:00.272
m-am abţinut şi am plâns.

00:16:03.900 --> 00:16:05.463
V-aţi prins?

00:16:06.420 --> 00:16:11.390
Stau acolo şi privesc cum se bat
ca chiorii în secţia de psihologie

00:16:12.500 --> 00:16:14.449
şi da, sunt îngrozit

00:16:15.400 --> 00:16:17.397
şi da, mă simt speriat

00:16:17.500 --> 00:16:21.576
şi tot ce vreau să fac e să plâng.

00:16:22.500 --> 00:16:24.513
În secţia de psihologie?

00:16:24.600 --> 00:16:27.800
(Râsete)

00:16:28.700 --> 00:16:29.863
Pe bune?

00:16:32.500 --> 00:16:34.600
Dar nu aveam acces la el.

00:16:35.500 --> 00:16:37.300
Nu aveam loc pentru el.

00:16:39.400 --> 00:16:42.234
Din cauza lui sunt eu psiholog

00:16:43.400 --> 00:16:45.812
şi nici măcar nu ştiam.

00:16:47.000 --> 00:16:51.000
M-am lăsat prins de articole,

00:16:51.000 --> 00:16:53.700
de absolvire, de burse şi de realizări.

00:16:53.700 --> 00:16:55.131
Iuhuuu!

00:16:57.000 --> 00:17:00.738
Dar sunt aici pentru că el m-a rugat

00:17:01.800 --> 00:17:03.544
să fac ceva.

00:17:05.099 --> 00:17:11.440
În schimb eu i-am spus indirect
să se dea bătut:

00:17:12.500 --> 00:17:15.300
„Fă linişte. Pleacă. Taci.”,

00:17:17.200 --> 00:17:21.200
pe când fugeam, mă luptam şi mă ascundeam.

00:17:22.000 --> 00:17:24.300
Era atât de dur şi de lipsit de iubire.

00:17:24.900 --> 00:17:29.261
Faţă de cine? Faţă de mine
şi faţă de părţile din mine

00:17:29.862 --> 00:17:34.257
care mă conectau cu scopul vieţii mele.

00:17:35.800 --> 00:17:38.700
Pentru că rănim acolo unde ne pasă

00:17:39.600 --> 00:17:42.100
şi ne pasă acolo unde ne rănim.

00:17:42.700 --> 00:17:48.400
Aceşti doi pivoţi, aceste două
direcţii „spre” sunt acelaşi lucru.

00:17:49.000 --> 00:17:52.350
Când stai cu tine însuţi,
chiar şi când ţi-e greu,

00:17:52.700 --> 00:17:54.947
îţi arăţi iubirea faţă de tine

00:17:55.100 --> 00:18:01.010
şi de-acolo îţi permiţi apoi să rişti

00:18:01.010 --> 00:18:03.300
să arăţi lumii iubire,

00:18:03.300 --> 00:18:08.290
să aduci frumuseţe în lume,
comunicare, contribuţie.

00:18:08.500 --> 00:18:12.249
Observând asta
mi-am făcut încă o promisiune:

00:18:13.100 --> 00:18:17.324
„Niciodată nu te voi respinge

00:18:19.100 --> 00:18:23.528
şi nu voi respinge
nici mesajul tău despre scopul nostru.

00:18:24.510 --> 00:18:29.919
N-o să-ţi cer să ţii un curs
sau să vorbeşti la TEDx,

00:18:30.500 --> 00:18:32.330
(Râsete)

00:18:33.000 --> 00:18:38.810
dar te vreau aici cu mine
pentru că mă faci blând.

00:18:39.500 --> 00:18:45.960
Datorită ţie înţeleg de ce
viaţa mea e despre asta.”

00:18:46.900 --> 00:18:49.300
Mesajul meu către voi este:

00:18:51.050 --> 00:18:54.686
priviţi ştiinţa
flexibilităţii psihologice, o da,

00:18:54.700 --> 00:18:58.543
dar priviţi cum vă poate informa
despre ce ştiţi deja,

00:19:00.000 --> 00:19:04.160
şi anume dacă vă iubiţi pe voi
chiar când vă e greu,

00:19:04.800 --> 00:19:11.006
veţi putea aduce iubire în lume
în modul în care doriţi voi să o aduceţi.

00:19:13.600 --> 00:19:15.540
Şi asta e important.

00:19:16.600 --> 00:19:17.951
Ştiţi asta.

00:19:18.300 --> 00:19:22.133
O ştie şi copilul de 8 ani
din voi care plânge.

00:19:22.900 --> 00:19:24.537
Toţi o ştim.

00:19:26.600 --> 00:19:28.500
Pentru că dragostea nu e totul,

00:19:29.900 --> 00:19:31.569
ci e chiar singurul lucru.

00:19:32.870 --> 00:19:35.310
Vă mulţumesc.
Sper că v-am fost de folos.

00:19:35.420 --> 00:19:36.800
(Aplauze)